Opinie. Îndumnezeirea funcționarului public din România

Marian Coman

Redactor

Am ieșit din presă de aproape zece ani și, de atunci, am încetat să scriu despre politică, despre probleme sociale și chiar și despre evenimente culturale, fiindcă și ele calcă prea mult realul. M-am încolăcit în jurul ficțiunii pentru că ficțiunea, chiar dacă dezamăgește uneori, rănește rareori.

Doar că am deschis televizorul în ultima vreme, iar știrile m-au lovit în urmele unor lovituri despre care credeam că nu mai dor. Uite, mă uit acum la scandalul din sistemul de sănătate, și-ți spun că nu e nimic altceva decât simptomul unei boli vechi, al unei degradări continue, al unei infecții care a atins, nu de azi, de ieri, și cele mai adânci și mai ascunse fibre morale.

Nu mai vorbim despre desensibilizare, ci despre dezumanizare în cazul de la Pantelimon, însă, așa cum spuneam, eu cred că nu este un caz izolat, ci că este expresia naturală a felului în care funcționează statul.
Și e firesc să fie așa, atâta vreme cât în centrul acestui sistem a fost pus în permanență angajatul bugetar. Nu pacientul, ci doctorul și asistenta, nu elevul ori studentul, ci profesorul, nu enoriașul, ci preotul, nu copilul din sistemul de „protecție” socială, nu cetățeanul care-și plătește impozitul, nici cel care își cere drepturile în stradă ori cel care are nevoie de sprijin.

Mereu, mereu, mereu, a fost vorba despre drepturile angajaților din sistem, despre salariile lor, despre pensiile lor speciale sau nu, despre sporuri de periculozitate, de rușine, de stres, de zâmbet, despre concediile lor, despre zilele libere și punțile dintre ele, despre bonurile lor de masă, de vacanță, de carte, despre casele lor paralele de asigurări de sănătate.

Peste tot, în toate aceste structuri bugetare, fie că e vorba despre justiție, armată, sănătate, învățământ, finanțe, informații, cultură, sport, culte, fie că e vorba despre guvern, primării, consilii județene, direcții, agenții, școli și universități, cea mai mare parte a bugetelor sunt și au fost pentru salarii și sporuri.

În ansamblu, scopul real al statului român nu este acela de a sluji cetățenii, ci de a-și satisface propriul corp, propriii săi angajați, mulți dintre ei intrați în sistem prin numiri politice, prin concursuri trucate, prin mită, prin pile. Trăim, din păcate, într-o țară în care cetățeanul obișnuit, copil, student, angajat, pensionar sau mic antreprenor este victima unei structuri mutante, a unui sistem care mulge de resurse și distruge vieți.

Un sistem educațional cu universități în care de zeci de ani este tolerat și chiar încurajat furtul intelectual și abuzul, un sistem de sănătate dominat de mită și suspectat de crimă, un sistem de justiție golit de sens, incapabil să facă dreptate în spețe elementare, toate putrede de corupție și incompetență până în măduva oaselor nu înseamnă un stat funcțional.

Uneori mă mir că nu se dezmembrează totul și că nu se prăbușește în interior, dar îmi amintesc apoi că singurul lucru care ține în picioare monstrul ăsta lacom este viitorul nostru, sunt împrumuturile pe care statul acesta le face, din ce în ce mai multe și mai mari în numele nostru și pe buzunarele noastre. Când nu mai are ce fura, statul ăsta ne fură viitorul.

Și mai e ceva. Când am vorbit, la început, despre dezumanizare, nu m-am gândit la o degradare în sens animalic. Oamenii ăștia nu devin animale, ci, din contră, se îndumnezeiesc. Ei trec dincolo de uman. În birourile lor, în instituțiile lor, în parohiile lor, în cabinetele lor, în secțiile lor ATI, ei devin mici dumnezei. Cu drept de viață și de moarte asupra noastră. Mai ales de moarte.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€