O vară fără bărbați

O vară fără bărbați nu este un roman cu amazoane și nici unul cu femei învingătoare într-un prezumtiv război împotriva bărbaților. Apărut în minunata traducere a Veronicăi Niculescu (Polirom, 2012), romanul lui Siri Hustvedt este despre ruptură.

După treizeci de ani de căsătorie, Mia – o poetă trecută de cincizeci de ani – este anunțată de către soțul ei că urmează să ia o pauză, pentru că el și-a găsit o nouă iubire.

În urma acestei vești, Mia ajunge mai întâi la balamuc. Apoi, ca să se pună pe picioare, ea pleacă pentru o vreme în orașul copilăriei. Aici nu se apropie doar de mama ei, cu tot cu cercul ei de prietene-Lebede, ci și de un grup de șapte adolescente, cu care încheagă un cerc de scriere creatoare.

Bărbații nu lipsesc cu totul din roman: Boris Izcovich, soțul a cărui Pauză pune totul în mișcare, este urmărit detectivistic de luminoasa Daisy, fiica actriță a cuplului.

În plus, evocările lui nu pot lipsi din amintirile Miei:

„Dar mai există un aspect al căsniciilor lungi, despre care se vorbește rareori. Ceea ce începe ca o plăcere a ochilor, vederea celui iubit într-o aură, fapt care stârnește apetitul pentru joaca erotică necontenită, se modifică în timp. /…/ Vederea încetează să fie cel mai important simț. /…/ Mirosul trupului lui cald devenise parte integrantă din cameră. /…/ Aceasta nu e orbirea voluntară a proaspăt născutei atracții. Este orbirea unei intimități clădite în anii de trai în paralel, atât din vânătăile, cât și din elixirurile lui.”

Soțul abuziv al vecinei trece și el din când în când, ca o turbulentă cometă, prin scenă. Mai există un tată îngrijorat de soarta fiicei lui, care e hărțuită de colege, și chiar un posibil hărțuitor-admirator al Miei înseși.

Prezențele masculine sunt însă superficiale, chiar dacă mișcă ape de la mari adâncimi. Femeile se regăsesc și se forjează în relațiile dintre ele, în urma conștientizării rupturii: ruptura de omul iubit vreme de treizeci de ani, pe care Mia o acceptă cu greu, ruptura de propria libertate a tinerei mame, care înțelege că va accepta mereu abuzul soțului, sau ruptura de viață a bătrânelor doamne.

Foarte importantă, în economia cărții, este ruptura pe care o reprezintă adolescența, cu tot potențialul ei de rău și violență.

Nuanțe infinite ale feminității se deschid în interacțiunile dintre diferitele vârste, iar tandrețea și agresivitatea își corespund.

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Una dintre cele mai mari reușite ale romanului este însă scrierea căsniciei, mai precis a dezagregării ei.

Departe de a fi revendicativă și vulgară, ruptura conjugală e marcată de o suferință amestecată cu rămășițe de iubire, presărată cu ruinele unei istorii de familie din care nimeni nu iese nemodificat:

„Dacă Boris m-ar fi părăsit după doi sau chiar zece ani, răul ar fi fost considerabil mai mic. Treizeci de ani este o perioadă lungă, în care o căsnicie devine cumva o legătură de sânge, aproape incestuoasă, cu ritmuri complexe ale sentimentelor, dialogului și asocierilor. Ajunseserăm în punctul în care, dacă ascultam o povestioară sau o anecdotă la vreo cină, în ambele noastre capete se ițea deodată același gând și se punea doar problema care dintre noi va fi primul care îl va rosti cu voce tare.”

O rază de speranță se vede la capăt, în rezoluția Miei de a lăsa „să vină la ea” viața după care alergase altădată. Cu această nouă coardă a existenței bine tensionată, O vară fără bărbați nu se uită după prima lectură.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€