Mihaela Ursa
Redactor

25/07/2016
O vară fără bărbați
O vară fără bărbați nu este un roman cu amazoane și nici unul cu femei învingătoare într-un prezumtiv război împotriva bărbaților. Apărut în minunata traducere a Veronicăi Niculescu (Polirom, 2012), romanul lui Siri Hustvedt este despre ruptură.
După treizeci de ani de căsătorie, Mia – o poetă trecută de cincizeci de ani – este anunțată de către soțul ei că urmează să ia o pauză, pentru că el și-a găsit o nouă iubire.
În urma acestei vești, Mia ajunge mai întâi la balamuc. Apoi, ca să se pună pe picioare, ea pleacă pentru o vreme în orașul copilăriei. Aici nu se apropie doar de mama ei, cu tot cu cercul ei de prietene-Lebede, ci și de un grup de șapte adolescente, cu care încheagă un cerc de scriere creatoare.
Bărbații nu lipsesc cu totul din roman: Boris Izcovich, soțul a cărui Pauză pune totul în mișcare, este urmărit detectivistic de luminoasa Daisy, fiica actriță a cuplului.
În plus, evocările lui nu pot lipsi din amintirile Miei:
„Dar mai există un aspect al căsniciilor lungi, despre care se vorbește rareori. Ceea ce începe ca o plăcere a ochilor, vederea celui iubit într-o aură, fapt care stârnește apetitul pentru joaca erotică necontenită, se modifică în timp. /…/ Vederea încetează să fie cel mai important simț. /…/ Mirosul trupului lui cald devenise parte integrantă din cameră. /…/ Aceasta nu e orbirea voluntară a proaspăt născutei atracții. Este orbirea unei intimități clădite în anii de trai în paralel, atât din vânătăile, cât și din elixirurile lui.”
Soțul abuziv al vecinei trece și el din când în când, ca o turbulentă cometă, prin scenă. Mai există un tată îngrijorat de soarta fiicei lui, care e hărțuită de colege, și chiar un posibil hărțuitor-admirator al Miei înseși.
Prezențele masculine sunt însă superficiale, chiar dacă mișcă ape de la mari adâncimi. Femeile se regăsesc și se forjează în relațiile dintre ele, în urma conștientizării rupturii: ruptura de omul iubit vreme de treizeci de ani, pe care Mia o acceptă cu greu, ruptura de propria libertate a tinerei mame, care înțelege că va accepta mereu abuzul soțului, sau ruptura de viață a bătrânelor doamne.
Foarte importantă, în economia cărții, este ruptura pe care o reprezintă adolescența, cu tot potențialul ei de rău și violență.
Investigațiile și reportajele independente nu se fac din like-uri. Cititorii care le susțin financiar sunt cei care le fac posibile. Dacă prețuiești presa noastră, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
Nuanțe infinite ale feminității se deschid în interacțiunile dintre diferitele vârste, iar tandrețea și agresivitatea își corespund.
Una dintre cele mai mari reușite ale romanului este însă scrierea căsniciei, mai precis a dezagregării ei.
Departe de a fi revendicativă și vulgară, ruptura conjugală e marcată de o suferință amestecată cu rămășițe de iubire, presărată cu ruinele unei istorii de familie din care nimeni nu iese nemodificat:
„Dacă Boris m-ar fi părăsit după doi sau chiar zece ani, răul ar fi fost considerabil mai mic. Treizeci de ani este o perioadă lungă, în care o căsnicie devine cumva o legătură de sânge, aproape incestuoasă, cu ritmuri complexe ale sentimentelor, dialogului și asocierilor. Ajunseserăm în punctul în care, dacă ascultam o povestioară sau o anecdotă la vreo cină, în ambele noastre capete se ițea deodată același gând și se punea doar problema care dintre noi va fi primul care îl va rosti cu voce tare.”
O rază de speranță se vede la capăt, în rezoluția Miei de a lăsa „să vină la ea” viața după care alergase altădată. Cu această nouă coardă a existenței bine tensionată, O vară fără bărbați nu se uită după prima lectură.
Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială
Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare.
Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)
„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


