„Nu totul e de vânzare”. Povestea femeii care stă în calea exploatării unei mine de aur din Apuseni

Adriana Maucher (49 de ani), o româncă plecată în urmă cu 22 de ani în Germania, stă la propriu pe o mină de aur. O parte din terenurile pe care le-a moștenit de la bunicii săi, în satul Rovina din județul Hunedoara, se află în perimetrul proiectului exploatării de aur și de cupru deținut de compania minieră Euro Sun Mining Inc. În ultimii ani, femeia a ignorat mereu „avansurile” emisarilor companiei canadiene care și-a propus să înceapă producția în 2024, în al doilea cel mai mare zăcământ de aur-cupru din Europa, aflat în zona localității Brad.

De curând, activiștii de la Declic i s-au alăturat Adrianei Maucher, făcând anunțul că au reușit blocarea exploatării, cu șase terenuri aflate în proprietatea lor și care ar fi poziționate strategic lângă unul dintre viitoarele depozite de deșeuri.

E o mișcare în urma căreia ecologiștii au declarat „șah-mat”: o victorie de necontestat care ar putea ține la distanță utilajele Euro Sun spun aceștia. Dezvoltarea minei ar depinde de capacitatea companiei de a obține toate drepturile de proprietate de sub amprenta proiectului, susțin cei de la Declic, iar lupta s-ar duce pentru a împiedica transformarea Rovinei într-un crater selenar.

În birourile Euro Sun și Samax România – aceasta din urmă filiala românească a companiei canadiene – se vorbește despre revitalizarea economică a zonei și asigurarea a mii de locuri de muncă, dar și despre resurse de aproximativ 7 milioane de uncii de aur și 1,4 miliarde livre de cupru care ar trebui scoase la lumină.

Bătălia de la Rovina

„Ultima oară am discutat cu avocata lor, a fost o conversație destul de scurtă. I-am spus: doamnă, nu vând, nu avem ce discuta”, spune Adriana Maucher. A copilărit la Rovina, în casa bunicilor din partea tatălui. E plecată din 1999, dar ajunge în satul de lângă Brad de mai multe ori pe an pentru a se asigura că locurile în care a copilărit sunt îngrijite. „Mai pică o țiglă, o înlocuim, apelez la niște oameni să mai curețe terenurile acolo unde vegetația crește necontrolat. E un loc foarte frumos la Rovina, e păcat să-l transformăm într-un deșert”, spune Adriana.

A participat la mai multe consultări publice legate de oportunitatea exploatării de la Rovina. Blestemul aurului a aprins imaginația multora. Insistă asupra faptului că n-a reușit niciodată să afle din partea reprezentanților companiei canadiene ce se va întâmpla cu cei care vor refuza să-și vândă proprietățile prinse în proiect. Cineva i-ar fi oferit la un moment dat un posibil scenariu. „O să fiți dumneavoastră, doamnă, acolo în mijloc, și noi o să cumpărăm totul împrejur, mi-au spus. Și eu ce o să fac? O să am nevoie de elicopter să ajung pe pământurile mele, am întrebat. Au schimbat rapid subiectul”, povestește Maucher.

La un moment dat, fostul primar din Rovina, angajat în prezent la Samax, firma prin care canadienii operează în România, a pretins că Adrian Maucher n-ar deține una dintre parcelele care sunt prinse în perimetrul viitoarei exploatări.

„Știind că sunt plecată în Germania, s-a gândit el că ar fi bine să preia el un teritoriu de-al familiei mele, loc prins în proiectul minier. Susținea că locul acela ar fi fost al bunicilor lui și că aceștia ar fi avut o casă acolo. O aberație totală. M-au sunat consătenii și a trebuit să vin în țară să rezolv problema. Am mers după martori în sat să spună că nu e locul lui.

Nu vreau să știu ce s-a întâmplat cu o mulțime de terenuri aparținând unor oameni plecați din sat sau nepoților care le-au moștenit și nu mai știau de ele. Și care au fost luate de unii angajați de la Samax. La Rovina sunt oameni care vă pot spune zece povești de genul acela. Domnul respectiv a fost primar în comuna Bucureșci, din care face parte satul Rovina. Câte păduri nu și-a însușit el fără să fi avut vreun drept! Dar în România corupția e zăcământul inepuizabil. Culmea că aici nimeni nu vrea să facă lumină. Corupția m-a alungat din țară și continuă să-i determine pe mulți tineri să plece și 22 de ani mai târziu”, spune Maucher.

Adriana s-a stabilit și și-a întemeiat o familie la Ulm. Se împarte și între cele două joburi: și-a deschis un cabinet de podologie și lucrează în managementul personalului pentru o firmă. Nu se consideră un om bogat și spune că banii îi ajung să trăiască decent. A plecat spre sfârșitul primului deceniu de după Revoluție pentru că familia sa avea o situație financiară precară. Își pierduse tatăl, iar din venitul mamei nu-și permiteau să ia în calcul posibilitatea ca Adriana să urmeze o facultate. Presiunea era să se realizeze cumva, dar nu se vedea reușind asta acasă.

„Terminasem liceul și încercam să-mi fac un drum în viață. Am încercat cu un chioșculeț alimentar la Deva. Voiam să-l dezvolt, când am început să realizez că nu ai cum să reușești fără să te compromiți. Nu puteai să te ridici pe puterile tale și pe competența ta, pur și simplu. Doar ploconeala, pilele și mita funcționau. Dacă te duceai cu șapca-n mână sau cu plasa sau trimis de cineva. Iar mama mi-a spus că atunci când mergi pe drumul cel drept, nu e niciun motiv să pleci capul.

Așa că, timp de trei ani, m-am gândit cum să plec ca să pot realiza și eu ceva, într-un loc în care ești respectat. Pentru că ai o singură viață. Nu o poți irosi așteptând să se facă bine acasă, nu îți poți permite luxul ăsta. Nu-ți ajung anii, pur și simplu. Și atunci mi-am luat frumușel scăunel și m-am așezat la coadă în fața consulatului. Așa se făcea atunci. Veneai seara, să prinzi un loc bun, și-ți petreceai toată noaptea acolo. De dimineața intrai pentru interviul legat de viză”,

La a cincea încercare, Adriana Maucher a primit viză pe 30 de zile pentru a putea să-și viziteze o prietenă stabilită în Germania. Până atunci o declaraseră mereu “insolvabilă”, cu suspiciunea întemeiată că nu se va mai întoarce. A început să lucreze încă din primele săptămâni și pentru o perioadă a ținut câte două-trei joburi în paralel.

Și-a tot reînnoit viza temporară timp de trei ani, la finalul cărora a primit dreptul de ședere definitiv. Și-a completat studiile cu o școală de asistente medicale și cu facultatea de management în sistemul medical și de asistență socială. În prezent face și politică, fiind președintele executiv al Partidului Românilor din Diaspora, format inițial ca un grup civic care venea în sprijinul conaționalilor angajați la muncile agricole sezoniere și care se confruntau cu probleme legate de respectarea contractelor de către fermierii germani. PRD a fost înregistrat ca partid în 2019.

„Eu îmi doresc să mă întorc în România, că nimeni nu-și dorește să stea pe pământ străin la pensie. Mai am 15-17 ani până la acel moment, dar tinerii care continuă să plece au o viață înainte. De ce să-și irosească cei mai buni ani făcând în multe cazuri munci sub pregătirea lor? Știu că e caracatița mare în România, dar întotdeauna, chiar dacă durează mult și drumul e anevoios, binele învinge. E important să ne implicăm pe toate planurile, și civic, și politic, pentru a avea o țară și peste 20 ani, pentru că în ritmul în care se pleacă viitorul nu arată deloc grozav.

Miza asta ar fi, să avem o țară și peste zeci de ani, o țară care să facă parte din Uniunea Europeană, una în care tinerii să se poată realiza fără ca pentru asta să trebuiască să împingă plasa. Dar ca să învingem caracatița e nevoie de toți”, susține românca stabilită la Ulm.

Adrian Maucher spune că, pentru ea, Rovina nu e simplul moft al unui om care ajunge mai mult în vacanță acolo, respiră aer curat și trăiește pentru câteva săptămâni într-un paradis verde. Știe că în satele de munte din Apuseni rămân casele goale, dar a aflat și de cazuri în care familii tinere s-au stabilit la Rovina încercând să dezvolte afaceri în zona turismului. Își amintește că și bunicul ei lucra într-o mină când această ocupație implica o grămadă de riscuri pentru viața minerilor, însă „mineritul era unul curat”.

„Greu, dar curat. Bunicul meu a lucrat într-o mină de aur, dar nu era nici pe departe ce vor să facă ei acum: să distrugă total, să facă un dezastru și un deșert din locul acela. E adevărat că-n părțile acelea oamenii au trăit din minerit, dar erau oameni curați, la casa lor, care se ocupau și de pământuri. Când eram copilă, zona era foarte populată. Oamenii se ajutau între ei, mergeau la clacă, pământurile se lucrau. Eu cred că se pot lucra și acum. Le-am spus-o în vară, că nu e ok să renunțe și că vor înțelege cu timpul că acela e locul lor. Eu nu am dorit să vând și nu voi dori să vând niciodată“.

Producția medie anuală: trei tone de aur și 9.000 de tone de cupru

De partea cealaltă, lucrurile se văd diferit. Scott Moore, CEO al Euro Sun, a anunțat de curând că lucrurile se vor pune în mișcare în 2022, iar producția va începe după încă doi ani. Compania se pregătește de listarea la bursa londoneză și pregătește pentru începutul lui 2022 depunerea evaluării complete a impactului asupra mediului și cererea către autoritățile locale pentru schimbarea destinației terenului. Moore insistă că pentru aproape 20 de ani exploatarea de la Rovina va asigura mii de locuri de muncă și bunăstarea regiunii și că, spre deosebire, de proiectul de la Roșia Montană, aflat la câteva zeci de kilometri distanță, la Rovina nu vor fi probleme legate de obținerea permisului social sau avizelor de mediu.

Moore a declarat pentru proactiveinvestors.co.uk că datorită celor 233.000 de tone de cupru de la Rovina, proiectul de aici va fi unul de importanță strategică pentru Europa, în „încercarea Uniunii Europene de a reduce dependența față de China”. Mai mult, Moore spune că diferența față de Roșia Montană e că tehnologia utilizată la Rovina nu va implica utilizarea cianurii și amenajarea unor iazuri de decantare, iar suprafața afectată va fi reîmpădurită.

O evaluare completă a impactului asupra mediului va fi depusă până la sfârșitul acestui an când trebuie finalizată și o cerere către autoritățile locale pentru schimbarea caracterului terenului astfel încât să se poată construi în interiorul exploatării. O uzină specială ar urma să fie construită, pentru ca aurul topit să fie transformat în lingouri tot la Rovina. Statul român, care a aprobat în 2018 concesionarea activității de exploatare a minerului de cupru cu un conținut de aur din perimetrul Rovina, va încasa din redevențe în jur de 300 de milioane de dolari în următorii 20 de ani.

Activiștii de mediu avertizează că începerea exploatării va avea consecințe grave asupra zonei din apropierea orașului Brad și că doi munți vor fi rași.

„Rovina ar putea deveni astfel cea mai mare exploatare din România, dimensiunea celor două cariere – cu diametre de 500 şi 600 de metri şi adâncimi între 300 şi 400 de metri, depăşind chiar şi proiectul Roşia Montană. În prezent întreaga zonă este acoperită de terenuri agricole, păşuni şi pădure, toate obiectivele proiectului fiind situate pe zone nelocuite, dar în imediata vecinătate a satelor Rovina şi Merişor, ce aparţin comunelor Criscior şi Bucureşci.„

Mining Watch România

Terenurile deținute de Adriana Maucher și Declic stau deocamdată în calea proiectului.

Adriana spune că nu le va ceda pentru tot aurul din lume.

„Oi fi eu femeia care stă pe o mină de aur, dar să știți că mina respectivă trebuie să stea acolo, iar locul să rămână exact cum a fost și până acum. Nu vreau să fiu milionară, ci doar cu conștiința curată. Și nu voi avea pe conștiință faptul că locurile în care am copilărit au fost distruse, iar eu am acceptat asta”.