Monarhia, pentru că

Mihnea Măruță

Redactor

– Istoria se asimilează genetic, trecutul nu e doar memorie, ci și sevă continuă, iar mintea e o moștenire care funcționează la parametri optimi după ce se cunoaște și este împăcată cu sine.

– Modelul monarhic este o familie care surclasează timpul în ordinea ei ramificată, ca arbore de legende și de promisiuni, nu doar o persoană a prezentului, muritoare și coruptibilă.

– Presiunea blazonului, chiar dacă pierde bătălii contra unui eventual viciu irepresibil, câștigă războaie la scara succesiunii.

– Nu avem de unde altundeva să reînvățăm nici noblețea, nici răbdarea.

– La fel cum, în presă, „mediul e mesajul”, într-o casă regală „eticheta e conținutul”.

– Președintele este și va fi perceput totdeauna drept un surogat regal, mai ales într-o cultură disperată după dreptate și arbitru străin: votăm un om pentru a fi „deasupra” și ne mirăm că el nu se ridică niciodată la înălțimea așteptărilor.

– „Răul mai mic” e un eufemism pentru periodica iluzie că alegi între două viziuni.

– Președintele nici nu domnește, nici nu guvernează.

– Singurul leac împotriva discontinuităților și învrăjbirii, fie ele de cauză internă sau externă, este existența unui depozitar al traseului bun.

– Pentru o comunitate paternalistă ca a noastră, certitudinea dinastiei e ca și cum ai avea bunici nemuritori și nepoți mereu tineri.