Mădălina Furiș, cameristă în Olanda: "Știu că o topesc pe mama cu lipsa mea, dar ceva e în neregulă cu noi"

Redacția

„I’m rumeiniăn!”

„Oh, rumeiniăn…”, vine, aproape fără excepție, răspunsul, cu accent pe oh, acest oh pe care încerc să-l descifrez în tonul lor de ani de zile.

Cumva știu ce înseamnă acel oh. Înseamnă că oh, vii din țara aia care-i cam săracă și cam nedezvoltată. Și cam coruptă. Și cam așa e țara aia. A mea.

Vorbiți rusa?, m-a întrebat un olandez mai deunăzi. Nu, nu o vorbim, dar comunismul ne-a modificat ADN-ul.

Nu i-am spus asta, pentru că sunt cameristă cu uniformă la un hotel de 5 stele din Amsterdam și încerc să fiu cât pot de low key. Nu din vreun complex de inferioritate, ci pentru că nu mai vreau să demonstrez nimic, nimănui.

Fac colecție de pliante din muzeele Amsterdamului care sunt uitate sau lăsate în camere de clienți și bag viteză, pentru că Van Gogh și Rembrandt sunt mișto, dar când merg la Western Union să îi trimit mamei bani, acceptă doar euro.

Desigur că nu se exclud și că mă folosesc de orice mă ajută să ajung la mâine.

Numai că mâine nu vreau să fiu în România. Prima dată când am plecat din țară, aveam 23 de ani. Am plecat și m-am întors. De multe ori. Nu m-am gândit să rămân.

Acum am 34 de ani și am hotărât să nu mă mai întorc.

Am prieteni mișto, foarte mișto, și o mamă minunată, pe care știu că o topesc cu lipsa mea. Și nu am să recuperez niciodată timpul în care lipsesc.

Dar am simțit instinctiv, de mii de ori, că, fundamental, e ceva în neregulă cu felul în care gândim și trăim.

Da, știți și voi momentele alea în care vă vine să înnebuniți de neputință sau când vă pierdeți speranța că se va schimba ceva în timpul vieții voastre.

Iulişca invadatoarea

Fără să exagerăm, putem spune că acolo unde crește iulișca, totul în jur dispare.

Dughin, la București: "Noi, rușii, am comis multe nedreptăți în raport cu România"

Discursul ideologului Aleksandr Dughin, cu prilejul lansării volumului său "Destin eurasianist" la București, a fost mult mai temperat decât ideile din carte.

Eu nu cred în reîncarnare. Și nici în dorul de sarmale. Iar lumea e un loc foarte mare, în care poți continua să cauți fără frică ceea ce nu ai găsit încă.

#maiviiacasă

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€