Mădălina Florea, tânăra care a alergat circumferința Pământului: „Vreau să creez istorie”

De când se știe, Mădălina Florea aleargă. Zi de zi, până ajunge la 400 sau 700 de kilometri pe lună. Are 30 de ani și a parcurs deja, în total, echivalentul circumferinței Pământului, adică 40.075 de kilometri la Ecuator. A câștigat medalii la alergările pe pistă, cele de 5.000 și 10.000 de metri, la maratoane și semimaratoane, dar momentul în care „a strălucit”, așa cum îi place să spună, a fost când a câștigat a doua cursă din finala Golden Trail Series, cel mai cunoscut circuit montan din lume, și a devenit singura sportivă din România care are o medalie în cadrul acestei competiții. Și e abia începutul.

De la gimnastică ritmică la atletism la vârsta de doar 10 ani

Mădălina s-a născut și a crescut în Sighișoara, un oraș mic și cu istorie, dar cu care se identifică, pentru acesta este și obiectivul ei: să facă istorie. „Mă caracterizez prin simplitate”, spune ea. A fost încurajată încă de mică de către părinții ei să facă sport, deși nu are sportivi în familie. Mădălina povestește însă că părinții ei au practicat mereu sportul cu plăcere, în special tatăl ei, pasionat de fotbal și „susținător înfocat al echipei Steaua”. 

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Performanța ei a început cu gimnastica ritmică, atunci când a fost selecționată încă de la gradiniță de prima ei antrenoare, Doina Avram. Până în clasa a IV-a, deja înțelesese atât disciplina, cât și eforturile care vin la pachet cu o astfel de activitate. Doar că în sportul respectiv nu se regăsea. Nu-i plăcea, nu simțea că se descurcă exemplar, și era mai atrasă de sport ca joc; și-ar fi dorit să practice fotbal sau handbal. 

Un an mai târziu, când a descoperit că soțul antrenoarei sale avea rezultate bune cu elevii lui de la atletism, a devenit întâi curioasă, apoi captivată de această nouă posibilitate: a simțit că a găsit în sfârșit ceea ce i se potrivește. „Am continuat școala gimnazială cu program sportiv și sunt convinsă că toată această călătorie a contribuit semnificativ la formarea persoanei care sunt astăzi”, spune Mădălina.

Nu de puține ori, sportiva a declarat că-i plac provocările, așa că fiecare pas al traseului său spre victorie a avut acest gând în spate. În 2016, la Amsterdam, s-a clasat pe locul 7 în proba de semimaraton din cadrul Campionatului European, iar apoi, în 2017, la Cupa Europei, a obținut locul 6 cu echipa României. Competițiile au învățat-o suișurile și coborâșurile care vin la pachet cu performanța: în 2015, la Europenele de tineret din Finlanda, a pierdut medalia în ultimii 80 de metri, la cursa de 10 kilometri. 

Dar Mădălina și-a păstrat optimismul. „Sportul de performanță m-a maturizat înainte de vreme, dar evoluția asta o văd ca pe ceva pozitiv și nu regret nimic din ceea ce am făcut”, spune ea.

Alergarea montană, soluția într-un moment de impas

Încă din 2017, după Jocurile Francofone din Africa, Mădălina a început să aibă dureri la tendonul ahilian. Așa cum a declarat în mai multe interviuri, pentru orice sportiv accidentarea reprezintă un punct de cotitură, pe care încerci să-l eviți cu orice preț – sau măcar să nu te gândești prea mult la posibilitatea asta. „Noi, sportivii, îi dăm înainte, pentru că vrem să ajungem pe cele mai înalte culmi, la cele mai bune rezultate. Până nu cădem la pământ, la propriu, nu ne punem niciun semn de întrebare când doctorul zice că poate ar fi timpul pentru o pauză”, a declarat ea într-un interviu acordat anul trecut. 

Așa cum era de așteptat, corpul a avut ultimul cuvânt de spus: în iulie 2018, când se antrena pe stadionul din Sighișoara, deși era într-o formă foarte bună, a căzut pur și simplu din picioare. A simțit o durere insuportabilă și a știut că i s-a rupt tendonul lui Ahile. Tot atunci, visele, munca depusă, planurile de Olimpiadă și competiții s-au evaporat într-o secundă, deși mintea ei n-a încetat nicio clipă să caute soluții. L-a avut lângă ea pe doctorul Vasile Oşan, renumit pentru rezultatele sale cu sportivi, cel care a susținut-o și încurajat-o în recuperare, dar și în operația pe care Octav Rusu, un medic din Târgu Mureș, i-a făcut-o. 

A avut parte de o recuperare ușoară, dar medicii i-au recomandat să nu mai alerge pe terenuri instabile. Mădălina a făcut fix opusul: la trei luni după intervenție, deja alerga din nou.

„Schimbarea suferită m-a transformat și fizic și psihic. Pentru a evita comparațiile și pentru a evolua, am ales să mă îndrept spre alergarea montană. Am rămas în aceeași sferă de disciplină, cu obiectivul de a explora noi aspecte ale sportului.”

Mădălina nu doar că a schimbat traseul, dar la câteva luni de la operație, a început din nou drumul reușitelor. În 2019 a câștigat semimaratonul de la București, apoi s-a clasat pe locul 18 la Campionatul Mondial de Alergare Montană de la Villa a Angostura, Argentina, iar în cele din urmă, alături de echipa României (Cristina Simion, Denisa Dragomir, Andreea Pîșcu), a obținut medalia de bronz. 

„Medicul mi-a recomandat începerea mișcării abia la șase luni post-operator, dar eu am început să alerg după trei, iar după șase eram deja vicecampioană la semimaraton. La un an și trei luni după operație am continuat să-mi ating performanțele notabile, iar recuperarea rapidă o privesc drept o binecuvântare”, spune ea.

„Golden Trail Series mi-a schimbat viața”

Golden Trail Series reprezintă unul dintre cele mai cunoscute circuite montane din lume. Mădălina a acceptat provocarea din Italia, așa cum s-a obișnuit mereu să o facă, într-o competiție difuzată în peste 80 de țări din lume de Eurosport, deși nimeni nu o cunoștea și nu avea niciun sponsor. 

Tânăra sportivă a participat la Golden Trail Series fără niciun sponsor, da. Povestea atunci că se simțea, printre celelalte concurente, ca și cum ar fi mers pe bicicletă, în timp ce ele se deplasau în Ferrari. Dar asta nu a oprit-o sau descurajat-o, ba chiar s-a simțit mai motivată să dea tot ce are mai bun pe traseu. 

Românca s-a impus în cea de-a doua cursă din finală, pe o distanță de 27 de kilometri, cu 1.400 de metri diferență de nivel. Momentul în care a câștigat este unul glorios, care-i va rămâne mereu în suflet și despre care spune că i-a schimbat viața. 

La linia de finish, sportiva a căzut în genunchi și a început să plângă; a avut un avans de 38 de secunde față de americanca Sophia Laukli, cea care a ocupat locul II pe podium. La finalul cursei declara că: „M-am distrat copios astăzi (…)! Nici nu m-am simțit obosită la linia de sosire!”

Alergarea montană i-a dat un sens profund vieții, și, deși traseele pe care le parcurge sunt diferite, pasiunea pentru sport e mai presus de orice provocare fizică. 

„Pentru mine alergarea înseamnă eliberare totală. Este experiența prin care mă conectez profund cu sinele meu interior. Este o modalitate minunată de a te conecta cu natura, în timp ce te provoci atât fizic și mental, într-un mod aparte. Pentru cei interesați, implicațiile serioase necesită pași suplimentari în dezvoltarea abilităților și înțelegerii terenului montan, dar pentru oricine altcineva, este o oportunitate de a experimenta frumusețea alergării în sălbăticie”, spune Mădălina. 

În timpul unei competiții, însă, Mădălina are atât de multă adrenalină în corp, încât pare că poate face orice, și de multe ori nici nu-și mai aduce aminte toate obstacolele sau greutățile prin care a trecut pe traseu, deoarece este extrem de concentrată să termine cursa.

„Când am un traseu dificil, nu mă gândesc la nimic obișnuit din rutina zilnică, cum ar fi facturi sau știri. Am un focus intens și încerc să-mi creez gânduri pozitive pentru a depăși provocările și pentru a experimenta pe deplin cursa în momentul respectiv”, adaugă ea.

„Mă simt susținută în tot ceea ce fac”

Provocările pe care Mădălina le acceptă sunt firul roșu care-i dau o direcție în carieră, cele care o motivează non-stop și care o fac să-și demonstreze „că poate.” Așa s-a luat la „trântă” și cu telescaunul din Parâng, în cadrul Red Bull Outrun the Lift 2022. În 24 de minute și 1 secundă, pe o distanță de 2.5 kilometri care a inclus și o porțiune abruptă, ea a continuat să alerge și a câștigat cursa.

Tânăra a declarat că are doar trei prieteni buni, în rest doar cunoștințe, pentru că mulți n-au înțeles-o și nici „n-au gustat din plin” ceea ce a realizat. Însă, pentru ea, „familia este totul”. Părinții ei au fost mereu alături de ea și au o relație strânsă, chiar dacă este mai mereu plecată sau implicată în antrenamente. Cu toate astea, stabilitatea de acasă i-a oferit o plasă de siguranță psihică. „Mă simt susținută în tot ceea ce fac. Pentru mine, părinții înseamnă totul.”

Mădălina recunoaște că nu este ușor să faci sport fără să te gândești și că vrei să renunți uneori, dar mintea și dorința de a fi cea mai bună la nivel mondial n-au lăsat-o. Se antrenează de două ori pe zi, zi de zi, mai puțin duminică, atunci când are un singur antrenament, sau când este nevoită să facă o pauză din motive de sănătate. 

A făcut multe sacrificii de dragul performanței, a pierdut evenimente de familie sau aniversări, dar încearcă mereu să-și privească drumul cu optimism. „Cel mai rău îmi pare de momentele pe care nu le pot petrece alături de familie din cauza dedicării sportive, dar încerc mereu să îmbin această poveste cu lucruri pozitive.” 

Pentru următorii doi, trei ani are în plan să se mențină în top 3 la nivel mondial, și deja a început pregătirile pentru 2024, unde va participa la curse în China și Japonia, apoi America și Europa. Datorită victoriei din cadrul Golden Trail Series a obținut ulterior și un sponsor, iar acum povestește că vrea să devină cea mai bună versiune a ei și să fie și un exemplu pentru tineri, pentru a-i încuraja să facă sport. 

Este conștientă că alergarea a întărit-o psihic și fizic și n-ar face nimic diferit dacă ar fi s-o ia de la capăt.

„Experiența din sport mi-a dezvoltat un psihic mai puternic, iar asta mă ajută să fac față cu reziliență în fața greutăților. Este o componentă esențială în evoluția unui sportiv, dar și în viață, în general.”