Macbeth

Se spune că un blestem însoțește, încă de la premiera din 1606, piesa cea mai stranie a lui William Shakespeare, Macbeth. Actorii, mai ales, s-ar teme de acest personaj aducător de nenorociri. Cu toate acestea, mai mulți regizori l-au adus pe marele ecran, crezând că pot să-i redea combinația între rațiune și misticism, pasiune și logică, magie și pragmatism.

Cele mai sugestive sunt versiunile lui Orson Welles (1948), a lui Roman Polanski (1971), producția „actualizată” din 2006 făcută de Geoffrey Wright și rolul lui Patrick Stewart din filmul realizat pentru PBS în 2010. Dacă Orson Welles creează un erou egomaniacal și exagerat teatral, pus în jocuri de umbre și îmbrăcat în costume fantasmagorice, Macbeth din 1971, jucat de Jon Finch, e mult prea efeminat și schematic. În timp ce „tulburarea” regelui face din Welles un psihopat, Polanski îl asociază cu propria experiență malignă despre criminalitate.

Acum, în cel mai recent Macbeth, Michael Fassbender abordează personajul nobilului din Glamis, care ajunge prin crime tiranul Scoției, dintr-o perspectivă voit ambiguă. Avem poate cea mai bună adaptare cinematografică a acestei piese scurte scrise de Shakespeare, care, deși pare simplă, este una dintre lucrările obscure ale poetului din Stratford-upon-Avon. Iar principalul avantaj al acestei versiuni devine cuplul Michael Fassbender – Marion Cotillard.

Fassbender aduce ceva din remarcabilul Shame (regizat de Steve McQueen) și ne trece prin toată gama de emoții și comportamente aparent contradictorii care îl caracterizează pe Macbeth, de la curajul nebunesc la cea mai josnică lașitate, de la iubirea înălțătoare și tandră, la crima cea mai oribilă.

Natura versatilă a artei lui Fassbender se combină cu extraordinarul rol pe care îl face Marion Cotillard. În rolul lui Lady Macbeth, ea ne oferă aceeași combinație de vulnerabilitate și cruzime inimaginabilă. E contraponderea psihotică a regelui, versiunea feminină a răului care îl cuprinde pe soțul ei.

Energia malignă generată de acest cuplu reprezintă forța centrală a filmului regizat de Justin Kurzel. (De altfel, el a decis să reia această echipă în Assassin’s Creed, anunțat pentru 2016.)

Kurzel exploatează tot timpul natura ambivalentă a poveștii, situarea ei între magie și istorie. Ajutat de directorul de imagine Adam Arkapaw (extraordinar în prima serie True Detective), regizorul creează atmosfera sumbră și încețoșată a unei epoci violente și brutale. Într-o manieră care amintește de Tronul de sânge al lui Kurosawa (adaptare memorabilă a dramei scoțiene în context japonez), Kurzel de-contextualizează ansamblul și obține mai mult decât un film istoric.

Pentru că, la o primă vedere, Macbeth rămâne o tragedie din Scoția medievală, iar filmul ne duce în această atmosferă de reconstrucție a unui timp concret. Dar, pentru că povestea e mai mult decât atât, regizorul ne trimite adeseori într-un timp și spațiu lipsite de consistență.

Macbeth reprezintă, de fapt, o coborâre în tenebrele eului uman, o descriere a naturii transformatorii a răului în viețile oamenilor: ce se întâmplă într-un suflet cuprins de dorința de putere, unde duce nebunia iscată de ambiții nemăsurate, ce se petrece cu noi când ne dorim ceva cu orice preț, uneori chiar împotriva destinului.

Văzută de mulți critici ca o piesă în care Marele Will a vrut să le arate contemporanilor pericolele tiraniei, problematizând legitimitatea la tron și consecințele uzurpării, Macbeth descifrează natura înșelătoare a vieții. Ne descrie modurile perfide în care ideile preconcepute despre noi înșine ne pot duce la cele mai cumplite acțiuni și gesturi.

Fiecare primește ceea ce-și dorește: Lady Macbeth vrea să fie mai puțin femeie decât este și devine stearpă, în timp ce soțul ei vrea să fie mai mult decât un om de rând și devine un mostru. Drumul spre răul cel mai cumplit nu este drumul spre tiranie (așa cum era în versiunea lui Orson Welles), ci drumul spre noi înșine.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în ultimul weekend înainte de Crăciun în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de Crăciun în București, târg de designeri în Cluj-Napoca, Seri de TraIARNĂ în Timișoara și concert de colinde în Iași. Tu ce faci în weekend?

Finalul, pe care Fassbender îl transformă într-un scrâșnet al umanității, nu poate fi redat decât printr-unul dintre cele mai copleșitoare pasaje din tragediile shakespeariene: Mâine și mâine și mâine se târăște… și orice ieri este deschis… o, stinge-te, tu, lumânare scurtă! O umbră trecătoare-i viața, un biet actor ce chinuit un ceas pe scenă stă… e o poveste spusă de-un nebun, de vuiet și furie plină, dar ne-nsemnând nimic.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€