Jurnal de mondial (8): favorite așteptând fluierul final

Trei meciuri, trei goluri, nouă puncte pentru favorite.

Pare că stilul catenaccio − inventat de un austriac, Karl Rappan, în anii ’30 și perfecționat de Helenio Herrera la Inter în anii ’60 − are urmaşi peste tot.

Citeam pe un site de statistici comentariul unui microbist supărat pe sărăcia estetică a fotbalului şi nu mi-am putut opri un zâmbet amar. Spunea că Uruguay, chiar şi când joacă împotriva Arabiei Saudite, rămâne tot cea mai slabă echipă de pe teren.

Bine, asta nu i-a oprit pe băieţii lui Óscar Washington Tabárez – ce nume melodios, ce alură şi ce carieră! – să fure toate cele trei puncte. Graţie lui Luis Suárez. Azi, el, mâine, probabil, Cavani. Din ciupeală în ciupeală, până-n optimi de finală.

A urmat meciul Spaniei. Aceeaşi naraţiune. Diego Costa a ciupit și el golul victoriei dintr-o deviere care numai voluntară nu a fost.

Şi, în fine, să nu-i uităm pe portughezi, care deschiseseră ziua. Cristiano a mai dat o lecție de poziţionare și atenție totală în fazele importante.

Banul trage la ban, iar soarta ţine deseori cu cei puternici. Sunt vorbe care nu degeaba stau mereu pe buzele microbiştilor.

Dincolo de ele sunt mici şiretlicuri tactice şi o dominare psihologică: cei buni ştiu că trebuie să câştige, şi o ştie şi adversarul.

*

Până acum, World Cup 2018 înseamnă temporizare, economisirea energiei, apărări-beton şi multă încrâncenare.

Nu e de mirare că acele puţine faze care te ridică în picioare – fotbalul-şampanie – au venit de la echipe care nu aveau ce pierde (Rusia sau Mexic).

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Până atunci, să-i dăm lui Ronaldo ce-i al lui, la fel ca lui Diego Costa. Oamenii ăştia aduc punctele, ei fac diferenţa. La sfârşitul zilei, nu mai contează cum a intrat mingea în poartă. Important e plus 3!

P.S. Se pare că arbitrul american care a oficiat meciul dintre Portugalia şi Maroc i-ar fi cerut tricoul lui Pepe la pauză. Cel puţin aşa susține mijlocaşul marocan Nordin Amrabat.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€