Jurnal de mondial (7): frica de a greși

Rusia s-a calificat în optimi, la ea acasă, prima, en fanfare. E genul de statement pe care Putin şi l-a dorit cu siguranță.

Dar cine n-ar bate Arabia Saudită şi Egiptul, care are un singur jucător de clasă, și acela pe jumătate accidentat? − ar veni repede argumentul contestatarilor.

Înainte de turneul final, l-am auzit întâmplător la radio pe Nicolae Manolescu vorbind extrem de critic despre această naţională. O naţională care în trecut aparţinea lui Arșavin, Kerjakov, Semak sau Pavliucenko.

Venerabilul critic spunea că naţionala asta nu mai are identitate, că este o adunătură, aproape de farsă. O fi, n-o fi aşa, fiecare poate veni cu propriile criterii.

Putem spune însă că Arșavin a devenit fotbalistul pe care apoi l-am văzut ani la rând la acel Euro 2008, când Rusia a ajuns în semifinale. Sau că generaţiile mari se pot forma tocmai în momentele mari.

De pildă, accidentarea lui Alan Dzagoev din primul meci a adus la rampă talentul lui Denis Cerișev. Sunt jucători pe care Rusia conta de câțiva ani, ambii trecuți binişor de 25 de ani. Rezultatele nu au apărut, stagnarea s-a produs. Poate că acum e momentul lor.

Aşa cum spunea şi Mihnea, lumea fotbalistică pare să ducă o lipsă acută de băieţi cu personalitate. Interesaţi de freze, maşini şi alte accesorii, jucătorii de azi au uitat ce înseamnă plăcerea de a juca. Este, probabil, ceva cu care trebuie să ne obişnuim.

Campaniile de marketing sunt acum organizate minuţios, iar totul trebuie să arate impecabil. De departe, ar părea că trăim cel mai valoros campionat mondial din istorie.

Când ne apropiem însă, vedem apărări cărora le e frică să nu greşească – şi aşa vin autogolurile (cinci în prima săptămână!) – şi atacuri monotone, ca la handbal.

E plin de echipe care se aşază și se vor așeza pe două-trei linii contra băieţilor din big five-ul european, veniţi aici în vacanţă. Dacă pică şi trofeul, cu atât mai bine!

Între timp, ştirea momentului este că Neymar s-a tuns. De fapt, a schimbat patru look-uri în decurs de câteva zile.

Jurnal de mondial (24): strângerea de inimă

Cupa Mondială se încheie cu sentimentul că parcă am pierdut ceva.

Jurnal de mondial (15): Messi beaucoup!

Dintr-un pitic condamnat, Messi a ajuns un uriaş generos.