Jurnal de mondial (7): frica de a greși

Rusia s-a calificat în optimi, la ea acasă, prima, en fanfare. E genul de statement pe care Putin şi l-a dorit cu siguranță.

Dar cine n-ar bate Arabia Saudită şi Egiptul, care are un singur jucător de clasă, și acela pe jumătate accidentat? − ar veni repede argumentul contestatarilor.

Înainte de turneul final, l-am auzit întâmplător la radio pe Nicolae Manolescu vorbind extrem de critic despre această naţională. O naţională care în trecut aparţinea lui Arșavin, Kerjakov, Semak sau Pavliucenko.

Venerabilul critic spunea că naţionala asta nu mai are identitate, că este o adunătură, aproape de farsă. O fi, n-o fi aşa, fiecare poate veni cu propriile criterii.

Putem spune însă că Arșavin a devenit fotbalistul pe care apoi l-am văzut ani la rând la acel Euro 2008, când Rusia a ajuns în semifinale. Sau că generaţiile mari se pot forma tocmai în momentele mari.

De pildă, accidentarea lui Alan Dzagoev din primul meci a adus la rampă talentul lui Denis Cerișev. Sunt jucători pe care Rusia conta de câțiva ani, ambii trecuți binişor de 25 de ani. Rezultatele nu au apărut, stagnarea s-a produs. Poate că acum e momentul lor.

Aşa cum spunea şi Mihnea, lumea fotbalistică pare să ducă o lipsă acută de băieţi cu personalitate. Interesaţi de freze, maşini şi alte accesorii, jucătorii de azi au uitat ce înseamnă plăcerea de a juca. Este, probabil, ceva cu care trebuie să ne obişnuim.

Campaniile de marketing sunt acum organizate minuţios, iar totul trebuie să arate impecabil. De departe, ar părea că trăim cel mai valoros campionat mondial din istorie.

Când ne apropiem însă, vedem apărări cărora le e frică să nu greşească – şi aşa vin autogolurile (cinci în prima săptămână!) – şi atacuri monotone, ca la handbal.

E plin de echipe care se aşază și se vor așeza pe două-trei linii contra băieţilor din big five-ul european, veniţi aici în vacanţă. Dacă pică şi trofeul, cu atât mai bine!

Între timp, ştirea momentului este că Neymar s-a tuns. De fapt, a schimbat patru look-uri în decurs de câteva zile.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€