Jurnal de mondial (10): asumarea greşelii

Brazilia a câştigat chinuit cu micuţa, dar abila naţională din Costa Rica. Au fost două goluri în prelungiri, după un meci fragmentat, jucat la o singură poartă, cea a lui Keylor Navas.

A fost scenariul anticipat, dar să ne oprim, totuşi, asupra două momente.

În repriza a doua, Neymar intră în careu, este tras o secundă de tricou şi cade teatral, păcălindu-l pe arbitru, care dictează penalty. Din fericire, acesta se duce totuşi să revadă faza (cu ajutorul sistemului VAR) şi îşi schimbă sec decizia. Moment istoric pentru fotbal.

Poate că această asumare a greşelii nu le-ar sta rău şi unor politicieni de la noi, care au impresia că o mărturisire le-ar ştirbi imaginea.

A doua fază se petrece după fluierul final. Neymar – faultat tot meciul, aşa cum s-a întâmplat şi cu Elveţia – plânge în hohote, descătuşându-se.

Seleçao a jucat rău şi a cerut lovituri libere încontinuu. S-a agitat, şi-a pierdut luciditatea şi a lăsat impresia că vrea tratament preferenţial.

Brazilia este o echipă fragilă din punct de vedere fizic la un turneu final care va fi decis în mare măsură de rezistenţă. E greu de crezut că poate câştiga trofeul.

*

Nigeria a învins Islanda (2-0). Comentatorii de la TVR au catalogat rezultatul drept o surpriză, uitând că Nigeria a câştigat recent Cupa Africii pe naţiuni şi că este echipa mai tehnică şi, da, mai vânjoasă.

O surpriză? Deloc. Aş îndrăzni să spun: o normalitate.

Islanda a dat totul cu Argentina şi nu ştie să fie favorită. Joacă închis, retras, mic. N-are executanţi şi nici un plan B.

P.S.  Un kosovar (Shaqiri) şi un albanez (Xhaka) au adus victoria Elveţiei în meciul cu Serbia, iar vecinii noştri sunt obligaţi să bată Brazilia pentru a se califica în optimi.

Ambii marcatori au pus paie pe focul politic, făcând cu palmele simbolul Albaniei Mari şi al naţionalismului albanez − vulturul cu două capete. Pacea e departe.