În apărarea drepturilor femeii

O carte foarte importantă a apărut zilele acestea în prima traducere românească la editura Herald, deși originalul datează din 1792. Intitulată În apărarea drepturilor femeii (trad. Anca Costea), cartea, scrisă într-o lună și jumătate de către Mary Wollstonecraft, a inițiat ceea ce va deveni progresiv, din secolul al XIX-lea încoace, discuția despre drepturile femeilor.

Înainte de a fi om de litere și filosoafă, Mary Wollstonecraft este un personaj. Într-o epocă în care fetele din familiile înstărite engleze erau strict dependente de tutoratul familial al părinților sau al soților, tânăra Mary pleacă de acasă pentru a se dedica pasiunii pentru studiul umanist.

Citește și traduce, scrie, trăiește o tumultuoasă poveste de dragoste, care o aduce de două ori în pragul sinuciderii, pierde un copil și, la 35 de ani, îl întâlnește pe filosoful William Godwin, cu care va forma o familie pentru ultimii ani din viață. Moare la 38 de ani, la nașterea fiicei lui Godwin, viitoarea Mary Shelley – autoarea lui Frankenstein.

În 1790, ea scrie un pamflet anti-aristocratic intitulat În apărarea drepturilor bărbatului, ca reacție la un text promonarhist al lui Edmund Burke. Apărut anonim, pamfletul are un succes nebun. Bărbați importanți ai vremii îi laudă ideile și logica politică. La al doilea tiraj, numele lui Wollstonecraft apare pe copertă și acest lucru modifică integral receptarea, pamfletul fiind acuzat că este prea pasional în raport cu textul rațional al lui Burke.

Doi ani mai târziu, cu În apărarea drepturilor femeii, Wollstonecraft reacționează la un raport asupra educației publice, al episcopului de Talleyrand, care argumenta că femeile nu trebuie să aibă parte de altă educație decât aceea a unor bune soții.

Jean-Jacques Rousseau este al doilea interlocutor implicit al lui Wollstonecraft aici. Autoarea îi demontează „premisele false” că omul ar fi un animal solitar sau că natura ar fi preferabilă civilizației. Rousseau este cel care punea bazele egalitarismului raționalist iluminist, excluzându-le discret pe femei din această ecuație.

Pentru filosoful francez, „femeia este femeie tot timpul, bărbatul este bărbat doar uneori”, pentru că femeia este natură, pe când bărbatul este cultură. Pornind de la aceste postulate, în tratatul său despre educația omului perfect, Rousseau le recomanda părinților să-și învețe de timpuriu fetele să fie supuse, pentru a le transforma în ajutoarele perfecte ale bărbaților.

Impresionante sunt inteligența și strategiile persuasive pe care Mary Wollstonecraft este silită să le adopte pentru a se face auzită într-o asemenea atmosferă de idei. Își afirmă foarte clar intenția de a pleda în numele tuturor femeilor, dar imediat solicită complicitatea publicului masculin. Ea admite că femeile contemporane sunt infantilizate asemenea unor „caricaturi ale creației lui Dumnezeu”:

„Se știe că își petrec mare parte din primii ani ai vieții încercând să dobândească o brumă de talente; în acest timp, forța trupească și intelectuală este sacrificată în favoarea unei idei imorale de frumusețe, din dorința de a deveni soții – singurul mod prin care femeile pot să crească în lume. Și cum această dorință le transformă în simple animale, atunci când se căsătoresc, se comportă așa cum ne-am aștepta de la un copil să se comporte”.

Greul demonstrației cade pe expunerea cauzelor pentru care femeile se află în această stare: neglijarea educației lor și descurajarea cultivării rațiunii. Acesta este punctul în care cartea devine înduioșătoare pentru cititorul de azi, obișnuit cu o lume care – măcar în teorie – a generalizat credința în drepturile omului.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Moș Gerilă vine cu racheta. Cum au furat comuniștii Crăciunul?

O săptămână am așteptat, m-am tot sucit, iar nopțile am visat la seara de Crăciun pe care urma să o petrecem la familia G. Am repetat în minte poezia de George Coșbuc, fiindcă părinții băgaseră spaima în mine că dacă nu o spui frumos, "ca pe apă", sacul Moșului rămâne ferecat.

Eforturile acestei femei sclipitoare, consumul său de argumente și energie retorică pentru a convinge că numai „rațiunea, virtutea și cunoașterea” trebuie să ne decidă dreptul de a fi fericiți sunt emoționante. Iată cum le explică bărbaților de ce ar avea ei înșiși de profitat din transformarea femeilor în adevărați parteneri, în locul unor simple neveste:

„Femeile sunt educate de mici /…/ că o anume cunoștință a slăbiciunilor omului, cu alte cuvinte o anume viclenie, un temperament docil, o supunere aparentă, precum și o atenție meticuloasă în adoptarea unui comportament naiv le vor aduce protecția bărbatului; iar dacă sunt frumoase, nu mai e nevoie de altceva pentru cel puțin 20 de ani din viața lor. Copiii, admit, trebuie să fie inocenți; dar când acest calificativ se aplică bărbaților sau femeilor, este doar un mod politicos de a spune că sunt slabi”.

Amprenta particulară a pledoariei proto-feministe a lui Mary Shelley este preamărirea virtuții și a credinței în Dumnezeu. În loc de concluzie, vă las cu un citat în care aceasta se vede perfect, fără să stabilească vreun raport de contradicție cu ideile iluministe:

„Iubesc bărbatul în calitatea sa de partener; dar sceptrul său, meritat sau însușit pe nedrept, nu se extinde asupra mea decât dacă rațiunea individului îmi merită respectul; și chiar și atunci, supunerea este în fața rațiunii, nu în fața lui ca bărbat. De fapt, purtarea unei ființe responsabile trebuie să fie ghidată de propria rațiune; altfel, pe ce bază stă tronul lui Dumnezeu?”.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€