Viațabună
18/01/2016

Hiatus

Ce-ar fi ca, în loc să ne plângem cu lacrimi de crocodil poeții naționali pe veci pierduți, să-i citim? Încă și mai bine: ce-ar fi să-i recunoaștem la timp pe cei aflați printre noi?

Printre cei mai nedreptățiți „clasici în viață” ai poeziei românești actuale se numără Mariana Codruț, care a debutat cu poezie în 1982, cu Măceșul din magazia de lemne. Recent, a publicat un volum pe care îl mai găsiți la Editura Paralela 45, intitulat Hiatus (2015). Lectura lui m-a făcut să cred că poate face obiectul uneia dintre recomandările de aici, adresate atât cititorilor de cursă lungă, cât și curioșilor care exclud din start poezia contemporană dintre categoriile preferate.

Dacă ar fi să găsesc un singur element distinctiv al poeziei Marianei Codruț, acesta ar fi marea sa capacitate de a se reinventa. Cei mai mulți poeți rămân fideli, în toate volumele și vârstele lor, unui anumit tip de poetică, unei voci, unei sintaxe, unui registru tematic, unei maniere destul de fixe de a imagina conexiuni și relații. Aș spune că este bine că e așa, pentru că poezia vine mai ales din intensitate și, adesea, poeții care schimbă registrele o pierd mai ales pe aceasta.

În schimb, Mariana Codruț se află printre puținii care reușesc să rămână recognoscibili fără să devină monomani, deci imitabili, în opțiunile scrisului lor. Cred că poeta este conștientă de compensarea acestei „imprecizii” în altă parte când scrie „nu sunt o tăietură precisă/ în carnea zilei colective/ viața mea nu e/ o tăietură precisă/ în carnea istoriei comune./ când mă apropii prea mult/ de un om, inima lui/ se pulverizează/ iar eu cad în gol./ dar cu atâta putere a disperării/ știu să mă-ntorc spre cerul/ și pământul din mine,/ încât le fac să vorbească.”

Poate și mai explicit în acest sens este micro-poemul care dă titlul volumului: „zbor când prin aer, când pe pământ/ – încurcate căile Domnului sunt./ dar inima grea nu se scufundă/ și nici nu lasă în urmă vreo undă.”

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României. Vrei să ne ajuți?

Susține PressOne

Deși cunoscătorii într-ale poeziei nu recomandă întotdeauna să aplicăm legile reprezentării când citim poezie, cred că Hiatus se oferă, generos și simplu, unei lecturi care vrea să afle despre ce se vorbește. Despre ce hiatus e vorba?

Frumusețea răspunsului stă în multiplele lui posibilități. Totuși, pentru a rămâne fidelă ideii că Mariana Codruț este memorabilă, aleg unul singur. Ruptura de nivel, sincopa la care trimite titlul volumului este mai ales cea dintre singularitate și gregaritate, dintre a fi de unul singur și a fi înghițit de gloată.

Poeta este, pe de o parte, o împătimită a singurătății: „nu doar forța de a trăi, ci și fericirea unui singuratic e misterioasă. vine iute și intensă ca un fulger și la fel de iute se scurge în pământ. nu știi de unde irumpe, nu poți crede cu tărie că simpla vedere a soarelui pe un zid într-o dimineață ca oricare o naște. dar nu te întrebi mai mult. ți-e destul ce simți: brusc, se deschide o trapă în tine și te cotropește din adânc o lumină atât de dulce, de intensă, că schimbă totul.”

Pe de alta, aceeași poetă scrie despre amprentele colective ale manipulării, în poeme precum juni români:

„care au de partea lor teoremele învățate în școli regale în timp ce părinții le-au învățat în frig, pe întuneric și cu vărguța peste degete; care au de partea lor jocurile iubirii deprinse pe plajele lumii, în timp ce părinții le-au învățat sub pături, pe furiș, să nu le audă partidul chiotul orgasmului; care au de partea lor toate personajele, goale-goluțe, în timp ce părinții le-au smuls pe ascuns dintre croșete; care au de partea lor bărbile și mustățile à la Beatles, fără teama ca tovarășul responsabil cu decența să le radă cum li se întâmpla părinților; care au de partea lor libertatea de a da cu căciula în câini, de a șuiera în biserică, de a spune nu, în timp ce părinții trebuiau să spună mereu da, ștergându-și scuipatul de pe față, ăști juni români, frumoși, deștepți și liberi, au nostalgii după vremea părinților lor.”

Luați neapărat la citit acest mic volum care vorbește despre poezie în același timp în care vorbește despre adevăr și singurătate.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...