Dulapul

Mihnea Măruță

Redactor

Când l-au văzut pentru prima oară, faima îl preceda și îi crease deja o aură a așteptării, se zicea că nu seamănă defel cu dulapurile obișnuite, nu stă înclinat, nu miroase a stătut sau a mucegai, se închide bine și fără efort,

dar, mai cu seamă – și asta îi uimea pe mulți -, se spunea că e suficient să-l deschizi și, ca prin farmec, dispunerea etajerelor, luciul său proaspăt, dar cu un binevenit aer vintage, glisarea lină a sertarelor, toată această ordine predefinită, condiția sa de dulap altfel, dintr-un lemn temeinic, care nu putrezește și nu prinde cari, îți va prelua obiectele magnetic,

ca și cum ai pătrunde într-o lume lipsită de griji, a curățeniei și disciplinei fără de cusur,

asta își imaginau oamenii – de fapt noi, cu toții, așa fantazam când l-am văzut prima dată acolo, la expoziția de dulapuri, mai înalt decât celelalte, cu un soi de onoare a tăcerii, cu ușile blocate ermetic, altă abordare!, nu heirupistă, ca la noi – ziceau trecătorii,

n-are nevoie să ne arate interiorul, e din esență diferită, ce siguranță și ce stabilitate, îl instalezi și ți-a rezolvat hainele rămase pe fotolii, ciorapii aruncați lângă pat, cămășile necălcate, tot ce-ai lăsat aiurea își va găsi locul în spațiile lui, gândite să-ți facă diminețile mai optimiste și alegerile mai ușoare,

nu doar casa, ci viața toată ți se va lumina cu dulapul ăsta, comentau învârtindu-se stingheri în jurul lui,

nimeni nu îndrăznea să-l atingă, nu cumva să-i zgârie patina, ehe, de-am avea mai multe, dintr-odată am putea să ne întoarcem la treburile cu adevărat importante, pentru că abia când ai lucrurile de-acasă puse la punct te poți apuca de marile proiecte, de viziunile pe termen lung, de strategii și, în general, de tot ce-ai abandonat pentru că nu găsiseși dulapul potrivit,

așa vorbeau oamenii până când unii au început să-l fotografieze, singuratic în măreția lui mută, măcar o amintire să aibă cu el, apoi alții au îndrăznit chiar să-i întoarcă spatele pentru un selfie, deja își închipuiau cum va atârna autoportretul cu mult-visatul dulap vizavi de prozaicul lor dulap din dormitor,

și, în timp ce îl acopereau cu blitz-uri, întinzând bețele special concepute să încapă eul în cadru, undeva, printre zâmbetele lor unanime, s-a ivit, din dulap, un cap de copil, un chip mirat că nu găsise nimic deasupra, ca la o butaforie,

cine știe când se strecurase înăuntru, acum aluneca și iar apărea, agățat cu mâinile de muchiile de sus, de parcă voia să nu rateze nimic din acel spectacol în care, tot mai mulți și tot mai aproape, vizitatorii continuau să se înghesuie în haloul intact, în faimoasa aură a așteptării, încântați să surprindă și să salveze imaginea de neuitat a unui dulap perfect.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€