Deși incendiile de vegetație se înmulțesc, în Europa numărul pompierilor scade

Odată cu știrile din vara anului 2023, numărul mare de știri despre incendiile de vegetație care s-au abătut pe tot globul a devenit din ce în ce mai greu de trecut cu vederea. Hawaii și Canada au avut parte de unele dintre cele mai mari și mai grave incendii de vegetație din istorie. În Europa, Sardinia, regiunea Castelo Branco din Portugalia și insula Rhodos au avut mult de suferit.

Incendiile de vegetație, definite ca focuri necontrolate care apar în natură, sunt adesea agravate de condițiile climatice și sunt tot mai prezente în Europa, ca o consecință directă a accelerării schimbărilor climatice.

Potrivit raportului Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene privind incendiile forestiere în Europa, Orientul Mijlociu și Africa de Nord, Uniunea Europeană a înregistrat în 2022 cel mai mare număr de incendii din 2006 încoace. Au ars peste 5.500 km2 de teren, o suprafață de două ori mai mare decât Luxemburgul – cu peste 1.000 km2 în cadrul ariilor protejate din rețeaua europeană Natura 2000, rezervoarele de biodiversitate ale UE.

PressOne a documentat în profunzime fenomenul incendiilor de vegetație din România:

România arde (I). Cum a ajuns focul să pună Delta Dunării pe harta incendiilor de vegetație din Europa: „Care trece cu barca și i se pare că e prea mult stuf, îi dă foc”
România arde (II), iar incendiile de vegetație fac victime: „L-a recunoscut după adidași”
România arde (III). Cum a ajuns țara noastră pe locul doi în UE la incendii de vegetație, cu toate că avem o climă care ne protejează
România arde (IV). Consecințele neașteptate ale depopulării: „Bătrânii nu mai pot lucra. Ca să mai bage și ei câte un leu în buzunar subvenție, vin noaptea și mai pun câte un chibrit”

Odată cu creșterea riscului de incendiu pe întreg continentul, a crescut și relevanța Mecanismului de protecție civilă al UE. Scopul mecanismului este să faciliteze cooperarea pompierilor între statele membre, sporind gradul de alertă al acestora și îmbunătățind capacitatea lor de desfășurare în cele 27 de state membre.

Pompieri mai puțini și mai în vârstă

Întrucât schimbările climatice duc la creșterea numărului de incendii de vegetație, este clar că Europa are nevoie acum de mai mulți pompieri ca oricând. Mai ales în sezoanele predispuse incendiilor. 

Cu toate acestea, realitatea este alta. Potrivit unui raport Eurostat din august 2023, 10 țări din UE au redus numărul celor care lucrau ca pompieri. În 2022, în UE erau angajați 359.780 de pompieri, adică cu 2.800 mai puțini decât în 2021.

În ceea ce privește distribuția pe vârste a pompierilor, cifrele indică o tendință de îmbătrânire: 25,5% dintre ei au peste 50 de ani și doar 12,6% au sub 30 de ani. Rapoartele Eurostat subliniază că cifrele nu iau în calcul pompierii voluntari, care constituie o parte importantă a strategiilor naționale de combatere a incendiilor în multe țări ale UE.

Este interesant faptul că nivelul de risc la incendiu din fiecare stat membru al UE nu este neapărat corelat cu personalul angajat pentru stingerea incendiilor. Grecia, Estonia și Cipru angajează cei mai mulți pompieri, în timp ce alte țări în care incendiile sunt foarte frecvente în perioada de vară, cum ar fi Portugalia, Spania și Italia, se află la mijlocul clasamentului. Mai îngrijorător este faptul că Franța, care în regiunile sudice este puternic afectată de incendii de vegetație, se situează pe penultimul loc, după Țările de Jos.

Ce face UE pentru a facilita cooperarea în situații de urgență 

Până la sfârșitul lunii august 2023, Uniunea Europeană și-a consolidat infrastructura comună și flota de stingere a incendiilor a rescUE, formată din avioane și elicoptere de stingere a incendiilor. În acest an, Mecanismul de protecție civilă al UE care gestionează solicitările de sprijin imediat din partea statelor membre a fost activat de 7 ori pentru incendii de vegetație în Europa mediteraneană și în afara acesteia (Tunisia, Chile și Canada).

Ca urmare, Europa a contribuit cu 20 de avioane de stingere a incendiilor și cu peste 660 de pompieri, pentru a face față incendiilor din statele membre.

Mecanismul de protecție civilă al UE a fost instituit încă din 2001 pentru a consolida cooperarea între statele membre în materie de protecție civilă și pentru a îmbunătăți prevenirea, pregătirea și răspunsul la dezastre. Ideea este ca țările participante să pună laolaltă capitalul uman, experiența, precum și instrumentele și vehiculele necesare. UE coordonează și finanțează cel puțin 75% din costurile de desfășurare și de transport ale acestor operațiuni.

Pentru a consolida mecanismul cu oameni și cunoștințe, a fost creată o rezervă europeană de protecție civilă. Până în 2023 au fost adăugate 124 de capacități de răspuns specializate din 25 de state membre pentru a acoperi toate tipurile de scenarii atunci când urgența depășește capacitățile de răspuns ale unei țări din Europa și din afara acesteia.

Mecanismul a fost declanșat de peste 700 de ori de la inițierea sa. Este important de menționat că, între 2007 și 2019, o treime din cererile de asistență ale mecanismului de protecție civilă al UE au fost legate de incendii de vegetație.

În prezent, cele mai multe resurse sunt direcționate către programul de ajutor umanitar al uniunii în contextul războiului din Ucraina.

Infrastructura este unul dintre elementele-cheie pentru soluții comune. În încercarea sa continuă de a îmbunătăți calitatea și eficacitatea cooperării transfrontaliere, Uniunea Europeană a decis în 2023 să investească 23 de milioane de euro în primele sale avioane de stingere a incendiilor, care vor fi livrate până în sezonul de incendii din 2027, și care sunt deținute în totalitate în comun. Acestea vor fi însoțite de alte 12 avioane cofinanțate de UE, dar deținute și operate de statele membre, cu condiția de a le pune la dispoziția întregului bloc european în timpul sezonului de incendii. Anterior, UE dispunea de o flotă de 28 de avioane închiriate din flotele proprii ale țărilor UE sau de pe piață.

Mod de operare diferit 

În 2022, Centrul de coordonare a răspunsurilor de urgență al UE (ERCC) a dirijat asistență pentru incendii de vegetație în Cehia, Franța, Germania, Portugalia, Slovenia și Albania, cu 33 de avioane și 8 elicoptere și peste 1500 de pompieri la sol.

Cu toate acestea, după cum explică pentru EDJNet pompierii polonezi Przemysław Rembielak și Bartosz Klich, desfășurați în mai multe operațiuni transfrontaliere, problema compatibilității echipamentelor este adesea o provocare majoră. De exemplu, echipele poloneze aflate în misiune în străinătate dispun de 17 mașini care pot construi furtunuri de 3 km cu diametrul de 110mm, care este un diametru adecvat pentru stingerea incendiilor de depozite și de gunoi. Prin comparație, brigăzile spaniole pot desfășura 3 km de furtunuri cu o singură mașină, dar care vin cu un diametru de numai 25 mm.

Dovezile au arătat, de asemenea, că uniformele unora dintre brigăzile din nordul Europei sunt nepotrivite atunci când sunt purtate în țările sudice, mediteraneene, de exemplu.

Contează foarte mult și practica națională de stingere a incendiilor. De exemplu, pompierii polonezi sunt obișnuiți să se bazeze pe drumuri, hărți și puncte de coordonare adecvate în combaterea incendiilor. Pe de altă parte, brigăzile spaniole sunt învățate să meargă cu furtunurile pe jos, mai aproape de incendii, și să ofere rezultate mai bune în afara drumurilor.

PressOne a documentat colaborarea excelentă din ultimii ani dintre pompierii români, care au ajutat la stingerea incendiilor de vegetație din Grecia, și pompierii eleni.

În multe state membre există un „zid” între pompierii aflați în serviciul de stat și pompierii civili, voluntari. Se pare că oportunitățile de formare transfrontalieră ale UE nu au adus o schimbare substanțială pe acest front. Din nou, în Polonia, brigăzile ONG-urilor de pompieri profesioniști nu au avut acces la Mecanismul de alertă al UE pentru a-și oferi serviciile, probabil din motive financiare. 

Un alt exemplu din Grecia arată că, având în vedere lipsa de resurse pentru orele suplimentare, costul combustibilului și, în general, munca suplimentară, pompierii sunt reticenți în a-și asuma sarcini suplimentare, cu atât mai puțin să meargă în străinătate pentru a ajuta.

Mai multă prevenție și educație 

Organismele UE și experții naționali au un rol vital în prevenirea și educația în materie de incendii. Zonele de protecție împotriva incendiilor forestiere și granițele terenurilor agricole bine întreținute sunt esențiale pentru a preveni incendiile de vegetație, la fel și educația publicului cu privire la stingerea corectă a focurilor de tabără, de exemplu.  

Potrivit unui răspuns oferit EDJNet de Comisia Europeană, nu există niciun regulament UE care să stabilească măsurile specifice privind incendiile de vegetație pentru zonele de tranziție între sălbăticie și terenurile construite. Cu toate acestea, în fiecare stat membru există un plan național pentru gestionarea integrată a incendiilor rurale, care abordează în mod specific incendiile rurale.

De asemenea, nu există niciun material standardizat de educație privind vigilența în caz de incendiu. Acest lucru, asociat cu tradițiile istorice, a condus la o situație în care nivelul de educație publică din țările UE variază foarte mult. Suedezii, finlandezii, germanii și polonezii sunt foarte atenți în direcția asta, iar Portugalia face eforturi să recupereze decalajul privind întreținerea pădurilor și protejarea naturii împotriva incendiilor de captare. Asta în timp ce alte state membre manifestă o reticență semnificativ mai mare în ceea ce privește educarea populației generale.

Chiar și reprezentantul Sistemului european de informare privind incendiile forestiere (EFFIS) a solicitat, în intervenția sa recentă în cadrul Comisiei AGRI a Parlamentului European din septembrie 2023, să se pună mai mult accent pe prevenire, inclusiv pe educația publicului.

Aceste material este realizat de György Folk, Grzegorz Broniatowski – EUrologus, Frontstory.pl în parteneriat cu European Data Journalism Network (EDJNet), din care și PressOne face parte, în cadrul proiectului FIRE-RES.