Patimă și desfătare

Pentru cei care i-au citit acum câțiva ani În șalvari și cu ișlic – volumul despre biserică, sexualitate, căsătorie și divorț în Țara Românească a secolului al XVIII-lea, Constanța Vintilă-Ghițulescu a devenit obiectul unui mic cult. Poate că e doar un cult micuț, al șoarecilor de bibliotecă, dar nu este mai puțin viu decât altele.

Mă număr și eu printre cei care au considerat că, printre lucrurile cele mai bune din Aferim!, minunatul film al lui Radu Jude, se află și faptul că a avut-o pe Constanța Vintilă-Ghițulescu drept consultant.

Exponent de excepție al unei noi generații de istorici români ai vieții private, autoarea nu ar stârni chiar atâta pasiune de cititor dacă nu ar însoți de fiecare dată documentarea impecabilă, munca de arhivă, cu o sinteză sclipitoare, scrisă într-o frază cuceritoare, ale cărei ritm, muzicalitate și umor descind direct din epocile despre care vorbește.

Mai ales datorită acestora din urmă, oricare dintre cărțile ei se citește cu plăcerea rezervată de obicei unor genuri mai ușoare decât studiul istoric. Patimă și desfătare este cel mai recent dintre volumele sale publicate (Humanitas, 2015), purtând subtitlul „Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750-1860”.

În aproape 500 de pagini, autoarea despică în patru toate firele invizibile și adesea ignorate care alcătuiesc țesătura pestriță și inegală a istoriei minore a unei comunități.

De la fantazarea la „ploaia de cârnați” până la necazurile care vin din „iarba dracului”, de la manierele mesenilor până la reținerea de la „hohotele nebunești”, de la aprecierea frumuseții feminine a văduviței „rumene și grase” până la atotpătrunzătoarea păduchime, de la ușurarea pântecelui la ziafeturi, boli și moarte – toate intră în atenția cercetătoarei și ies pe pagina scrisă ca un romanț, fără pic de efort.

Firește că avem de a face doar cu un efect de lectură. Bibliografia consultată și documentarea sunt uriașe, incluzând inedite și edite deopotrivă.

Ca să vă faceți o idee despre cât de amuzantă și totodată instructivă poate deveni istoria scrisă astfel, iată – de pildă – scurtul capitol despre Umblătoare și politică. După o scurtă trimitere la relatări despre obiceiul românilor de a separa întotdeauna „umblătoarea” de casă, pentru a nu spurca intimitatea domestică prin exersarea „trebuințelor firii”, autoarea citează un pasaj din Neculce. Cu mare obidă, acesta se referă la umilințele la care au fost supuși boierii întemnițați și obligați să se ușureze într-un ciubăr.

Boierul Balș este evocat și el primindu-și oaspeții în plin exercițiu fiziologic, așezat pe „scaunul cu boltă” și dând binețe cu „ia mă cac”. În fine, ultima parte a capitolului descrie obiceiul boierilor de a-și ascunde banii și averile în umblătoare, unde le consideră protejate de mirosul pestilențial. Prin urmare, aceeași umblătoare devine loc predilect de săpat al căutătorilor de comori.

Din zona înduioșătoare a volumului putem reține paginile despre importanța „fericirii domesnice”, care motivează transformarea ei într-un adevărat program al stăpânului de cămin: „tot omul care este însărcinat a însufla bucuria în familia sa, să dovedească prevederea și bunătatea sa prin îngrijirea ce are de a găsi în toată vremea prelejuri ca să desfăteze și să ție pe iubiții săi într-o mulțumire statornică”, după cum se exprimă Simeon Marcovici.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Geoană, banii din Bulgaria și de la Nelu Varga. Finanțare de la o rețea de evazioniști: „Eu i-am băgat 50 de mii de euro, din păcate mi i-a băgat înapoi. Îi dădeam și un milion”

ONG-ul care îl vrea pe Mircea Geoană președinte a primit, în luna mai, 50.000 de euro de la o firmă fantomă din Bulgaria, controlată de un om de afaceri condamnat pentru înșelăciune care a fost pe lista fugarilor și a reușit să scape de pușcărie.

S-ar putea crede că persoana istoricului e ultima care să iasă în evidență într-un astfel de context. În absența oricăror concluzii totalizante, mai mult chiar, în prezența unor subtile ironii și autoironii subversive, ne-am putea teme că personalitatea „observatorului” nu se mai vede, sufocată de numărul uriaș al datelor pe care le aduce la lumină.

Nimic mai fals. Lucrul cel mai cuceritor în această lectură este chiar personalitatea cercetătoarei. La fiecare pas mi-o imaginez pe Constanța Vintilă-Ghițulescu înfruntând „frigul crunt din sala de lectură”, luptându-se cu rezistența atât de des întâlnită la o anumită specie de bibliotecari, pentru a i se permite accesul la fonduri de arhivă, zâmbind sau încruntându-se la câte o descoperire.

Dar mai ales este imposibil să nu mi-o imaginez așezându-se apoi în mijlocul unei încăperi, înconjurată de grămezi de fire încâlcite și murdare, alegându-le cu răbdare de bunică din alt secol, colorându-le și împletindu-le în această nouă „poveste pentru Ilinca”, la care ne permite și nouă să tragem cu ochiul.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€