Constanța protestului

„Cetățeanul Manda”, adolescentul care, în 2015-2016, reușea să-i convingă pe adulții de la Inspectoratul Școlar Constanța și din Primăria Constanța să negocieze cu copiii, și-a predat între timp − fiindcă a devenit student − mandatul de președinte al Asociației Elevilor din Constanța.

Ce-a rămas după el?

*

De Asociația Elevilor din Constanța (AEC) ați auzit, poate, la televizor: este, probabil, cea mai activă organizație a elevilor din România.

AEC luptă să obțină aplicarea unor drepturi care, deși prevăzute prin lege, nu sunt acordate de autorități; drepturi care, în alte state europene, fac parte din normalitate.

Și nu doar luptă, ci și câștigă. Din 2013 încoace, AEC a adunat o mulțime de victorii mai mici sau mai mari:

De 6 ani încoace, membrii AEC se judecă în instanțe cu primării și consilii locale, scriu petiții, trimit comunicate și, în general, pun problemele elevilor pe ordinea de zi a administrațiilor locale.

Membrii AEC au ieșit pentru prima oară în stradă în 2013: șase elevi au protestat atunci în fața Primăriei conduse de Radu Mazăre, cerând acordarea reducerii de 50% pe transportul în comun.

Printre ei se afla și Alexandru Manda, unul dintre membrii fondatori ai Asociației. El avea să fie președinte pentru trei mandate, în timpul cărora s-au petrecut cele mai răsunătoare victorii ale AEC.

Anul trecut, Manda a predat ștafeta: a terminat liceul, n-avea de ales.

A intrat la Drept, la Universitatea din București, și a devenit totodată expert în politici educaționale la Societatea Academică din România.

Acum face parte din departamentul juridic al AEC, format din foști membri care acum sunt studenți la Drept.

Succesorul lui Manda, Mihai Tănase, a preluat, așadar, o sarcină grea; e greu să calci pe urmele cuiva cu un asemenea palmares.

Asta nu l-a descurajat însă pe noul președinte: anul acesta va candida pentru un nou mandat. Și are propria listă de obiective.

*

M-am întâlnit cu Mihai Tănase și cu alți trei reprezentanți ai AEC într-o cafenea aflată la câteva minute distanță de Liceul Traian, pe care l-am absolvit acum mai bine de 12 ani − și unde învață acum doi dintre cei șase vicepreședinți ai Asociației.

Înainte de întâlnire, m-am plimbat câteva minute pe străduțele din jur și mi-am amintit cum fugeam la plajă și cum ne întorceam la ore cu părul ud și ghiozdanele pline de nisip.

Liceul n-a fost ușor pentru mine − cum probabil n-a fost ușor pentru mulți. Făceam naveta din Cernavodă, stăteam în gazdă și eram într-o clasă de „scandalagii”.

Când eram nedreptățiți, ne simțeam neputincioși în fața profesorilor − așa că făceam ce ne ducea capul la acea vârstă pentru a echilibra balanța de putere: le puneam gumă de mestecat pe scaun, le boicotam orele sau îi ignoram jucând cărți pe ascunse în spatele clasei.

Astăzi, elevii din Constanța au un organism care luptă pentru ei.

Nici eu, nici colegii mei nu am avut burse de studiu sau reducere pe transportul în comun din oraș − care era de două ori mai scump decât în București.

Iar ideea că statul ar putea să-mi deconteze naveta de la Cernavodă sau manualele era de-a dreptul science-fiction.

Mihai, Denisa, Adrian, Miruna și încă 212

Mihai Tănase, președintele AEC, are 16 ani și e elev la Colegiul Național Mircea cel Bătrân.

Denisa Mocanu are 17 ani, este unul dintre cei șase vicepreședinți ai AEC și învață la Liceul Mihai Eminescu. Împreună cu ei, la întâlnire participă Adrian Anghel și Miruna Panasianu, de 17 și, respectiv, 15 ani, membri ai AEC.

Toți patru sorb nerăbdători din cafele, în timp ce telefoanele le bâzâie în mod constant. 

Mihai este președintele asociației de un an și va candida pentru al doilea mandat. La alegeri vor vota toți membrii AEC − sunt 216 în total.

Recită din legi fără să respire, vorbește despre subvenții și finanțarea complementară a educației, îmi definește relaxat abuzul în serviciu și folosește termeni precum „subsecvent” cu ușurința cu care noi, pe vremuri, scriam pe spatele caietelor versuri din Nirvana cu inimioare pe „i”.

Vrea să dea la Drept sau la Geologie − încă nu s-a decis −, citește Montesquieu și colecționează roci.

Povestește cât de greu i-a fost să preia conducerea asociației după cele trei mandate ale lui Alexandru Manda.

„Cel mai dificil a fost să învăț cum să conduc o echipă. Apoi este și responsabilitatea deciziilor. Trebuie să fii tu cel care le ia și să te asiguri că sunt bune”.

„Pe vremea mea”, șeful clasei și ceilalți elevi care se implicau în activități administrative erau considerați tocilari, drept pentru care primeau scuipățele în cap.

Astăzi, îi întreb pe cei patru liceeni de la AEC dacă lor li s-a întâmplat așa ceva.

Denisa zâmbește:

„Da, unii ne tratează ca pe niște dușmani, dar alții ne încurajează. Cei care ne privesc ca adversari sunt profesori, directori, dar și unii colegi.

Ei cred că îi considerăm pe profesori dușmanii noștri și că le băgăm în cap elevilor că au doar drepturi, nu și obligații. Că ne e gândul doar la cluburi, distracție și mall-uri.

Că suntem răsfățați sau incapabili să citim o lege și să o înțelegem, sau marionetele unui partid sau om din politică, sau niște moștenitori ai frustrărilor părinților noștri”.

Mihai Tănase, care s-a alăturat Asociației în clasa a VIII-a, povestește că a avut mereu dorința de a schimba ceva, indiferent ce făceau sau spuneau colegii lui.

„Dacă fiecare persoană vrea să schimbe ceva, dar tot ce face este să se plângă, atunci suntem condamnați să trăim într-o societate în care nimic n-o să se schimbe”, explică el.

„Eu vreau să fiu una din persoanele care încearcă să schimbe ceva, cât de mic. O perioadă lungă de timp, până la apariția acestei asociații, problemele erau vârâte sub preș.

Noi încercăm să le scoatem de acolo, să atragem atenția asupra lor. Iar unii au impresia că, de fapt, noi le creăm. AEC nu e o asociație împotriva profesorilor. AEC se poziționează împotriva celor care încalcă legea”.

„Câte workshop-uri pe fake news sunt în școli?”

Îi întreb ce îi nemulțumește cel mai mult la sistemul de învățământ din România. Ce îi doare cel mai rău.

Începe Adrian Anghel: faptul că, în unele școli din țară, elevii continuă să fie loviți.

Mihai adaugă: „Ce mă doare cel mai tare este că, deși pe hârtie sistemul ar trebui să fie centrat pe elev, în realitate este centrat pe orice altceva”.

Urmează, de la toți patru:

„Aici e și problema directorilor − consideră Mihai −, pentru că nu solicită sume suplimentare de la Consiliul Local.

Au posibilitatea de a face acest lucru, dar, de multe ori, preferă să se îndrepte către partea care dă banii mai ușor: părinții”.

Toți cei patru reprezentanți ai AEC sunt de părere că programa ignoră complet realitatea în care trăim.

„Elevul secolului 21 are informația la purtător. Își deschide telefonul și are tot ce îi trebuie acolo, pe internet”, argumentează Mihai.

„Ca atare, ceea ce ar trebui să învețe în primul rând la școală ar fi cum să se folosească de informația aia ca să se descurce în viață. Ba chiar cum să selecteze informația de pe internet.

Noi nu suntem învățați cum să avem gândire critică. De-aia suntem manipulați atât de ușor de fake news, că nu învățăm să selectăm ce e adevărat și ce nu. Sunt curios câte workshop-uri pe fake news sunt în momentul ăsta în școli”, se întreabă președintele AEC.

Chiar așa.

„Cu cât suntem mai mulți, cu atât treaba merge mai ușor”

Acum 12 ani, când eram elevă, a ieși la protest era ceva ce vedeam în filme. Mi-ar fi plăcut s-o fac, dar mă temeam că o să fiu ridicolă.

Cu toții ne temeam de ridicol − cultura protestului era încă tânără, n-avea nici cei 7 ani de-acasă. Însă elevi precum cei din AEC, născuți după anul 2000, par să se fi născut cu ea în gene.

„Protestul este o modalitate de a atrage atenția asupra unei probleme”, crede Mihai.

„În momentul în care o problemă nu se soluționează adminstrativ, oricâte eforturi ai face, atunci ieși în stradă și atragi atenția opiniei publice și a mass-media. Ca mijloc de presiune, este foarte util”.

În acest moment, în țară mai sunt șase asociații de elevi. Celelalte sunt în Călărași, Maramureș, București și Ilfov, Vâlcea și Bacău.

Dacă va obține un al doilea mandat, Mihai Tănase își dorește ca această mișcare să prindă aripi. Un prim pas ar fi ca asociațiile să comunice între ele.

„Ne dorim să extindem această mișcare de reprezentare independentă în fiecare județ, astfel încât, la un anumit punct, după ce ne-am dezvoltat suficient, să ne reunim sub o mare umbrelă, și să existe o structură de reprezentare a elevilor la nivel național”.

La urma urmei, după cum explică și Denisa:

„Trebuie să cauți mereu oameni care să te susțină. Cu cât suntem mai mulți, cu atât treaba merge mai ușor. Te gândești: ia să vedem, cine are aceleași obiective cu mine? Mă duc acolo”.

„Schimbarea reală durează, și uneori se întâmplă fără să ne dăm seama”

Cea mai recentă bătălie AEC este în plină desfășurare: Mihai Tănase și colegii lui încearcă să obțină o reducere de 50% și la transportul județean, nu doar pentru cel din oraș.

Asta ar schimba viețile a cel puțin 3% din elevii județului Constanţa. Fiindcă acesta este, conform INS, procentul oficial al celor care abandonează școala anual − mulți dintre ei tocmai fiindcă nu se pot deplasa din localitățile lor.

După ce, în ianuarie, membrii AEC au cerut în stradă să li se acorde reducerea de 50% pe transportul județean (prevăzută de lege!), pe 7 februarie Consiliul Județean Constanța s-a întrunit în ședință extraordinară pentru a discuta acest subiect.

15 consilieri au votat „pentru”, iar 15 s-au abținut, ceea ce a făcut ca hotărârea să fie respinsă din nou.

Însă AEC nu se lasă. Iată pledoaria lui Mihai Tănase:

„Din punctul nostru de vedere și dincolo de orice scuză, situația este simplă. Există dreptul elevilor la transport județean redus?

Răspunsul este da, iar acesta este prevăzut de articolul 84, alineatele (1) și (2), al Legii 1/2011.

Există obligația Consiliului Județean de a acorda subvenții operatorilor de transport ce respectă legea și dau reduceri elevilor?

De asemenea, răspunsul este da, iar aceasta este rezultatul interpretării sistematice ale articolului 19^1 raportat la art. 42, alin. (4) din Legea 92/2007.

Așadar, există dreptul, există obligația corelativă, și considerăm că orice vot împotrivă sau absență din partea consilierilor județeni ar însemna doar o dovadă de rea-voință”.

„Votați pentru elevi, nu după ordine superioare”, îi îndeamnă Mihai pe consilierii județeni, într-un apel publicat pe site-ul AEC.

„Datoria civică a unui om nu se rezumă doar la păreri pe Facebook sau în cercul de prieteni, nici la celebrul: «eh, oricum n-o să se schimbe nimic»”, consideră Mihai.

„Trebuie să ieși din bula ta de confort, să faci o schimbare cât de mică, pentru că, ușor-ușor, cu o schimbare mică, două, trei, o sută, și societatea se schimbă.

Mulți oameni cred că totul ar trebui să se schimbe peste noapte. Dar schimbarea reală durează, și uneori se întâmplă fără să ne dăm seama”.

În privința reducerilor la transportul județean, Mihai e optimist. Crede că, la următoarea ședință, majoritatea consilierilor va înclina în favoarea elevilor.

Pentru că, da, în România e nevoie de perseverență pentru a beneficia până și de drepturile prevăzute de lege.

Iar această perseverență este, probabil, cea mai valoroasă lecție pe care elevii din Constanța le-o transmit colegilor de generație. Și nu numai lor.