20/01/2020
La întâlnirile Antiseismic District, oamenii din zona Icoanei află despre cum se pot pregăti pentru un cutremur. Foto: Antiseismic District

Clădirea pe bile, inginerul cu exces de zel și alte mituri ale siguranței la cutremur: “Poți să mori de sete, chiar dacă nu cade nimic pe tine” 

Despre „marele cutremur din București”, prognozat cândva în timpul vieții noastre, s-a tot vorbit în ultimii ani. Dintr-un punct de vedere, mai mult decât era de așteptat. Însă din multe alte puncte de vedere, nu suficient. Oamenii tot auzit despre asta în presă – însă, chiar și așa, realitatea unui astfel de scenariu e greu de acceptat. Nu e plăcut să te gândești la un dezastru și simplul fapt că te pregătești de posibilitatea unui cutremur printr-un rucsac în care arunci niște apă, mâncare și o lanternă te duce aproape automat cu gândul la cultura apocalipsei și la comunitățile care locuiesc de ani de zile în buncăre cu conserve, tot așteptând sfârșitul lumii. Ceea ce poate fi intimidant.

Însă realitatea e mult mai simplă: Bucureștiul e un oraș vulnerabil la cutremure, iar pregătirea de un eventual dezastru e o sumă de acțiuni simple, care nu spun despre tine că ești paranoic sau panicat, ci că ești realist. 

Antiseismic District este un proiect ARCEN concentrat pe pregătirea antiseismică a unuia dintre cele mai vulnerabile cartiere din București, zona Icoanei, așa-numitul „District 40”, unde e greu să arunci o piatră și să nu lovești o clădire cu bulină (și probabil nici n-ar fi o idee bună).

Și, spre deosebire de celelalte canale prin care se transmite de obicei către oameni informația cu privire la un eventual cutremur, echipa de aici preferă abordarea hands-on: prin discuții directe cu oamenii din acele clădiri. 

Edmond Niculușcă și Alberto Groșescu de la Antiseismic District explică pentru PressOne de ce trusa pentru cutremur e importantă și dacă locuiești într-o clădire mai nouă, de ce pregătirea e mai eficientă decât consolidarea – și cum au reacționat oamenii din zona Icoanei atunci când li s-a spus că viața lor ar putea fi în pericol în cazul unui cutremur.  

Edmond Niculușcă de la Antiseismic District demonstrând importanța unei truse medicale. Foto: Antiseismic District

Ce este Antiseismic District și de unde a pornit? 

District 40 (și Antiseismic District) este o continuare firească a proiectelor ARCEN. Proiectul a început în 2018 și e un proiect dedicat cartierului Icoanei și împrejurimilor sale, cel mai cultural cartier al Bucureștiului cu cea mai mare densitate de instituții culturale din centrul orașului. District 40 se întinde de la strada Mihai Eminescu până la Piața Universității și de la Bulevardul Magheru la Vasile Lascăr și Piața Gemeni. 

Noi încercăm să testăm cum se pot conecta spațiile culturale, pentru că din păcate în București instituțiile culturale nu prea colaborează. Am încercat să le conectăm și să vedem ce se întâmplă la nivelul cartierului, miza fiind să reactivăm economic și din punct de vedere al vieții urbane și culturale zona aceea. 

Și pentru că nu am simțit că este suficient să facem doar asta, iar comunitatea din cartier a început să ne contacteze – că nu merge lumina pe strada Aurel Vlaicu, că nu se strânge gunoiul pe strada Icoanei – și ne-au simțit ca o suprastructură care le-ar putea fi de folos, am decis ca District 40 să devină și un proiect comunitar, nu doar cultural, și să încercăm să interconectăm de fapt locuitorii care au beneficiul de a locui acolo. 

Așa ne-am dat seama că o problemă comună pe care o au locuitorii din District 40 e asta, a cutremurelor. District 40 e cartierul cu 207 imobile cu risc seismic I și II, Urgență I, II, III plus alte 200 neexpertizate tehnic, mai înalte de 5 etaje, mai vechi de 50 de ani și care prezintă fisuri seismice. 

Antiseismic District e un proiect unic în România, pentru că am luat un cartier din centrul Bucureștiului, foarte vulnerabil, și pregătim om cu om să facă față riscului seismic. Și acum începem și pregătirea elevilor în liceele din District 40. 

Ne măsurăm impactul după numărul de oameni prezenți la întâlnirile comunitare. Inițial au fost 8 persoane, unii se uitau de pe geam să vadă dacă coboară lumea. Între timp, am ajuns și la 100 de oameni. Au adus președintele de bloc, au adus administratorul. Au făcut ședință de bloc să își expertizeze blocul. 

Întâlnire Antiseismic District. Foto: Antiseismic District

Câte clădiri din București sunt de fapt în pericol în cazul unui cutremur mai puternic? 

Din păcate, consultând listele de la primărie, n-am dat seama că există foarte puține date despre asta. Din totalul imobilelor, maxim 10% au expertiză tehnică. Iar bulina apare doar în contextul în care s-a făcut expertiză tehnică. Undeva la 90% din clădiri, la nivelul întregului București, nu au expertiză seismică. 

Dincolo de datele astea, noi am vrut să facem o inventariere a fisurilor seismice. Relevanța acestei vulnerabilități crește foarte mult dacă e vorba de un imobil multietajat, cu fisuri, mai vechi de 50 de ani. E clar un bloc care riscă să cadă. 

Bucureștiul e mult mai vulnerabil decât ne-am putea imagina. Stăm într-un oraș minat. Cel mai probabil, zice un studiu mai vechi al Băncii Mondiale, în scenariul pozitiv, 500 de mii de bucureșteni vor fi afectați de un cutremur puternic. Unul din patru bucureșteni. Dacă noi avem expertizat tehnic doar 10-15% din totalul fondului construit al orașului, asta înseamnă că de fapt situația în realitate e mult mai gravă. Sunt câteva mii, dacă nu peste zece mii de clădiri cu risc seismic I. Și să nu uităm că nimeni nu vorbește despre imobilele socialiste, care sunt și ele mai vechi de 50 de ani și au trecut prin cutremure. Cutremurele afectează structura clădirilor. 

Există o mulțime de mituri apropo de rezistența clădirilor la cutremure. Care dintre ele sunt adevărate?

Există acest mit, că dacă o clădire a trecut peste ‘40, a trecut peste ‘77, trece și peste următorul. E fals. O clădire nu e un organism viu, nu se reface. După fiecare cutremur ea e din ce în ce mai șubredă. 

Apoi despre clasele de risc seismic și despre „urgențe”. „Urgențele” erau urgențele primăriei, pentru a introduce acele imobile în consolidare. Normativele astea sunt de la începutul anilor ‘90 nu mai sunt valabile. Astăzi, orice vedem pe lista oficială a primăriei trecut ca Urgență I, II și III înseamnă de fapt risc seismic I conform noilor normative.

În plus, s-a consolidat foarte puțin în ultimii 30 de ani și nu s-a consolidat aproape nimic în 1977. Oamenii care spun că locuiesc în blocuri care au fost consolidate în 1977 greșesc. România a intrat în criză economică după cutremur. Paguba a fost de 3 miliarde de dolari, azi 8 miliarde. În august ‘77 Nicolae Ceaușescu decide că șantierele trebuie să se închidă pentru că nu mai sunt bani, iar oamenii trebuie mutați înapoi în imobile. 

Au apărut atunci tot felul de mituri, de la tencuiala antiseismică – care nu există, e un nonsens –  la miturile cu: „în blocul ăsta locuia un securist, nu și-ar fi asumat niciodată riscul să trăiască într-un imobil neconsolidat”, „aici locuia inginerul de la Proiect București, care sigur a băgat mai mult material decât era cazul și blocul e sigur”, „a fost proiectat pentru 8 etaje, dar are 4, și e solid”, „uite atâta sunt pereții”, „blocuri făcute de militari, blocuri sovietice, n-au cum să cadă”. Sau mitul clădirii pe bile. Nu există nicio clădire pe bile în București. Ce e într-adevăr făcut temeinic? Casa Poporului și clădirile de pe bulevardul Unirii. 

Trebuie să înțelegem că în România nu s-a construit cu norme seismice până în 1940. Că e o mare diferență între ce a fost recent în Albania, spre exemplu, – cutremur de suprafață – și cutremurele noastre, de adâncime. După 1940 se introduc niște normative, dar nu uitați, era Al Doilea Război Mondial în desfășurare. Și apoi vin rușii. În anii ‘50 se modifică din nou normativele, dar la nivel politic, pentru că partidul decide să preia normativele din URSS, care n-au nicio legătură cu tipul de cutremure din Vrancea – în Rusia de astăzi sunt tot cutremure de suprafață. Până în 1977, deci, avem normative care n-au neapărat legătură cu realitatea cutremurelor vrâncene. 

De ce este procesul de consolidare atât de lent?

Pentru că autoritățile sunt corupte și incompetente. Să nu uităm că Primăria Capitalei a refăcut fațadele a două clădiri cu risc seismic I de pe Calea Victoriei, Pasajul Victoria și o clădire vizavi de Palatul Știrbey. Investiția este proastă și oamenii rămân cu impresia că Bucureștiul e trainic, refăcându-se fațadele, ori o fațadă nu înseamnă consolidare. 

Dar discuția despre consolidări e greșită, din mai multe motive. În primul rând, legislația e proastă. Iar lucrurile nu se schimbă și nu se modifică această Ordonanță 20/1994 și pentru că nu există o presiune din partea societății. Oamenilor le e frică să vorbească despre această vulnerabilitate. Dacă ar fi mii de cereri la primărie de consolidare și de deblocarea dosarelor de consolidare, cu siguranță ar trebui să se rezolve cumva problema asta. 

Noi asta încercăm să le transmitem oamenilor prin Antiseismic District: reducerea riscului seismic se poate face și prin consolidări, dar și prin pregătirea noastră.

În ce constă pregătirea pentru un cutremur? 

Află mai multe despre cum să te pregătești pentru un cutremur de aici.

Miza pregătirii e în primul rând să nu depinzi în totalitate de autorități. Trăim în România și autoritățile nu sunt pregătite și nu vor fi pregătite, indiferent cine va fi la primăria capitalei sau în Guvern. Nu s-a făcut nimic 40 de ani. Va dura mult să recuperăm. Și oricum, stăm pe loc. O să fie un salvator la 100 de persoane. 

Dar noi putem să ne pregătim. Să avem un plan cu familia, să avem un plan în locuință. Să știm ce este de făcut în timpul cutremurului, ce avem de făcut după. Sunt câțiva pași care pot să facă diferența între viață și moarte. 

Spre exemplu, în timpul mișcării seismice, oamenii trebuie să știe unde anume în imobil să se adăpostească. Ideal ar fi sub o masă solidă. Pare puțin, dar nu este. E  foarte important să nu ne cadă în cap biblioteca și șifonierul. Salvatorii n-or să vină să ne scoată de sub șifonier. E important ca în primele 72 de ore să fie scoși cei care se află sub dărâmături, oricât de răniți am fi noi de biblioteca și de șifonierul din cameră. 

Apoi, e foarte important să știm cine oprește lumina și gazul și cine deschide geamul. Gazul se oprește automat la un cutremur, dar instalațiile din blocuri sunt enorme.Unele vor cădea, vor fi incendii și explozii. Trebuie să avem neapărat în casă sursă de lumină, pentru că dacă se întâmplă noaptea și se întrerupe curentul electric nu aprindem lumânarea, pentru că sigur vor fi pierderi de gaze. Aprindem o lanternă. 

Trebuie să știm pe unde ieșim. Cursurile noastre includ și patologia seismică a clădirii, să știi dacă e bine să aștepți autoritățile sau nu. Ce faci dacă a căzut casa scării și ești izolat în bloc? Trebuie să știi că e bine să afișezi ceva la balcon, să fii văzut de autorități. 

Apoi, trusa pentru cutremur, care te face autonom 72 de ore cel puțin și conține niște lucruri de care ai nevoie pentru a supraviețui până intri în contact cu autoritățile. N-ar trebui, în primele 72 de ore, dacă ți-a căzut un geam în cap, sângerezi, n-ai apă, n-ai mâncare, să suni autoritățile. Pentru că e foarte important ca autoritățile să îi scoată pe cei care sunt sub dărâmături, pentru că sunt mulți supraviețuitori sub dărâmături care pot muri și nu e în regulă ca tu să fii doar parțial rănit sau să n-ai apă și să ceri autorităților ajutor. Oricum nu vor face față. 

Când îți faci trusa pentru cutremur trebuie să te întrebi, foarte onest, de ce ai nevoie ca să supraviețuiești 72 de ore fără ajutorul nimănui. Altfel, poți să mori de sete, chiar dacă nu cade nimic pe tine. 

E important să luăm în calcul toate astea și dacă stăm într-o clădire mai nouă?

Da, pentru că există și situații în care clădirea în care ne aflăm e în regulă, nu s-a întâmplat nimic cu noi, dar vom fi automat influențați de ce se întâmplă în jurul nostru. Adică n-o să vină din Drumul Taberei vânzătorul de la magazinul din colț să deschidă ca să-ți cumperi tu ce ai nevoie. O să fie o problemă chestia asta, și apa e esențială. 

Uită-te pe strada ta. Dacă sunt trei imobile cu bulină pe ele, e posibil ca ele să se prăbușească. Artera respectivă va fi blocată. 

În plus, ar trebui să faci dinainte un plan cu familia, să știți unde vă vedeți în situația respectivă, pentru că e posibil ca autoritățile să oprească curentul electric în anumite zone, și să nu puteți comunica altfel. 

Noi încercăm prin Antiseismic District să vedem și ce rol ar putea avea magazinele, barurile din zonă, în această situație. Miza noastră este de fapt să construim un proiect model de cum se pregătește un cartier pentru a face față cutremurului. Pentru că nu poți pregăti un oraș întreg. Așa că noi încercăm să construim un model pe celule, o metodologie de pregătire a comunităților din cartierele vulnerabile din orice oraș din România. Pentru că el nu există și chiar și noi învățăm din mers, pentru că ies atâtea situații la iveală. 

Însă ideea de bază este că modelul adaptabil pentru fiecare comunitate trebuie creat chiar de comunitatea respectivă, care cunoaște foarte bine proximitatea. Adică trebuie să știm dinainte care sunt locurile vulnerabile din jurul nostru, în ce măsură blocul în care locuim e vulnerabil. 

Și după ce am făcut lucrurile astea, putem să mai facem un pas important: să începem să vorbim despre asta. Să discutăm cu alți oameni și să îi convingem și pe ei să se pregătească. După asta, facem un nou pas și putem cere la primărie expertiza tehnică a blocului. 

Cât de greu e să pui clădirea în care locuiești pe listele de consolidare de la Primărie?

Expertiza tehnică, primul pas, este gratuită. Administrația blocului trebuie să completeze pe site-ul Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic un formular. Ca să se facă expertiza tehnică, însă, expertul tehnic trebuie să intre în fiecare apartament, pentru că, din păcate, în București și în general în România s-au demolat mulți pereți în mod ilegal. Iar blocurile din cărămidă și beton sunt și mai vulnerabile acolo unde s-au tăiat pereți, pentru că toți pereții erau importanți. 

După ce ai făcut expertiza tehnică, tot gratuit se face proiectarea consolidării. După care e nevoie de tot dosarul de consolidare, pentru care e nevoie ca toată lumea din bloc să fie de acord și toată lumea să semneze un contract cu Primăria Capitalei pentru execuția lucrărilor. 

Primăria plătește consolidarea, dar te împrumută cumva pe 25 de ani fără dobândă, apoi consolidarea se plătește în rate. Sunt scutiți de la plata ratei lunare cei care în acea lună nu au venitul mediu lunar pe familie – în jur de 3500 de lei. Primăria trebuie apoi să îți plătească mutarea din imobil și chiria, pentru că trebuie să părăsești locuința în momentul în care încep lucrările de consolidare. 

Asta e una din probleme, consolidarea poate dura și doi ani sau mai mult și oamenii nu vor să se mute. Deci e important să mergem pe planul de consolidare, dar la fel de important e și planul de pregătire. 

Subiectul consolidărilor și al riscului seismic trebuie să fie o mare prioritate și provocare pentru orice primar ar veni. Dacă următorii primari nu vor veni cu soluții pentru consolidări, va fi o inconștiență totală. Sigur că avem probleme majore cu traficul, cu poluarea, dar din punctul nostru de vedere sunt rezolvabile – riscul seismic e mult mai important. Și societatea are nevoie de o dezbatere amplă pe subiectul ăsta. Suntem mai vulnerabili decât în ‘40 sau decât în ‘77, pentru că fondul construit a crescut, a îmbătrânit și nu a fost reparat. 

Cum au reacționat oamenii din cartier la proiectul vostru și la discuțiile pe care ați încercat să le purtați cu ei?

Am întâlnit multe situații. Oameni tineri care se luptă cu primăria capitalei să deblocheze consolidarea. Oameni în vârstă care vin cu toate acele scenarii, cu securiștii, cu inginerul de la Proiect București, cu bilele. Am întâlnit oameni care își doresc, dar care n-au instrumente – blocuri de 2, 3, 4 etaje vulnerabile care nu pot face nimic pentru că nu există asociație de proprietari, deci personalitate juridică care să faciliteze contactul cu primăria. Iar blocurile mici oricum nu intră în programele primăriei, intră doar cele de peste 5 etaje. 

Sunt blocuri fără președinte de bloc, pentru că sunt toți oameni în vârstă și nu se pot organiza, că nu mai au forță. Sunt imobile în care proprietarii sunt plecați din țară și sunt foarte mulți chiriași și nu au niciun interes să vină să semneze pentru consolidare și n-au niciun chef de așa ceva. 

Sunt blocuri unde sunt doar 2-3 proprietari care au cumpărat tot, și care închiriază în regim Air Bnb și se opun expertizării, deși crăpăturile sunt cât blocul, dar oamenii care nu se pricep nu văd asta. Există chiar străzi cumpărate de la un cap la altul de diverși care închiriază așa. 

Sunt oameni tineri foarte sceptici care spun „o să mor, și?” sau „am ieșit cu copilul la plimbare, nu mă deranjați acum cu subiectul ăsta”. Și, bineînțeles, „n-o să mi se întâmple mie” sau „dacă s-o întâmpla, s-o întâmpla”. 

E foarte complicat, avem o poziție ingrată. Ne ducem totuși să le spunem oamenilor că ar putea să moară. Și ei nu vor să audă asta. 

Odată discutam cu cineva despre chestia asta și ne-a întrebat: „Dar ce, tu nu ești creștin? Nu ești ortodox? Păi și-atunci?” 

S-a închinat și-a plecat. 

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...