Cât timp sunt atenți copiii? Câte ore să facă teme? Studiază românii aceste probleme?

Codruţa Simina

Redactor

Câte ore pe zi se poate concentra un copil la teme? Când obosește și cum ar trebui să-și dozeze efortul? Există în România studii temeinice privind gradul de încărcare al elevilor de gimnaziu și de liceu?

Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a anunțat că a semnat Ordinul prin care se reglementează numărul de ore pe care elevii din învățământul preuniversitar ar urma să îl petreacă făcând teme.

Trebuie să precizăm că o astfel de reglementare era în vigoare din 1999, dar implementarea lăsa de dorit.

Pentru a le oferi părinților opinii științifice privind timpul de învățare, am solicitat opinia psihologului Dacian D. Dolean, cercetător la Universitatea „Babeș-Bolyai” și profesor asociat la East Georgia State College în SUA, doctor în psihologie  și coautor al cărții Meseria de părinte (editura Aramis, 2009).

Câte ore pe zi poate un elev să fie atent și să învețe – incluzând aici și orele de școală propriu-zise?

Psiholog Dacian Dolean: Copiii, indiferent de vârstă, sunt atenți la tot ce îi înconjoară, de când se trezesc până la ora de culcare. Ce dorim să aflăm în general este la ce sunt atenți, cât de bine pot selecta informațiile importante pentru ei și cât de mult timp își pot concentra atenția asupra unei activități.

În funcție de vârstă, capacitatea de concentrare și susținere a atenției poate varia considerabil. În general, copiii de 5-6 ani pot să fie atenți la o sarcină în clasă timp de 10-15 minute. Pe la 7 ani, acest interval de timp poate crește la 20-30 minute.

Aceste repere temporale variază în funcție de mai mulți factori, cum ar fi tipul de sarcină (de exemplu, colorat vs. urmărirea unei povești citite de un adult), particularitățile individuale ale copiilor (unii copii sunt ereditar predispuși pentru a avea dificultăți de concentrare a atenției) sau mediul socio-cultural din care provin.

Posibil, cel mai important factor care marchează dinamica evoluției capacităților atenționale la clasă este modalitatea în care copiii sunt antrenați în sarcini (măsura în care activitățile desfășurate sunt relevante pentru ei).

Cu alte cuvinte, numărul de ore în care un elev poate fi atent în mediul școlar depinde în foarte mare măsură de interesul pe care îl are față de activitățile respective.

Legat de câte ore pe zi pot să învețe copiii, răspunsul este similar cu cel de mai sus: copiii învață tot timpul.

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Știri din cealaltă Românie. La Băile Tușnad, guvernul maghiar a donat autorităților locale o vidanjă, iar la Sibiu o directoare și-a pus aer condiționat în birou din banii pentru copii

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe. Iată ce-am găsit săptămâna asta.

Particularitățile fiecărui elev sunt esențiale în stabilirea unui program. Foto: Raul Ștef

De exemplu, atunci când un copil face o glumă în clasă și ceilalți colegi râd, va învăța (implicit) că, făcând acel timp de glume, are potențialul de a-i crește popularitatea printre colegi, și în consecință, vor exista șanse ca acelui comportament să îi crească frecvența.

Acesta este un exemplu de învățare a unui comportament (adaptativ, sau nu) în mediul social din care face parte. În general, pe măsură ce copiii înaintează în vârstă, e normal ca în școală să se facă treptat o tranziție de la activitățile de predare-învățare implicită (care domină vârsta preșcolară) către activitățile de predare-învățare explicită (cărora li se alocă tot mai mult timp în clasele primare și gimnaziu) și către activități care pun mai mult accent pe învățare autoreglată (care începe să fie tot mai importantă în adolescență).

De aceea, tema de casă (activitate de învățare explicită) la vârste școlare mici (de exemplu, 6 ani) riscă să fie foarte ineficientă.

Revenind la întrebare, copiii pot fi antrenați în activități de învățare eficientă chiar și mai mult de 8 ore pe zi (inclusiv joaca spontană poate fi o sursă foarte bogată de creare a unor experiențe de învățare eficiente).

Provocările cele mai mari apar când avem de ales cum organizăm aceste activități, ce metode folosim, cum alternăm activitățile și cum utilizăm timpul liber.

Deocamdată, nu există studii riguroase efectuate în România care să ajute la elaborarea unor răspunsuri cu un grad mare de generalizare pe această temă.

Care ar fi programul ideal al unui elev, în funcție de vârstă, într-o zi cu școală?

– Așa cum am sugerat în răspunsul de mai sus, nu e cazul ca învățarea și relaxarea să fie privite antagonistic. Copiii pot învăța foarte mult în timp ce se relaxează.

Soluția o reprezintă organizarea optimă a activităților în funcție de vârsta, interesele și particularitățile individuale ale elevilor.

Dacă vă referiți la activitățile desfășurate după școală (presupunând că programul școlar este standardizat) și, mai precis, vă interesează ponderea timpului petrecut de către elev efectuând teme de casă, atunci răspunsul la această întrebare ar fi următorul:

Cercetările din literatura internațională arată că volumul temelor de casă la liceu prezice semnificativ performanța elevilor, însă nu avem un indiciu clar în ce privește măsura în care temele de casă de la clasele primare sau gimnaziale ar face o diferență semnificativă în performanțele elevilor.

În SUA se recomandă ca timpul petrecut efectuând temele de casă să urmărească regula de 10 minute pe nivel de clasă. Cu alte cuvinte, unui copil de clasa a IV-a îi este recomandat să petreacă maximum 40 de minute efectuând teme de casă.

Mai important decât volumul temelor de casă și timpul petrecut de elev efectuând teme este răspunsul la întrebarea:

Care sunt beneficiile investiției în timpul petrecut efectuând teme de casă raportate la eficiența dobândirii cunoștințelor și deprinderilor vizate?

Literatura de specialitate încă nu are un răspuns clar la această întrebare și cercetările pe această temă sunt încă într-o fază incipientă.

Cum credeți că influențează telefoanele mobile și tabletele gradul de atenție și memoria copiilor?

– Răspunsurile pot varia foarte mult în funcție de vârsta elevilor. În general, accesul la informații pe ecran (screen time) – adică TV, tablete, telefoane, PC – poate avea avantaje și dezavantaje, în funcție de modul în care sunt folosite.

Nu m-a interesat în mod deosebit să citesc studii pe impactul accesului la informații pe ecran asupra memoriei și atenției, însă am citit multe studii care arata impactul asupra învățării.

Printre avantajele evidente se pot menționa: accesul facil la informații și technology literacy (alfabetizare în domeniul tehnologiei – n.r.). Ca dezavantaje, putem identifica dezvoltarea deficitară a abilităților de comunicare sau sociale, dar și a alfabetizării.

De exemplu, există un studiu care arată că dezvoltarea precară a deprinderilor de citire corectă în rândul copiilor din medii sociale defavorizate pe timpul vacanței de vară este explicată prin numărul semnificativ mai mare de ore de expunere la televizor comparativ cu elevii care provin din medii sociale mai avantajate.

Care estimați că este gradul de răspândire a fenomenului de atenție parțială continuă printre elevii români?

– Atenția parțial continuă (continuous partial attention) e o formă de multi-tasking (dar nu coincide cu multi-tasking-ul). Nu am citit niciun studiu care să analizeze gradul de răspândire a acestui fenomen printre elevii români, însă, din păcate, nivelul cercetării în științele educației în România este extrem de scăzut, raportat la alte domenii și raportat la nivelul țărilor mai dezvoltate.

De exemplu, din câte știu, în momentul de față sunt doar 4 articole publicate în jurnale de top (ISI, top 25%) pe domeniul științele educației, ai căror autori principali au afiliere la o universitate din România (și aici mă refer la performanța tuturor cadrelor didactice din toate departamentele tuturor universităților din țară), mai puțin decât performanța unui profesor mediocru de la o universitate de top internațională. 

Dacă subiectul articolului are legătură cu noua inițiativă legislativă promovată de d-l ministru al Educației, Mircea Dumitru (de exemplu, de a limita timpul petrecut efectuând tema de casă la o oră în învățământul primar și interzicerea temei de casă la clasa pregătitoare), atunci pot spune că, în opinia mea, este extrem de bine-venită, însă e doar un prim pas spre normalizare.

E nevoie de multe studii riguroase pentru a clarifica acest subiect, însă, în acest moment, presiunea care se pune pe copii să fie competitivi la nivelul claselor primare (inclusiv prin numărul exagerat de teme de casă) riscă să aibă repercusiuni negative foarte mari pe termen mediu și lung.

Timpul alocat la clasă fiecărui elev este insuficient. Foto: Raul Ștef

„Să existe o masă caldă la prânz, elevii să-şi facă temele la şcoală”

Pentru a întregi dezbaterea privind numărul de ore dedicat temelor, am cerut și opiniile a doi profesori din învățământul preuniversitar, precum și poziția Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți.

„Eu cred că decizia ministrului e îndreptățită, privește în primul rând profesorul și îi sugerează cum să își calibreze dimensiunea temei. Și cred că s-a ajuns la formula asta pentru că în multe școli se abuzează. Cam atât ar fi, mie îmi pare destul de simplu. Adică cei vizați sunt profesorii, cu tot discernământul care se așteaptă de la ei. De la noi, adică”, consideră profesoara Monica Mocanu, care predă matematică la gimnaziu și liceu în Buzău.

„Problema supraîncărcării programului la elevi, mai ales la cei mici, e cât se poate de reală. În sensul ăsta, e bine că un ministru sesizează problema.

Va trebui ca reducerea să vină pe termen lung, oarecum mai natural, prin schimbarea unor mentalități ale profesorilor, dar și ale părinților, cât și printr-o reformă curriculară.

Din punctul ăsta de vedere, Ordinul e făcut cam pe genunchi și, structural, nu va avea efectul scontat. Dar, chiar și așa, eu cred că e bine-venit, pentru că îi va obliga, poate, pe profesorii care au tendința să exagereze s-o lase puțin mai ușor și pentru că va crea, chiar și așa, șchiop, premisele unor schimbări de practică și de mentalitate.

Pe de altă parte, e periculos – și mă aștept să se întâmple asta – să existe o bază mai mare pentru reclamații aiuristice din partea părinților. Concret, va deveni mult mai ușor să-i acuzi pe profesori că dau prea multe teme”, este de părere Doru Căstăian, profesor de științe umane la liceu și contributor la Bookhub.ro.

Președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, Iulian Cristache, consideră, și el, că intenția ministrului nu este rea, dar nici realizabilă.

„Un elev are nevoie de o oră să rezolve o temă, altul poate că are nevoie de două-trei. În problema aceasta, cu reducerea numărului de ore, cred că trebuie umblat în alte părți, la programă și la felul în care se predă, pentru ca elevii să nu mai gândească mecanic.

De asemenea, să nu se mai încalce legea, cum se întâmplă acum: se depășește numărul de elevi per clasă atât de mult, încât este imposibil pentru un profesor să se ocupe de fiecare elev în 50 de minute.

În plus, implementarea școlii după școală ar trebui făcută așa, cu finanțare din partea administrației locale – să existe o masă caldă la prânz, o perioadă de recreere, elevii să-și facă temele la școală, iar când pleacă acasă, să fie liberi. Nu cred că putem spune că facem cheltuieli prea mari atunci când vorbim despre copiii noștri și despre educația lor”, a arătat Iulian Cristache.