Carolina salvează toate pisicile din cartier

Se crede că pisicile au șapte vieți. Se prea poate să fie valabil doar pentru cele care apar pe Facebook. Restul se bucură de una singură, și aia de câine.

Carolina, o clujeancă de 52 de ani, a adopat șapte pisici maidaneze, abandonate în cartierul în care locuiește. Le-a deparazitat și sterilizat și le dă de mâncare zilnic. Ba chiar le primește seara în apartamentul ei din cartierul Mărăști.

A găsit o modalitate ingenioasă de a le ajuta să urce până la geamul de la bucătărie. Cum locuiește la parter înalt, le-a făcut o scară din lemn care ajunge până la pervaz. Copiii care trec prin zonă primesc aceeași versiune legată de prezența bizară a scării. Acolo ar locui niște pitici, cei din Albă ca Zăpada cel mai probabil, le spun părinții.

Doar că în loc de șapte pitici sunt tot atâtea pisici.

Când e ora mesei, femeia pocnește din degete, iar pisicile se aliniază ca avioanele care se pregătesc pentru decolare. Urcă pe rând și aterizează în bucătăria Carolinei. Una singură rămâne blocată în fața scării. E bătrână și nu se mai poate cățăra. Pițirica o cheamă.

Gazda iese în fața blocului, o ia în brațe și o duce în casă.

Pițirel și Pițușa sunt alte două pisici salvate. Și mai e și Ciocușa.

„Ciocușa lui mama, mai exact. Am salvat-o dintr-un canal când era puiuț. Avea probleme la un ochi și am mers la farmacie să-i iau un unguent. Îmi ziceau că n-o să trăiască, dar uite că s-a făcut mare. Mi-s tare dragi. Îs cam toate de pe afară. Mi-o fost milă de ele, îmi sunt foarte dragi animalele. Ce să fac cu ele? Au și așternut special, în bucătărie. Vin și pleacă după bunul plac”, spune Carolina.

De Paști i-a făcut soțului cozonac, unul cu mai multă nucă cât să compenseze izolarea. Pentru pisici, în meniu, sunt obișnuitele pliculețe Kitekat: „Nu mănâncă ele orice. Pocnesc din degete și urcă pe scăriță la păpică. Pliculețe, conserve, hrană uscată pentru pisici, bobițe. De multe ori, aleg eu să mănânc altceva și le dau și cărnița din mâncarea mea. Le consider niște suflete, suflete de animale care nu greșesc la nimeni. Mai răi suntem noi oamenii între noi”.

Carolina e casnică. Face curățenie însă în două blocuri vecine și se îngrijește de spațiul verde din fața imobilului în care locuiește. Știți acele mici spații verzi din fața blocurile prin care mai respiră plămânii de beton ai Clujului, cartierele Mărăști și Mănăștur.

Femeia a dat pomii din față cu var, a vopsit gardurile și gurile de canal. Vara „coafează” mereu gardul viu. „Mie nu mi-e rușine de lucru”, explică. Ca să nu-i nedreptățească nici pe oamenii din zonă, a transformat jungla din fața scării într-un loc “plăcut ochilor”. “Că la toți le place să fie frumos locul unde stau”. Și e suficient loc, și pentru oameni, și pentru pisici.