Băieții nu plâng. Cât de greu e să răscumperi ieșirea unui copil dintr-o școală militară, odată ce a fost încredințat Ministerului Apărării

• Un elev de clasa a IX-a și-a pus capăt zilelor sărind de la geamul camerei de cămin al școlii militare unde fusese admis de numai patru luni. 

• Elevii școlilor militare semnează angajamente prin care se obligă la restituirea banilor cheltuiți de Ministerul Apărării pentru cazarea lor și masă, în cazul în care nu rezistă în regim cazon și își cer transferul într-o unitate de învățământ civilă. 

• Pentru mulți elevi, această obligație înseamnă un efort financiar major, fiindcă provin din zona rurală sau din urbanul mic, unde posibilitățile materiale sunt reduse. 

• În 2023, cadrul legislativ care prevedea răscumpărarea civiliei a fost reînnoit pentru prima oară din 1971. 

Alba Iulia, 11 ianuarie 2024. Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul”. Lukas C. avea o figură frumoasă, adolescent în acte, copil încă după fizionomie. Într-una din primele dimineți după vacanța de iarnă pe care și-a petrecut-o acasă cu părinții în nordul țării, la Baia Mare, Lukas și-a organizat pe patul în care dormea uniforma, o mână de iconițe și o grămăjoară de bani. Era tot ce reușise să adune din suma necesară ca să își răscumpere liceul.

Apoi a sărit de la un geam de la etajul 4 al căminului. Trupul lui a fost găsit de un grup de colegi care ieșiseră la înviorare.

La ora 6 sună deșteptarea.

Ai zece minute să fii îmbrăcat în haine de mișcare și să ajungi la baza sportivă. 

Execuți 2 ture de teren în alergare. 

Te întorci la cămin. Ai câteva minute pentru igiena personală. Apă caldă nu este întotdeauna. De fapt, ora de apă caldă e de obicei seara, de la 21:30-22:30 și în weekend-uri, o oră, la amiază. 

Te echipezi în uniformă. 

Te prezinți la „sector”. Faci curățenie. 

Ora 7. Micul dejun. 

Urmează raportul și inspecția. Elevii se aliniază pe 3 rânduri pe platou și sunt verificați. La frizură. La unghii. La culoarea părului. La uniformă. 

Sunt certați cei care nu au fost suficient de riguroși când au curățat „sectoarele” unde fuseseră repartizați. 

Între 08-14 au loc cursurile. 

După 10 minute de când a sunat ultimul clopoțel al zilei, elevii se aliniază pe 3 rânduri pe platou. E, din nou, raport. 

A venit prânzul. 

Două ore de timp liber. 

Între 17:00-20:30, toți elevii sunt în uniformă în clase, își fac temele. Învață. 

Masa de seară. 

Se face apelul de seară. Elevii se aliniază pe 3 rânduri pe platou. Raportul de seară. 

Se coboară steagul. 

Acum sunt liberi să prindă ora de duș cu apă caldă. Și să doarmă. 

O clasă nu e o clasă. E un pluton. 

Un an de studiu e o companie.

O parte dintre elevii care optează inițial pentru o școală militară ajung să se răzgândească după câteva luni de regim cazon. Atunci când nu reușesc să își convingă părinții să îi transfere în învățământul civil – fie din pricina convingerilor, fie din cauze financiare, unii copii recurg la abateri disciplinare despre care știu că nu sunt acceptate de regulamentele școlii. Astfel ajung să fie exmatriculați. 

Potrivit informațiilor oferite de Ministerul Apărării Naționale (MApN), în perioada 2013-2023, din colegiile naționale militare au fost exmatriculați 10 elevi și au fost transferați în liceele civile 468 elevi. Din cadrul școlilor militare de maiștri militari și subofițeri a fost exmatriculat un elev și s-au retras 146 elevi. Sumele recuperate de statul român într-un deceniu sunt de aproape 5.8 milioane de lei.

Cei care vin din școlile militare și au rămas în sistem, au o anumită tipologie, îmi spune un absolvent al unei academii militare, aflat încă în interiorul sistemului și care, din acest motiv, a dorit să-și păstreze anonimatul.

„Au crescut în bullying și l-au promovat la rândul lor.”

(Absolvent al unei Academii Militare, anonim)

Și mai e ceva. Între liceele militare și cele civile, dar și între liceele militare însele există o competiție acerbă în ceea ce privește competențele elevilor. Se cere acut performanță. Iar asta generează și mai multă presiune. Spre exemplu, la Bacalaureatul din 2023, Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia – cel unde avut loc tragedia din ianuarie – a fost singurul din județ care a avut promovabilitate de 100%. Toți cei 115 candidați au luat diploma de bac fără probleme. 

Dar acesta nu este un articol despre performanțe școlare. Ci despre un principiu: ne-am întrebat până unde este admisibil să împingi limitele suportabilului pentru copiii care provin din generația Z?

Ș.A. este acum student la o facultate din Cluj-Napoca, dar până în urmă cu doi ani era elev al Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia. Era în clasa a XI-a când a fost exmatriculat. Astfel, părinții lui au fost puși în fața faptului împlinit: au achitat contravaloarea celor aproape trei ani de școlarizare, calculați la 35.224 de lei. 

Ș.A. a acceptat să vorbească cu PressOne, sub protecția anonimatului. 

„Inițial, în primele luni de liceu militar, nu pot spune că nu am reuşit sa mă acomodez, însă nu eram de acord cu principiul de pedeapsă comună şi erau momente în care mă simțeam nedreptățit. Pedepsele comune se dădeau în mare parte pentru abateri mai minore. Se aplicau colectivului clasei, dormitorului, sectorului. Spre exemplu, dacă un elev făcea gălăgie la studiu, toată clasa primea pedeapsă din cauza lui sau dacă un elev nu îşi curăța sectorul, tot sectorul trebuia sa curețe în timpul lor liber.”

În cazul lui, problemele au început să apară în timpul pandemiei, când elevii au fost izolați în incinta liceului luni de zile, iar întâlnirile cu părinții erau de numai câteva minute. De altfel, despre acele luni de ruptură totală de familie au mai vorbit și alți intervievați în dialog cu reporterul PressOne. Adolescenții au spus că s-au simțit „ca la închisoare”. 

„Personal, mă simțeam deconectat de lumea exterioară. Părinții mei făceau în jur de 5-6 ore până în Alba, pentru maxim 15 minute de întâlnire în fața unui panou de plexiglass. Tot în această perioadă am ajuns să fac şi prima mea abatere, pe care încă o consider banală, pentru fumat. M-aş fi aşteptat ca un elev cu media 9.65, care era catalogat de cadre şi profesori ca elev bun, să primească şi sprijin sau ajutor pe lângă acea pedeapsă, însă nu pot spune că am primit un alt sprijin în afară de cel al colegilor. Acest lucru m-a demoralizat şi pot spune ca nu mai simțeam aceeaşi atracție pentru cariera militară încă de atunci”.

Fostul elev spune că părinții săi au cerut ajutor din partea psihologului școlii, dar nu au primit acces la serviciile lui pentru copilul lor.

„Chiar dacă, conform regulamentului, începând din clasa a 11-a abaterea mea putea fi «iertată», doamna dirigintă nu a propus niciodată acest lucru la consiliile profesorale. În semestrul al doilea al clasei a 11-a am mai făcut două abateri (am mers seara în locurile de cazare ale fetelor, într-un grup de mai multe persoane şi am ajutat la introducerea de alcool în școală) şi am fost exmatriculat, pentru nişte greşeli tipic adolescentine. Însă după lipsa de susținere pot spune ca nu îmi mai doream o carieră militară şi singurul lucru care m-a afectat a fost despărțirea de colegi.”

În cazul candidaților admiși în sistemul de educație militar, aceștia încheie cu școlile în care au fost repartizați un angajament. În Regulamentul de organizare și funcționare al Colegiului Național Militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia se prevede că hranirea, cazarea, echiparea și transportul dus-întors al elevilor în permisie sau în vacanțe rămâne în sarcina școlii pe tot parcursul ciclului de învățământ. 

Elevul și părintele sau reprezentantul lui legal semnează că au luat la cunoștință faptul că se obligă să restituie în „conformitate cu prevederile legale în vigoare sumele bănești reprezentând cheltuielile de întreținere din perioada în care a avut calitatea de elev” în cazul în care va fi exmatriculat, va rămâne repetent, nu-și va lua bacul nici din sesiunea a doua sau își va cere transferul într-o instituție civilă. 

Angajamentul mai prevede ceva. 

Banii trebuie restituiți și dacă elevul de-a 12-a nu se prezintă la selecția pentru admiterea în învățământ superior sau postliceal militar. Sau dacă dă admitere la o academie militară, dar nu își solicită înmatricularea. Sau dacă refuză repartizarea într-o unitate de învățământ postliceal militar, în cazul în care nu sunt locuri suficiente de ofițeri în Academii. 

Altfel spus, o familie care decide înregimentarea unui copil în sistemul MApN la 14-15 ani, va trebui să fie pregătită să îl răscumpere până la finalul facultății, fiindcă acesta e obligat să urmeze pas cu pas o carieră militară, fie că i se potrivește, fie că nu. 

„Eu mi-am dorit să dau admitere la un liceu militar. A fost decizia mea, dar aveam 14 ani. Au trecut patru ani și astăzi nu mă mai regăsesc în această hotărâre. Condițiile sunt ok, hrana e ok, cu sectoarele te obișnuiești, sunt cumva sarcini de bun simț. Și nu despre asta e vorba. Mă tot întreb cât este de corect ca o decizie luată când eram copil să mă urmărească toată viața. Nu-mi doresc să mă retrag, fiindcă m-aș simți în primul rând extrem de vinovat față de familia mea, care va fi obligată să plătească retroactiv toți acești bani.” 

Sunt cuvintele unui băiat ajuns la finalul ciclului de școlarizare într-un liceu militar din România, care a vorbit cu PressOne sub protecția anonimatului.

Înainte de împlinirea majoratului, minorii au capacitate de exercițiu restrânsă, își pot asuma obligații contractuale numai cu încuviințarea reprezentantului legal, adică a părinților, explică Diana Ionescu, avocat și lector la Facultatea de Drept a UBB. Astfel, angajamentul cu MApN se încheie în trei exemplare între un copil de 14 ani, un reprezentant legal (părintele) și comandantul unității. 

O decizie a Colegiului Militar de la Alba Iulia arată că valoarea cheltuielilor de întreținere pe perioada școlarizării, dispuse în sarcina părinților elevilor care se transferă sau sunt exmatriculați, sunt:

• Pentru elevii din clasa a XII-a – 10.787 lei
• Pentru elevii din clasa a XI-a – 10.675 lei
• Pentru elevii din clasa a X-a – 10.640 lei
• Pentru elevii din clasa a IX-a – 10.742 lei

Documentul este disponibil pe site-ul Colegiului. „Cheltuielile de întreținere pe perioada școlarizării reprezintă totalitatea cheltuielilor cu bunurile și serviciile acordate conform normelor în vigoare, respectiv cheltuielile cu hrănirea, cazarea, contravaloarea materialelor de igienă și de uz personal, contravaloarea articolelor de echipament și contravaloarea rechizitelor școlare”. 

Baza legală

Angajamentul are la bază mai multe prevederi legale. 

Până anul trecut, printre normativele invocate drept argument legal – în care era stipulată în mod expres necesitatea încheierii de angajamente de plată între părinții copiilor admiși în învățământul militar și stat – au fost un decret ratificat de Nicolae Ceaușescu și un Ordin de Ministru din 2014.

Decretul comunist nr. 473/1971 a fost abrogat în noua Lege a Educației, publicată în Monitorul Oficial în iulie 2023, potrivit articolului 250, aliniatul c). 

PressOne s-a adresat MApN. Am întrebat în ce bază legală au fost instituite angajamentele de plată pentru anul școlar 2023-2024. Reprezentanții MApN au precizat că regimul juridic al obligativității de plată este stipulat în prevederile unui Ordin de Ministru nr. 110/2014, care aprobă un normativ numit „Instrucţiunile privind organizarea şi funcţionarea colegiilor naţionale militare”. Direcția Informare și Relații Publice a MApN a indicat însă în mod greșit un articol din Ordinul de Ministru din 2014, care prevede acest lucru. (142 în loc de 145)

De fapt, „Instrucţiunile” intrate în vigoare printr-un ordin de ministru sunt un act secundar în raport cu o lege. Or, Legea nr. 21/1972 și Decretul nr. 473/1971 au fost abrogate. 

Avocata Diana Ionescu explică: „Legea nr. 24 din 27 martie 2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, spune la articolul 77 că Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului.”

Cu alte cuvinte, angajamentul se bazează pe o lege abrogată și pe un set de reglementări interne din MApN. În răspunsul trimis către PressOne, MApN arată că, începând de anul trecut, clauzele contractuale educaționale au fost aprobate prin încă un ordin de ministru, nr. M.233/2023. Nu este clar de ce a fost nevoie ca legea din 1972 să fie abrogată, dacă obligația de plată a fost menținută oricum.

 „Abrogarea Legii nr. 21/1972 nu a scutit elevii de restituirea cheltuielilor de instruire și
întreținere pe perioada școlarizării în cazul neîndeplinirii culpabile a obligațiilor asumate.
În ceea ce privește contractele educaționale, acestea au fost aprobate în variantă actualizată
prin Ordinul nr. M.233/2023 privind încheierea contractelor educaţionale de către elevii/elevele din unităţile de învăţământ preuniversitar militar ale Ministerului Apărării Naţionale, publicat în
Monitorul Oficial nr. 899 din 05.10.2023.”

Fragment din răspunsul MApN la solicitarea PressOne

În orice caz, cifrele privind rata de rambursare a costurilor de școlarizare în cazul copiilor care renunță la școala militară după ce au fost admiși arată că numărul acestora este în creștere (vezi tabelul de mai sus) în ultimii doi ani, post-pandemie. 

Colegiile naționale militare sunt instituții de învățământ subordonate fiecărei structuri de forţe a Armatei. De pildă, Colegiul de la Alba Iulia se află în subordinea Statului Major al Forţelor Aeriene, chiar dacă specializarea lui este matematică-informatică și engleză. Colegiul militar de la Constanța se află în subordinea Statului Major al Forţelor Navale. Mai există colegii naționale militare la Breaza, Suceava, Craiova și școli de maiștri militari. Colegiile militare sunt conduse și de un comandant, reprezentant al MAPN, și de un director, numit de Ministerul Educației. 

După tragedia din 11 decembrie 2024, mai mulți copii de clasa a IX-a de la Colegiul militar din Alba Iulia au fost retrași de la școală de părinții lor și transferați în instituții civile.   

În toate cele cinci cazuri, familiile au plătit. Pe site-ul Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” și pe cel al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza” există niște hărți-analiză, care arată proveniența elevilor admiși. Predomină, în ambele cazuri, numărul elevilor care vin chiar din județul pe raza căruia funcționează liceul, Alba, respectiv Constanța.

Însă cei selectați din alte județe, provin din județele cele mai sărace din țară.

Petruța Pop e încadrată ca personal civil la Cercul Militar Alba Iulia, iar fiica ei a absolvit Colegiul Militar din localitate. Ea a publicat pe pagina personală de Facebook o opinie deschisă, după tragedia petrecută la începutul lunii. Redăm o parte din textul publicat: 

„Nimeni nu zice nimic despre ce s-a întâmplat în aceste câteva luni, de când (băiatul) era elev la această școală. Psihologul și preotul ce au făcut? Dar dirigintele? De ce nu se acordă o atenție deosebită copiilor care prezintă dificultăți de acomodare? Ei trebuiau, cu dirigintele și comandantul de companie, să intervină și să țină legătura cu familia, dar comoditatea e mare.

Ei zic simplu, că nu ești de liceul militar și să te transferi, nu se complică. Copilul meu e absolvent acolo. I-a fost greu în primul an, dar comunicând în permanență, am trecut cu bine. Îmi spunea mereu că armata e frumoasă, dar nu înțelegea presiunea aceasta inutilă pusă de sus în jos. Eu am rămas cu un gust amar în urma acestei experiențe: profesori lipsiți de empatie, stresați de cadre să scoată performanță, festivism mult… e o presiune acolo ieșită din comun, nu numai pe copii, ci și pe profesori. 

Să încerci să dai vina doar pe părinți că forțează copilul să rămână la liceu, e total greșit. Efortul a fost, în principal, al copilului. 

Este extrem de dureros ce s-a întâmplat ieri! MApN trebuie neapărat să facă o reformă în toate colegiile militare, o reformă constructivă, de tipul prezentat mai sus, nu doar schimbări de fațadă, că altfel există o mare probabilitate ca acest caz să nu rămână singular.”

PressOne a solicitat opinia unui psiholog și consilier școlar, Ozana Budău Tunyagi, cu privire la felul în care copiii din generația Z internalizează restricțiile sau măsurile coercitive aplicate în procesul de școlarizare. În munca ei, Ozana are contact zilnic cu tinerii adolescenți din generația Z. 

„Tinerii generației Z par să ducă o povară existențială mai grea decât a părinților lor, unii dintre ei sunt atât moṣtenitorii unor traume transmise generațional, ai familiei destrămate plecate la muncă în străinătate, ai părinților absenți emoțional sau prea obosiți pentru a mai oferi o conexiune autentică, dar ṣi cei care experiențiază «în prima linie» efectele noii lumi digitale asupra afectului, gândirii, comportamentului. Se spune despre Zoomeri că sunt generația cea mai singuratică ṣi mai predispusă la anxietate, depresie, tulburări de somn ṣi suicid. Sunt, totodată, cei mai dispuṣi să găsească soluții la problemele lor ṣi să apeleze la resurse ṣi servicii de sănătate mentală”, consideră psiholoaga.

Altfel spus, zoomerii au nevoie de asistența unui psihoterapeut, a unei persoane de încredere, care le poate oferi un contact cald și real cu lumea din jur, lumea din afara internetului. De altfel, mai spune Ozana Budău, generația Z este foarte preocupată de starea ei mentală și consideră mersul la psiholog ceva natural, ca orice altă activitate din programul școlar. 

„Sunt lucizi ṣi deseori pesimiṣti, iar uneori manifestă un sentiment de neputință. Nevoia de control ṣi nevoia de predictibilitate, atât de specifice naturii umane, sunt dificil de satisfăcut în lumea de azi, iar ei sunt conṣtienți de asta. Atâtea posibilități, atâtea căi de evoluție posibile, atâtea joburi care vor dispărea, care vor apărea… Este minunat, dar ṣi obositor, inimaginabil de stresant. 

Nativii digitali au atuurile lor: atenția lor este distributivă, sunt creativi ṣi deschiṣi la experiențe noi, le place foarte mult interactivitatea ṣi au particularități educaționale specifice la care ṣcoala românească preuniversitară nu ṣtie, nu poate să răspundă încă adecvat.

Dar ce le poate oferi ṣcoala, cel puțin teoretic, este un spațiu al siguranței ṣi al relațiilor umane, autentice, calde ṣi semnificative,  față în față. O relație caldă cu un profesor, cu un diriginte, posibilitatea de a vorbi cu cineva liber, fără constrângeri, ṣansa de a fi acceptat necondiționat, de a fi auzit, de a fi înțeles, toate contează enorm în ecuația unei crize existențiale. Sunt foarte emoționată atunci când sunt copii care mă țin de mână după ce terminăm ṣedința de consiliere sau care simt nevoia să ne îmbrățișăm.” 

În urmă cu o lună a fost inițiată pe platforma Declic o campanie în care se cerea eliminarea taxei de transfer din liceul militar. Campania a pornit anonim și a reușit să adune numai 25 de semnături. Restul e tăcere.