Am petrecut o zi în Parlament ca să văd cum nu trece un guvern. În rest, lumea își vede de treabă

Norbert Nemeș

Cu puțin înainte de ora 12.00, în fața intrării în Parlament dinspre Parcul Izvor nu prea e nimeni. Strada e aproape goală, bate soarele, iar singurii care animă locul sunt câteva zeci de turiști care tocmai ies din clădire. Se adună pe trotuar și apoi pornesc, în șir indian, spre centrul orașului. 

Peste o oră, în aceeași clădire, senatorii și deputați urmează să decidă dacă România va avea un nou guvern.

Personajul principal al zilei este Siegfried Mureșan, europarlamentar PNL și a treia propunere de premier din cele aproape cinci luni de criză politică prin care trece România. Nicușor Dan l-a desemnat pentru funcția de premier pe 17 septembrie, după aproape șase ore de consultări cu partidele. Spre deosebire de Adrian Veștea, Mureșan a primit susține și de la PNL, USR și UDMR. Degeaba, voi afla la finalul zilei, 

Totuși, cele trei partide au împreună în jur de 170 de parlamentari, iar pentru ca Mureșan să-și treacă guvernul are nevoie de 233 de voturi. PSD și AUR au anunțat deja că nu-l vor susține.

Nici măcar liberalii nu știau că Mureșan urma să fie alegerea președintelui. Ilie Bolojan a povestit ulterior că aflase chiar de la Mureșan, cu aproximativ jumătate de oră înainte de anunț, că Nicușor Dan intenționa să-l nominalizeze. Așa că, înainte să înceapă ședința, matematica nu arată prea bine pentru guvernul care urmează să ceară votul Parlamentului.

***

Până atunci mai e aproape o oră, iar eu intru în Palatul Parlamentului și încerc să-mi dau seama pe unde trebuie să ajung la sala de plen. Pentru cine intră pentru prima dată în ceea ce s-a numit Casa Poporului, clădirea nu se lasă citită prea ușor. Coridoarele se bifurcă des, scările duc spre alte coridoare, iar indicatoarele care să-mi spună unde e sala cu pricina nu prea-mi ies în cale. Din fericire, de fiecare dată când întreb pe cineva, primesc încă o bucată din traseu, ca la un puzzle. 

„Sala de plen?”, întreb.  

Merg în direcția covorului verde, apoi caut un lift care să mă ducă la etajul P1, dar asta nu înseamnă că am găsit și sala. Mai întreb câte un om, mai urmăresc câte un grup care pare că știe unde se duce și, încet, îmi fac drumul prin Parlament. 

Prima oprire: un live cu Diana Șoșoacă 

În jur de 12.30, parlamentarii încep să intre în sala de plen a Camerei Deputaților, pe care o identific după agitație. E o încăpere enormă, cu pupitre așezate în semicerc și un plafon circular din sticlă care, privit de jos, seamănă puțin cu un OZN.

În fața sălii sunt deja camere pe trepiede, cabluri întinse pe jos și jurnaliști care așteaptă în jurul intrării. Încerc să-mi fac loc când, din spate, se aude o voce puternică, pe care o recunosc înainte să mă întorc. E Diana Șoșoacă. Ține telefonul în față și transmite live pe Facebook, înconjurată de câțiva parlamentari SOS România care o filmează, la rândul lor, cu telefoanele.

Diana Șoșoacă strigă către jurnaliști și parlamentari, înaintea începerii ședinței de plen. FOTO: Norbert Nemeș

„Domnul Mureșan este doar o umilă slugă a Ursulei von der Leyen”, strigă Șoșoacă. Câteva secunde mai târziu îl numește „un trădător nenorocit” și le spune jurnaliștilor din jur că „în curând veți fi înlocuiți cu toții de inteligența artificială”.

Anunță apoi că SOS România nu va participa la vot și că parlamentarii partidului vor părăsi sala. Nu trece mult și pe culoar apare Siegfried Mureșan. 

AGI: ce-i sperie așa de tare pe miliardarii angajați în cursa atingerii inteligenței artificiale generale? Ce ar trebui să ne îngrijoreze pe noi, restul

Modelele de AI dezvoltate acum nu sunt malefice în sine, dar sunt atât de puternice, încât deja o iau în fața celor mai puternice minți umane.

„Putem face asta oricărei țări. Și aici.” Cum a înghițit Atena amenințarea ambasadoarei lui Trump

Ambasadoarea SUA se laudă că poate da jos guvernul de la Atena. Guvernul Mitsotakis tace trei zile, apoi răspunde cu o listă de foraje americane și o declarație de dragoste pentru Washington. Cum a devenit Grecia elevul-model al lui Trump în Europa.

„Vin trădătorii”, strigă cineva din grupul SOS. Apoi: „Jos cu trădătorii de neam și țară”.

În înghesuiala care se formează în jurul lui Mureșan, Șoșoacă se întoarce din nou spre presă. „De ce împingi presa?”, strigă ea către cineva din apropiere. Apoi către jurnaliști: „Nu mai fiți slugile unui guvern care vă distruge. Pe bune, cum e posibil să vă împingă în halul ăsta?”. 

Mureșan intră în sală, iar grupul de jurnaliști se mută odată cu el.

Ora de dirigenție cu Siegfried Mureșan 

Reușesc să ajung și eu înăuntru. Cel propus pentru funcția de prim-ministru este deja la tribună, iar pe unul dintre ecranele din sală un cronometru arată că mai are aproximativ 20 de minute din discurs. 

Concomitent, în plen se întâmplă o mulțime de alte lucruri. Parlamentarii continuă să vină și să plece, se ridică de la locurile lor, schimbă vorbe de la un rând la altul, se salută și se îmbrățișează. Unii stau cu ochii în telefoane, pe Facebook sau WhatsApp. Alții vorbesc cu colegii de lângă ei. Aproape tot timpul cineva e în mișcare. 

Unul dintre pupitrele din fața mea îmi amintește de banca unui elev de liceu: un măr roșu, o sticlă cu apă, o țigară electronică și un pachet cu câteva rezerve pentru vape. Din când în când, la fel ca un profesor care încearcă să recâștige atenția clasei, Mureșan reușește să adune din nou privirile spre tribună. 

Recuzita unei zile în Parlament. FOTO: Norbert Nemeș

Când vorbește despre alegerea unei ministre independente la Justiție, din partea stângă a plenului, unde stau membrii PNL, USR și UDMR, izbucnesc aplauze. Când ajunge la nevoia unui parteneriat cu Statele Unite, sala nu reacționează. Nici sprijinul pentru Ucraina nu aduce aplauze. Ele reapar când Mureșan vorbește despre sprijinul pentru Republica Moldova.

Între timp, deputatul PNL Robert Sighiartău se plimbă printre rânduri, se oprește să vorbească cu cineva, apoi se așază într-una dintre bănci. 

Pe ecrane, timpul lui Mureșan continuă să scadă. Când mai rămâne aproximativ un minut, ajunge la ce înseamnă, în viziunea lui, „să fii un bun român”. Cronometrul ajunge la zero, se aude semnalul care anunță că timpul a expirat, dar Mureșan continuă. Din sală încep să se audă voci.

Microfonul îi este oprit pentru câteva momente, apoi primește încă 30 de secunde.

„Ascultați un pic. Să fii bun român înseamnă să nu stai deoparte...”, încearcă să încheie.

Undeva în sală, cineva aruncă un telefon pe un pupitru, urmat de un scurt zgomot al loviturii. 

Drumul spre Oradea trece printr-un nor de vape 

După Mureșan, la tribună ajunge șeful social-democraților, Sorin Grindeanu. Este primit cu aplauze mai ales din partea dreaptă a sălii, acolo unde stau parlamentarii PSD și AUR. Grindeanu vorbește despre „una dintre cele mai mari crize politice din istoria recentă a României” și atacă guvernul pe care Mureșan încearcă să-l treacă prin Parlament. Îl numește „un guvern-marionetă” și „Bolojan 2.0, cu mai mult USR-ism”. De fiecare dată, din zona în care stau colegii săi de partid se aud aplauze.

După Grindeanu urmează George Simion. Liderul AUR dă timpul înapoi și se întoarce la evenimentele din 21 septembrie –  ziua sa de naștere –, și la situația lui Călin Georgescu: „De ziua mea, l-ați arestat pe domnul Călin Georgescu, iar ieri, înaintea unui vot important pentru țară, l-ați trimis la arestul central și pe mine m-ați avertizat că eu sunt următorul”. 

George Simion, la tribună, înainte ca Parlamentul să treacă la vot. FOTO: Norbert Nemeș

Dintr-o parte a sălii se aud râsete. Din alta, oftări.

Pentru câteva minute ies din plen pe culoarul care îl leagă de hol. Aici, câțiva parlamentari stau la povești și trag din țigări electronice. Aerul e îmbâcsit de mirosul de tutun încălzit, amestecat cu un iz dulceag, artificial. 

Mă întorc când la tribună vorbește Ilie Bolojan. Discursul lui durează doar câteva minute și este acompaniat aproape permanent de reacții din sală: aplauze din stânga, huiduieli și contre din dreapta.

„Du-te la Oradea!”, strigă, la un moment dat, o voce groasă.

După aproximativ șase minute, Bolojan își termină discursul, iar majoritatea parlamentarilor AUR se ridică de pe scaune și pleacă grupat. 

Guvernul pică, dar berea s-a scumpit

Fac din nou o scurtă vizită pe hol în timp ce la tribună vorbește ministra Mediului, Diana Buzoianu. Prin pereți se mai aud, din când în când, câteva huiduieli. La câțiva metri distanță, angajați ai Parlamentului discută despre litoralul românesc: cum sunt condițiile, cât mai costă o porție de mâncare și cât dai pe o bere.

De data asta nu mă mai întorc în sală, ci urc două etaje, la balconul de deasupra plenului, unde sunt câțiva cameramani. De aici se vede aproape toată încăperea. Jos sunt aduse cele două urne pentru vot, una albă și una neagră. Un fel de alba-neagra cu Guvernul. 

Începe apelul nominal. Numele senatorilor și deputaților sunt citite pe rând, iar cei prezenți coboară spre urne și votează cu bile. Sunt însă multe nume la care nu răspunde nimeni. Din cei 464 de senatori și deputați, doar 321 sunt prezenți la ședință. PSD a anunțat că parlamentarii săi vor rămâne în sală, dar nu vor vota, la fel ca parlamentarii AUR. 

Cele două urne pentru votul de învestitură, văzute de la balconul sălii de plen a Camerei Deputaților. FOTO: Norbert Nemeș

La final, 197 de voturi valabil exprimate: 182 pentru învestirea Guvernului Mureșan și 15 împotrivă. Pentru ca guvernul să treacă ar fi fost nevoie de 233.

Până să fie anunțat oficial rezultatul, pe hol deja se vorbește despre el. Guvernul Mureșan a picat. Televiziunile și site-urile de știri dau și ele rapid informația.

În hol apar mai mulți politicieni de la PNL și USR, cu Siegfried Mureșan în frunte. Lângă el își face loc și Radu Miruță (USR), care are un discurs mai apăsat. Peste vocea lui se aude însă, mult mai tare, un operator care vorbește la telefon: „Trec pe fibră, mă auzi? Am zis că trec pe fibră”.

Apoi grupul pornește mai departe, urmat imediat de jurnaliști, camere și microfoane.

„Bă, nu vă mai dați la o parte?”, se aude la un moment dat dinspre unul dintre oamenii de pază.

Nu după mult timp, spre ora 16.00, apare și Sorin Grindeanu, care iese din biroul său. Spune de la început că va face doar o scurtă declarație de presă și nu va răspunde întrebărilor.

„Păreți supărat”, îi strigă un jurnalist, care stă turcește, pe jos. 

La mâna lui Grindeanu se vede un ceas care pare cunoscut. Cu aproximativ doi ani înainte, pe un șantier al Autostrăzii A0, camerele îl surprinseseră scoțându-și ceasul de la mână și băgându-l în buzunar. Gestul a stârnit atunci speculații despre valoarea lui. Grindeanu a explicat ulterior că avea probleme cu sistemul de închidere și că se temea să nu-i cadă.

Sorin Grindeanu, după votul de învestitură. La mâna stângă se vede ceasul despre care au apărut controverse în ultimii ani. FOTO: Norbert Nemeș

Povestea ceasului a reapărut în 2025, când în spațiul public s-a vehiculat că ar valora aproximativ 90.000 de euro. Grindeanu a spus atunci că poartă același Breitling de patru-cinci ani și că a plătit pentru el „în jur de 2.000 de euro”. A adăugat că, dacă ar fi costat cât se vehicula, ar fi trebuit să-l treacă în declarația de avere. 

Sunt curios, așa că fac ce face aproape oricine când vrea să afle ceva: caut pe Google. Dau peste un Breitling care seamănă foarte mult cu ceasul de la mâna lui Grindeanu. Pe site-ul producătorului, modelul costă 38.200 de lei, adică aproximativ 7.246 de euro. Poate fi același. Poate să nu fie. 

***

La mai bine de patru ore de când am intrat în Parlament, pornesc spre ieșire. De data asta găsesc drumul mult mai repede. Cobor, trec din nou pe lângă coridoarele de care mă încurcaseră la prânz și de covorul verde – și ajung la poarta dinspre Parcul Izvor.

Afară dau nas în nas, din nou, de câțiva turiști. Se grăbesc spre intrare: e trecut cu câteva minute de ora fixă și începe următorul tur al Palatului Parlamentului. 

Turiștii s-au schimbat. Guvernul, încă nu.