Alegerile locale din Republica Moldova: câștigător neclar, perdant cert

Alegerile locale din Republica Moldova nu au un câștigător clar, dar au un perdant cert : blocul ACUM, alcătuit din Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) al premierei Maia Sandu și Platforma Dreptate și Adevăr (DA) a lui Andrei Năstase, vicepremier și ministru de interne.

ACUM a câștigat doar 172 de primării din 908. Sub una din cinci. Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), condus informal de președintele Igor Dodon, nu a adunat cu mult mai multe primării : 206. Diferența simbolică o face Chișinăul. Într-o reeditare a turului secund al alegerilor anticipate din 2018, anulate de justiția aservită oligarhului Vlad Plahotniuc, Andrei Năstase a pierdut de astă dată la o diferență considerabilă, de aproape cinci procente, în fața socialistului Ion (Ivan) Ceban. Pentru prima dată după independența din 1991, stânga pro-rusă a câștigat capitala Republicii Moldova.

Tradițional, reprezentantul curentului socialist (sau comunist) aduna cele mai numeroase voturi în primul tur, apoi pierdea runda decisivă. Electoratul pro-român și pro-european se mobiliza pentru a evita căderea capitalei în mâinile adversarului. Ce s-a întâmplat de astă dată? În 2018, Năstase era în opoziție și se bătea împotriva lui Plahotniuc, care controla și primăria. Din iunie 2019, el a intrat la guvernare alături de socialiști. Cât de credibil să fii când chemi la vot împotriva pericolului cu care te-ai aliat deja? Cele 15 procente cumulate ale unioniștilor Dorin Chirtoacă (lider al Partidului Liberal – PL, fostul primar ales de trei ori consecutiv în 2007, 2011 și 2015) și Octavian Țîcu (Partidul Unității Naționale – PUN, dar ales parlamentar pe listele ACUM) s-au reportat selectiv spre Năstase, iar mulți potențiali votanți de turul secund au stat acasă.

Dincolo de eșecul de la Chișinău, ACUM a înregistrat rezultate slabe și în orașe. Cu doar trei primari de centre raionale (capitale) și municipii (sunt doar două: Chișinău și Bălți) din 34, alianța pro-europeană se situează la același nivel cu minusculul PLDM, aflat în descompunere de ani buni, după condamnarea la închisoare a ex-premierului Vlad Filat, în spatele PSRM (9), dar și al Partidului Nostru (6), formațiune neparlamentară pro-rusă care domină nordul Republicii Moldova. Până și Partidul Șor, al fugarului Ilan Șor – condamnat în primă instanță pentru delapidarea unui miliard de dolari din trei bănci, s-a impus în două orașe (și dispune în total de 43 de primari).

ACUM nu are organizații locale puternice, nici nu putea conta pe edili în funcție, partidele componente fiind înființate după 2015. În plus, decizia de a intra în coaliție cu PSRM a fost greu acceptată de simpatizanți. Alianța i-a permis lui Igor Dodon să își consolideze puterea, acaparând președinția parlamentului, Curtea Constituțională și poziții cheie din sistemul judiciar. ACUM, cu doar un sfert dintre mandate în parlament, controlează un guvern fragil, în care PSRM nu a desemnat figuri de primplan, spre a nu deconta inevitabilele nemulțumiri ale populației. Deocamdată, Dodon nu are un interes imediat de a înlătura ACUM de la guvernare, spre a nu risca o nouă înghețare a asistenței financiare din partea UE. Fără perfuziile europene, Republica Moldova ar intra în colaps. Strategia sa pare a fi de a eroda alianța pro-europeană, blocându-i promisele reforme, și de a ține ACUM în geamul guvernării, pentru a încasa în continuare fondurile UE până la ivirea unui moment prielnic.

Deși PSRM iese întărit din alegerile locale, nu se poate spune că le-ar fi câștigat. Cei mai mulți primari i-a obținut tot Partidul Democrat (PDM) al fugarului Plahotniuc (261, dar numai doi în centre raionale). Pe baza acestor rezultate, plus a celor 30 de mandate din parlament, PDM rămâne arbitrul situației politice, în așteptarea previzibilei rupturi dintre PSRM și ACUM.

Partidul Nostru al lui Renato Usatîi, revenit de la Moscova după prăbușirea puterii lui Plahotniuc, s-a impus previzibil în bastionul său de la Bălți și în alte cinci orașe. El rămâne un instrument de presiune al Moscovei asupra lui Dodon și a PSRM, a căror duplicitate și venalitate este cunoscută în cercurile de putere din Rusia. Partidele unioniste (PUN, PL, dar și mai puțin cunoscutele Uniunea Salvați Basarabia și Partidul Popular Românesc), mai dezbinate ca niciodată, au strâns o firavă zestre de 14 mandate

Fragmentat, peisajul politic basarabean este imaginea fidelă a unei societăți divizate, blocate într-un aparent insurmontabil impas. Depopulată, deziluzionată, dezorientată, Republica Moldova pare condamnată la stagnarea în zona gri dintre UE și Rusia.