Ţara care-şi sufocă oamenii

Din 2011, legea spune că niciun oraș nu poate să depășească limita de poluare mai mult de 35 de zile pe an.

Numai că Bucureștiul, Brașovul și Iașul trec de acest nivel încă de când a început să fie măsurată calitatea aerului. Iar în multe alte zone nici măcar nu știm care este situația, pentru că nu există date.

În 17 mai 2018, după repetate avertismente, Comisia Europeană (CE) a trimis România şi alte cinci ţări în fața Curții de Justiție a UE (CJUE), pentru nerespectarea normelor comunitare privind poluarea aerului.

"Pe parcursul ultimului deceniu, statele membre trimise astăzi în faţa Curţii de Justiţie au primit suficiente «ultime şanse» pentru a remedia situaţia.

Convingerea mea este că decizia va duce la ameliorări pentru cetăţeni într-un timp mult mai scurt", spunea, pe 17 mai, comisarul european pentru Mediu, Karmenu Vella.

La fel ca în multe alte domenii, este nevoie ca UE să pună piciorul în prag pentru ca România să ia măsuri în favoarea propriilor cetăţeni.

În fiecare an, peste 20.000 de români mor prematur din cauza poluării aerului.

Piaţa Presei Libere din Bucureşti. Foto: Lucian Muntean

Ungaria, Italia şi România au fost trimise în faţa Curţii de Justiţie din cauza nivelurilor ridicate şi persistente de particule în suspensie (PM10).

Alexandru Mustață, coordonator de campanii la Bankwatch România, spune că sancțiunea aplicată României va fi foarte mare, dar, pe termen mediu, poate contribui la reducerea costurilor.

"Noi, ca organizaţie de mediu, nu ne dorim în niciun caz ca România să plătească o amendă foarte mare, dar, dacă va motiva statul român să ia măsuri împotriva poluării, vom ieşi cu toţii câştigaţi", a declarat Mustaţă pentru PressOne.

"În 2013, pe baza unei modelări făcute de colegi de la Bruxelles, am calculat că România avea un cost anual de 6 miliarde de dolari din cauza poluării aerului, doar de la instalațiile industriale.

Asta e o modelare care ia în calcul zilele de muncă pierdute şi îți permite să calculezi ce preț plătește statul pentru un deces timpuriu", a continuat el.

Alexandru Mustaţă crede că avem nevoie de un proiect pe termen lung ca să nu mai fim una dintre ţările care-şi sufocă populaţia urbană:

"Ştiu o grămadă de oameni care au plecat din Bucureşti ca să respire mai bine".

Bucureștiul este una dintre cele mai încâlcite capitale europene când vine vorba despre trafic.

Există o singură pistă de biciclete, transportul în comun este lent și prost organizat, iar competiţia pentru locurile de parcare nu face decât să ridice tensiunea socială.

Alexandru Mustaţă spune că politicienii își fac un calcul simplu: să creezi o infrastructură bine legată pentru transportul alternativ durează mai mult decât un mandat.

Astfel, primarul care începe proiectul riscă să nu fie și cel care va tăia panglica. Iar măsurile nu sunt spectaculoase, precum inaugurările de pasaje, catedralele, festivalurile sau târgurile de sărbători.

Așa că de ce să-și bată capul cu iniţiative costisitoare, care durează mult şi nici nu aduc voturi?

Calea Victoriei din București. În dreapta este fostul Palat Regal. Foto: Lucian Muntean

Unul dintre răspunsuri ar putea fi următorul: pentru că nivelul de poluare din București este echivalentul a două țigări fumate pe zi de fiecare locuitor al oraşului.

Medicul Irina Strâmbu, purtător de cuvânt al Institutului de Pneumoftiziologie "Marius Nasta", oferă explicaţia ştiinţifică:

"Oxizii de sulf și de azot se regăsesc atât ca produşi de poluare, cât şi în ţigări. Poluarea atmosferică este un factor contributor la o mulțime de boli respiratorii cronice, printre care astm, bronșită cronică, boli cardiovasculare și cancer pulmonar".

Ea precizează că în ultimii ani a crescut incidența astmului bronșic, cu precădere în cazul copiilor care locuiesc în mediul urban.

Dacă ne uităm pe harta site-ului calitateaer.ro, putem vedea în timp real cele 143 de stații de monitorizare a aerului din România.

Doar că multe dintre ele nu funcţionează.

"Anul trecut mergeau doar 90 din cele 140 de stații. Celelalte nu funcționau din motive stupide, de exemplu că li s-a tăiat un cablu și durează un an să le înlocuiască, sau că li s-a oprit aerul condiționat și nu se mai ventilează", spune Alin Tănase, coordonator de campanii la Greenpeace România.

"Eu cred că e rea-voință. Dacă nu ai depășiri, nu ești obligat să îmbunătățești calitatea aerului. Cred că logica lor a fost − ok, dacă nu mai monitorizăm, nu mai sunt depășiri", adaugă el.

Calitatea aerului nu o să se îmbunătățească de la sine. Dacă nu rezolvăm problema, nu doar că se vor înmulţi amenzile europene, dar tot mai mulţi oameni vor muri prematur.

Piaţa Constituţiei din Bucureşti. Foto: Lucian Muntean

Despre cel mai amplu program de reducere a noxelor, Programul Rabla, Alexandru Mustaţă consideră că a contribuit la amenda pe care România o va primi de la UE.

"Ai o rablă abandonată într-o parcare, cu zero emisii de noxe, şi transformi rabla aia într-un certificat care produce emisii în fiecare an, pentru că în locul ei apare o mașină nouă care consumă", spune el.

"Fondul de mediu este cel mai mare fond intern pentru proiecte care să reducă poluarea. Programul Rabla îi consumă jumătate din buget, sunt sume enorme. Probabil este un program care să susțină vânzătorii de mașini", adaugă Mustaţă.

În urma acestui Program, numărul maşinilor înmatriculate în București a depăşit un milion.

Luna trecută, primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a promis construirea a 240 de kilometri de piste de biciclete până la finalul lui 2019.

Alin Tănase, de la Greenpeace România, crede că "o să le rezolve din pix":

"Dacă te uiți la ce au construit anul trecut, cum crezi că o să facă într-un an sute de kilometri?".

Iar Alexandru Mustață spune că Gabriela Firea a făcut un singur lucru bun: "A pus garduri pe linia lui 21, iar acum ajungi în 5 minute din Colentina până la Obor".

El consideră că problema poluării aerului trebuie să ajungă pe agenda primarului general prin presiune publică.

"Cel mai bun exemplu este Copenhaga. Ideea că danezii au cultură și mentalitate de bicicliști este o mare prostie.

În anii '50, toţi danezii aveau mașini și au demolat clădiri ca să lărgească bulevardele. Au trecut 10 ani și s-au umplut și bulevardele lăţite".

Atunci − continuă Mustaţă −, edilii din Copenhaga au apelat la arhitectul Jan Gehl, un urbanist care gândește orașe pentru oameni, nu pentru automobile.

"A făcut mai dificil să mergi cu mașina, a eliminat locurile de parcare, a făcut infrastructură pentru biciclete și multe zone urbane, străzi pietonale.

Și acum, da, toți merg cu bicicleta, dar nu pentru că au avut o cultură. Lucrurile astea vin invers, dinspre stat spre comunitate. Dar noi trebuie să-i facem pe politicieni să înțeleagă că vrem asta".

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează