REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios

Ajută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Donează

Pentru sugestii de materiale sau colaborări, scrieți-ne la adresa: contact@pressone.ro.

Pentru parteneriate media, proiecte sau dacă doriți să fiți partenerul nostru și să susțineți PressOne: marketing@pressone.ro.

Târgul de Crăciun de la Grays, Anglia, organizat de comunitatea de români din zonă. Foto: Lavinia Niță /PressOne

Reportaj de la târgul de Crăciun de lângă Londra, unde românilor le e și mai dor de casă. „Anglia ne-a oferit un pic mai mult”

În districtul Thurrock, din Anglia, a doua limbă vorbită este româna. Localitățile Grays și Tilbury, care îl compun, se află la aproximativ o oră de mers cu mașina de estul Londrei, pe autostrada A13. Oficial,  populația din Thurrock adună în jur de 170 de mii de suflete. Peste 5 mii de locuitori sunt români.

Vânzătoarea de la magazinul de pe colț, angajata de la coafor, șoferul de Uber, curierul sau vânzătorul de la magazinul mic de ceasuri – cu toții vin din România. Înainte de Crăciun, câțiva dintre ei au organizat la Grays primul târg festiv din zonă, cu mâncare tradițională, colinde, grătare și muzică populară. 

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Dincolo de alinarea dorului de casă, târgul a fost menit să apropie comunitatea de români din zonă. PressOne a vorbit cu mai mulți români care au fost la târg pentru a afla ce i-a făcut să plece din țară, cum se înțeleg de fapt românii între ei în Anglia, dar și cum se vede România de la mii de kilometri depărtare.

Dorul de casă trece și prin stomac

Câteva zeci de corturi ocupă centrul orașului Grays, din Thurrock. Grătare cu mici și cârnați, porci la proțap, tarabe cu cozonaci, kurtos și clătite sau corturi cu bijuterii, jucării și cărți colorează fundalul de cărămidă roșie al clădirilor englezești. 

Pe scena amplasată la capătul șirului de corturi cu mâncare au urcat de-a lungul zilei artiști români, interpreți de muzică populară sau colindători. Boxele gigantice încă răsună în centrul micului oraș, iar luminile disco au început să danseze cu decorațiunile de Crăciun din zonă. 

Gustul de acasă, pe meleaguri străine. Foto: Ionel Ursu

Am început de la 9 dimineața și a fost încontinuu o rotație – veneau și plecau”, povestește Ionica Blaj, unul dintre organizatorii târgului. Ionica e din Caransebeș și locuiește în Anglia de zece ani, împreună cu soțul și fetița ei. Până acum aproape doi ani, de când și-a reluat cariera artistică, Ionica a fost manager pentru unul dintre magazinele cu produse românești din Grays. „Nu a îndrăznit nimeni să facă un astfel de târg în partea asta a Londrei. A fost o lună de zile plină de stres”, povestește românca. La sfârșitul zilei spune că a meritat: „Nu m-am așteptat că va fi atât de multă lume.” 

Acum Ionica îmbină munca de manager de magazin cu cea de interpret de muzică populară. Încă nu știe dacă se va întoarce în România: „Nu-mi lipsește România. Cred că dacă m-aș duce de tot, poate că mi-ar lipsi locul de aici.” 

Ionica Blaj a revenit de doi ani la pasiunea din copilărie – muzica populară. Foto: Lavinia Niță/PressOne

Comunitatea de români din zona de est a Londrei este a doua ca mărime, după cea britanică. În 2021, limba română a fost a doua cea mai vorbită limbă în 11 dintre cele 17 zone ale regiunii Essex.

Afaceri românești, relocate în străinătate 

În mijlocul târgului, învârtind pe jar un kurtos kolacs, dau de Octavian. Nu vrea să-și spună vârsta. „Sunt bătrân”, răspunde zâmbind. Octavian este din Brașov și de trei ani și jumătate locuiește în Anglia, împreună cu soția lui.

Comunitatea de români din Grays, Anglia, a avut parte de primul târg de Crăciun din zonă. Foto: Ionel Ursu

De peste 30 de ani, cei doi se ocupă cu vânzarea de produse tradiționale la târguri și festivaluri. Octavian spune că din cauza pandemiei au fost nevoiți să își mute afacerea. „Acum trei ani, când în România s-a închis tot, singura oportunitate să mai putem face ceva era Anglia. Și Anglia ne-a primit cu brațele deschise”, povestește bărbatul. 

Când nu aduce gustul de acasă în târgurile organizate de comunitățile de români din zonă, gătește pentru șoferii români, într-un parc auto de tiruri: „Ei mai vin la o ciorbă de burtă, la un mic, kurtos, papanași sau clătite.” 

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

La pauza de țigară, lângă Octavian vine Florin, un alt român care și-a mutat afacerea din România în Marea Britanie. Florin are 35 de ani, este din București și înainte să plece din țară a lucrat ca brancardier la Spitalul de Urgență „Bagdasar-Arseni”. De doi ani merge cu soția lui la festivaluri și târguri și bucură copiii cu standul lor de face painting. „Anglia ne-a oferit un pic mai mult. E mai ușor să-ți deschizi o firmă aici. Birocrația din România e grea”. Mica lor afacere nu este de ajuns, așa că fiecare dintre ei mai are un job pe lângă. Florin spune că nu se mai întorc în țară pentru că nu mai au o familie care să îi aștepte.

„Lupta pentru supraviețuire între români”

În aglomerația târgului, zâmbetele și privirile îngândurate ale oamenilor se întâlnesc la mijloc. Melodiile lui Costi Ioniță răsună în boxele de pe scenă, iar câțiva oameni, răsfirați de-a lungul târgului, dansează în doi pași. 

Cum se înțeleg românii între ei? întreb în jur. „Nu prea bine”, îmi răspund oamenii la unison. „E lupta pentru supraviețuire între români. Noi niciodată n-am fost un popor unitar. Asta e de fațadă, că suntem frați. Nu știm cum să nu ne facem rău unul altuia”, e de părere Octavian. 

Grays, Thurrock, 8 decembrie 2023. Foto: Ionel Ursu

Nu suntem învățați să ne ajutăm unii cu alții, mai ales într-o țară străină. Fiecare vrea să facă mai mult, să fie mai presus decât toată lumea”, crede Andreea, o tânără de 25 de ani din Vrancea. Este de cinci ani în Anglia și muncește pe șantier, pe un camion de mare tonaj.

Rar găsești persoane care să te ajute, să te învețe lucruri noi la locul de muncă sau ce trebuie să faci într-o țară străină ca să poți să te adaptezi mai ușor”. Andreea câștigă de aproape patru ori mai mult decât ar câștiga în țară și crede că va mai rămâne în Anglia cel puțin zece ani.

Românul ți-ar face mai repede rău decât un străin”, crede și Laura. Este din Deva, are 23 de ani și lucrează de trei ani într-un depozit. A plecat din România pentru că salariul „nu-mi ajungea nici măcar până la sfârșit de saptămână, să nu mai zic până luna următoare.” Laura spune că trimite săptămânal sute de lire acasă: „Părinții sunt bolnavi, au operații peste operații și necesită costuri mari”. Îi e dor de casă, așa că mai stă o perioadă să mai strângă bani. Apoi „mă întorc acasă de tot.”

„Aici nu simți sărbătorile, concediul, zilele libere”

Deși românii de aici par divizați de încercările fiecăruia de a reuși, un lucru îi aduce mereu în același loc: dorul de acasă.

Îmi lipsesc mult prietenii, familia, vibe-ul de acasă. Aici nu simți sărbătorile, concediul, zilele libere. Nu prea ai timp să faci multe lucruri. Acasă ai o altfel de comoditate”, povestește ușor emoționată Andreea. 

Mi-e dor să merg la magazin să cer o pâine în limba română”, spune Nicoleta, o altă tânără din România, care muncește de cinci în Marea Britanie. Speră că mai stă maximum doi ani, apoi vrea să se întoarcă de tot în țară, deși îi este frică: „Toată lumea spune că în România tot e scump, că salariile sunt mici. Mi-e frică să mă întorc pentru că nu mi-aș găsi de muncă și nu aș putea să supraviețuiesc.”

Abia aștept să mă întorc”, spune în schimb Elena. Are 29 de ani. Patru a trăit în Spania, până a găsit un loc de muncă mai bun în Anglia. Aici a adunat deja alți cinci ani. Simte că ar putea să o ia oricând de la zero în România, dar mai așteaptă.

Mi-e bine momentan. M-am obișnuit aici. Sunt mulțumită că am un loc de muncă, un salariu la sfârșitul lunii. Îmbătrânim așa, cu obișnuința de zi cu zi.”

Ionuț are 33 de ani, este din Vaslui și muncește pe șantierele englezești de cinci ani. A plecat din România pentru că pur și simplu nu-și vedea viitorul. 

Începuse să-mi placă păcănelele și pierdeam mulți bani. În țară jucam mult în săli. Aici nu prea sunt și m-am lăsat. Mai pun câte un pariu online, dar rar.” Voia să-și ia o casă, dar pentru asta spune că ar fi trebuit să facă rată la bancă. „Am plecat ca să fac bani rapid.”

Doar că „rapid” s-a transformat în cinci ani de muncă, la finalul cărora a reușit să își cumpere un apartament în București împreună cu partenera lui. Și el plănuiește să mai stea cel mult doi ani, poate să strângă bani pentru o mașină sau pentru o afacere, apoi să se întoarcă acasă de tot: „Mi-e dor de mâncarea bună. Aici nu prea găsești mâncare gustoasă. Acasă dacă vrei să ieși în oraș să mănânci ceva, te duci la orice colț și ai mâncat un mic sau o ceafă de porc sau niște cartofi prăjiți cu ouă.”

Prețurile produselor românești, listate în lire sterline. Foto: Lavinia Niță

Grătarele așezate între drapelul românesc și cel britanic adună oamenii ce pe muște, la niște cozi continue. Prețurile listate în lire nu au fost cu mult diferite de cele de la târgurile din țară. Românii plătesc 2 lire pentru un mic (aproape 12 lei) sau 5 lire pentru o porție de aripioare (aproape 29 de lei). 

Peste un milion de români se află oficial în Anglia. Jumătate dintre ei trăiesc în zona metropolitană a Londrei. Românii din diaspora trimit anual în țară peste 9 miliarde de dolari. Dintre aceștia, peste 750 de milioane de dolari au venit doar din Marea Britanie. Din această perspectivă, diaspora este cel mai mare investitor străin în România. 


Lavinia Niță are 21 de ani, a terminat Facultatea de Jurnalism de la Universitatea București și a scris acest articol în cadrul unui internship la PressOne.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios