Corespondență din Kiev. M-am născut de Ziua Ucrainei. Pașii spre victorie sunt mai buni decât focurile de artificii

Pentru că m-am născut pe 24 august, în aceeași zi cu Ziua Independenței Ucrainei, de aniversarea mea au fost mereu focuri de artificii și, până la vârsta de opt ani, am crezut că ele erau de fapt în onoarea mea. Chiar i-am cerut mamei mele să aducă o pungă și să încercăm amândouă să prindem un “foc de artificii”, ca apoi să strălucească pentru mine toată noaptea. 

Pe lângă artificii au avut loc mereu concerte și evenimente unde se vindea vată de zahăr, iar fântâna din piața principală se transforma dintr-una obișnuită în multicoloră. Pentru noi, ucrainenii, 24 august era ca și cum ar fi fost 4 iulie în America. 

Vrem să putem investiga în profunzime evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor de pretutindeni. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Copilăria mea s-a terminat între timp. Am devenit un om adult, iar anul acesta, după 18 luni de război la scară largă cu Rusia, nu mă mai aștept la niciun foc de artificii. Sper doar că nu vor fi rachete rusești sau drone iraniene. La fel cum nu m-am așteptat la bucurie pe cer anul trecut, nici nu mă voi mai aștepta vreodată. Războiul ne obligă să ne adaptăm.

Iar independența nu mai este ceva ce poate fi sărbătorit o dată pe an. Este ceva pentru care noi trebuie să luptăm în fiecare zi.

Aproape nimeni nu a venit la petrecerea de ziua mea de naștere de anul trecut. A fost dificil chiar și să găsesc o cafenea deschisă pentru a lua micul dejun cu prietenii mei. Toată lumea se temea de amenințarea cu bomba nucleară de Ziua Independenței făcută de Putin. Știm cât de mult le place rușilor să marcheze date simbolice, așa că anul trecut aproape toată lumea a preferat să fie la țară sau, și mai bine, în refugiul munților Carpați din Ucraina. 

Cu o zi înainte, eu și cei mai neînfricați prieteni ai mei stăteam într-o cafenea, beam vin și discutam dacă vom fi bombardați nuclear. Mă simțeam ca și cum am fi fost în romanul lui Erich Maria Remarque din Primul Război Mondial “Nimic nou pe frontul de vest”. Am fost atunci cu toții de acord că și dacă ar fi fost o bombă nucleară, cel puțin nu ne-ar mai fi păsat.

Dar anul acesta, în ajunul acestei aniversări personale și al Zilei Independenței țării mele, sunt într-o dispoziție complet diferită. Forțele armate ucrainene au sugerat cu îndrăzneală  că ar putea avea loc atacuri cu drone asupra Moscovei. Ba chiar acum am impresia că și acest lucru este în onoarea mea. 

Pașii spre victorie sunt mult mai buni decât focurile de artificii. A, și încă ceva: aproape toți prietenii mei sunt în oraș și nu au planuri de plecare. Anul trecut mă temeam de această zi. Anul acesta, îmi pun mari speranțe în ea. Există mai mult optimism și un vibe complet diferit în jurul nostru: Nouă nu ne mai este frică. 

18 luni de război în Ucraina

În fiecare an, pe 24 august poporului ucrainean celebrează cea mai importantă sărbătoare naţională – Ziua Independenţei. La această dată, în 1991, Rada Supremă a Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene de atunci a adoptat Declaraţia de Independenţă a țării față de Uniunea Sovietică. 

După 18 luni de la agresiunea ilegală a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, bilanțul uman a ajuns la peste 500 de mii de victime, dintre care în jur de 200 de mii de morți, în ambele tabere. Se estimează că războiul va fi unul de durată, mai sângeros de atât și că numărul ucrainenilor care și-au părăsit țara a trecut de 5 milioane. 

Reconstrucția țării după război ar putea dura decenii, iar costurile ar putea atinge 350 de miliarde de dolari. Atât Ucraina, cât și Federația Rusă erau înainte de război printre cei mai importanți producători agricoli și exportatori globali. Potrivit Națiunilor Unite, războiul la scară largă ordonat de Vladimir Putin împinge peste 300 de milioane de oameni pe întreaga planetă înspre foamete.