Şobolanii care nu pun întrebări

"Am plecat de la scenă la mașină. (...) Erau patru șobolani care puneau tot felul de întrebări". Asta a spus Liviu Dragnea despre câteva persoane care îl interpelaseră după mitingul de la București din seara de 9 iunie.

Obișnuit doar cu întrebări confortabile la pseudo-interviurile de la Antena 3 și România TV, președintele PSD folosește aceeași strategie de dezumanizare pe care o folosea, de pildă, propaganda nazistă.

Dacă omul este comparat cu o creatură care atentează la existența sa, atunci vina morală este absolvită, ba chiar devine imperativă uciderea preventivă a "parazitului".

Din punct de vedere biologic, șobolanii seamănă cu oamenii prin faptul că sunt tot mamifere, au sânge cald, mănâncă tot ce mâncăm noi și construiesc orașe subterane sub orașele noastre.

Uneori râd dacă sunt gâdilați, se îmbolnăvesc de boli asemănătoare și au organe interne similare.

Dar asemănările se cam opresc aici.

Imagine: Refluo / Dreamstime.com

Șobolanii prosperă în mizeria pe care noi o lăsăm în urmă, în canale și parcuri neîngrijite. Ne otrăvesc mâncarea, mușcă dacă se sperie și se simt atacați, răspândesc boli, distrug recolte și, foarte rar, mănâncă oameni.

Principala lor armă este viteza cu care se reproduc: ajung la maturitate după cinci săptămâni, gestația durează 21 de zile, nasc între 7 și 14 pui și rămân activi sexual toată viața

Un șobolan și o șobolănoaică pot să producă 15.000 de descendenți într-un an!

Şobolanii sunt consideraţi mamifere inteligente și au capacitatea de a învăța.

"Inteligența lor înseamnă mai degrabă o capacitate foarte mare de adaptare la orice condiții de mediu. Și asta vine dintr-o inteligență ușor crescută față de alte specii.

Se adaptează la zone umede, la zone rurale, zone urbane, sunt omnivori, mănâncă cam orice găsesc și sunt oportuniști", explică Ioana Cobzaru, cercetător la Institutul de Biologie București.

Șobolanii își trimit cercetașii în recunoaștere pe teritorii necunoscute și migrează în masă.

Aleargă cu o viteză de 13 kilometri pe oră și, datorită oaselor flexibile, se pot strecura prin orice gaură sau fisură care are un diametru de cel puţin un centimetru şi jumătate.

În 2015, în București erau 12 milioane de șobolani, conform directorului unei firme de deratizare. Legea spune clar că deratizarea trebuie să fie făcută cel puțin o dată la șase luni.

"În perioada 2015-2016 nu s-a făcut nimic, pentru că Primăria nu avea contract cu nicio firmă", spune Doru Pârvu, care lucrează de 16 ani pentru firma Coral.

"Acum, Primăria are contract cu noi. Am acționat în subsoluri de bloc, la instituțiile statului, în magazine şi piețe, dar invazia șobolanilor este mult prea mare. Trebuie acționat amplu".

Deratizarea trebuie să fie făcută cel puţin o dată la 6 luni. Foto: Lucian Muntean

Se pare că ciuma bubonică, boală responsabilă pentru moartea a 25 de milioane de oameni între 1347 și 1351, a fost atât de contagioasă din cauza celor care nu se spălau, iar șobolanii au contribuit doar cu o mică parte.

Un alt mit este că șobolanii pot infecta oamenii cu rabie, ceea ce, conform Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din America, nu este adevărat.

Dar șobolanii sunt adevărate "laboratoare" ambulante, în care locuiesc bacterii, viruși, viermi, purici și alți paraziți periculoși pentru oameni.

"Dacă nu s-ar mai face deratizări, în 3-4 ani ar fi atât de mulți șobolani, încât s-ar declanșa epidemii de tifos, ciumă, leptospiroză și trichineloză − boala pe care o dau la porci", spune Alexandru Badea, patronul firmei Coral, cea mai mare firmă de deratizare din România.

Șobolanii mai transmit salmoneloză și tularemia. Studiind exemplare din New York, cercetătorii de la University of British Columbia au găsit 18 tipuri de viruși necunoscuți oamenilor. Două dintre noile specii sunt similare virusului care cauzează hepatita C.

Otrava este făcută să acţioneze lent, pentru ca şobolanii să nu se "prindă" de ce le-au murit fraţii.

Când vine vorba despre exterminarea altor animale, noi, oamenii, suntem experți. De cele mai multe, nici nu trebuie să ne străduim prea tare, dimpotrivă: avem nevoie de legi și convenții internaționale ca să nu rămânem doar noi și insectele pe Pământ.

Dar, în cazul șobolanilor, ne chinuim de secole să-i exterminăm, însă fără niciun succes. Am inventat capcane elaborate, aparate cu ultrasunete, otrăvuri puternice. Am antrenat câini și pisici ca să-i vâneze.

Doru Pârvu. Foto: Lucian Muntean

"În lupta cu șobolanul trebuie să gândești", spune exterminatorul Doru Pârvu.

"Noi întocmim rapoarte de activitate ca să ne dăm seama despre eficacitatea otrăvurilor.

Și atunci venim cu niște măsuri colective. Metoda de deratizare nu înseamnă că pun niște otravă și am plecat".

Doru Pârvu zice că raticidul pe care îl folosește este, conform legii, foarte amar, "pentru că șobolanii nu simt gustul amar".

Astfel se evită ca otrava să nu fie mâncată de om, câine sau pisică.

Exterminatorii o pun în tuburi speciale, în locuri unde numai șobolanii pot să pătrundă, și o etichetează cu capete de mort și cu antidotul substanţei.

"Înainte, raticidele erau foarte puternice, periculoase pentru mediul înconjurător și pentru om, erau foarte rapide, iar decesul apărea în câteva minute".

Dar astăzi, această otravă specială îi omoară pe șobolani doar după câteva zile, ca să nu creeze panică și să-i bage pe ceilalți în alertă.

"Producătorul dezvoltă raticidele și le face din ce în ce mai eficiente. Așa și șobolanul, ca răspuns la acest atac asupra lui, își dezvoltă tot felul de chestii și capătă rezistență.

Trebuie căutat tot timpul o altă otravă și altă strategie. E o luptă foarte crâncenă, dar, dacă s-ar face o acțiune amplă, am elimina 90% din șobolanii din București".

Biologul Ioana Cobzaru completează:

"Omul a tot încercat să stârpească șobolanul, cu tot felul de metode, dar este foarte dificil, pentru că devin rezistenți la anumite substanțe.

Nu cred că ar trebui stârpiți de tot. Există un echilibru în natură, toate animalele își au locul lor. Dar numărul lor ar trebui ținut cât de cât sub control".

Otrava e pusă în tuburi speciale.

Doru Pârvu spune că Primăria Bucureşti a plătit pentru deratizare în toate subsolurile blocurilor, dar "românul nu se bagă, chit că e spre binele lui":

"Stă acolo în chirie și nu-l interesează. De exemplu, prin Centrul Vechi sunt o grămadă de subsoluri care nu știi ale cui sunt și nu poți să intri".

Combaterea șobolanilor e o problemă ce ține de sănătatea publică. Doru Pârvu își amintește că, acum câţiva ani, a fost martor al unei situaţii foarte periculoase, pentru că erau mulţi copii ce puteau să fie muşcaţi.

Din cauza ţevilor sparte, subsolul unui bloc răpciugos din Ploiești era inundat cu deversări de la WC-uri. Prin apă, excremente și urină înotau sute de șobolani.

"Nu mai exista ușă, era spartă, ca o grotă, şi nici scări nu mai erau, decât apă și mizerie".

Şi-a pus o salopetă de cauciuc și a intrat în apă ca să agațe capcanele de țevi. Apoi s-a dus zilnic acolo, să monitorizeze situația și să adauge otravă unde era necesar.

Cu toții ne-am gândit la acest scenariu: mergem la toaletă și găsim în WC un șobolan rătăcit.

Din păcate, este o situație foarte posibilă. Doru Pârvu își amintește că a fost chemat la o brutărie ca să facă dezinsecție împotriva gândacilor.

"Când am intrat, i-am spus omului «dom'ne, ai șobolani». Nu m-a crezut. Era curat, dar mirosea a urină − simt imediat, vă dați seama.

Aveam o colegă nouă care s-a dus la baie. A intrat și a ieșit țipând cu pantalonii în vine. În WC era un șobolan cât mâna, venise pe canalizare.

Sunt prolifici, foarte inteligenți și apar pe unde nu te aștepți. Fac parte din habitatul speciei umane, vrem, nu vrem, trebuie să conviețuim cu ei. Dar nu putem să-i lăsăm să facă ce vor, până una alta, noi suntem specia dominantă".

Imagine: Topaz777 / Dreamstime.com

Opt sfaturi împotriva şobolanilor

În cazul în care ţi-au intrat șobolani în casă, sfatul nostru este să suni la o firmă de deratizare și să-i laşi pe experți să rezolve problema. Dacă vrei să previi o astfel de situație, sunt câțiva pași pe care îi poţi face:

1. Du gunoiul imediat ce arunci mâncare în el.

2. Tomberonul, coșul sau punga de gunoi trebuie să stea închise, ca să miroasă cât mai puțin și să nu atragă șobolanii.

3. Nu lăsa pungile de gunoi pe stradă.

4. Nu pleca în vacanță fără să duci gunoiul.

5. Fă curat în casă măcar de două ori pe lună.

6. Ține mâncarea în ambalaje sigilate.

7. Astupă găurile și crăpăturile prin care ar putea să vină șobolanii. Nu uita că sunt cățărători specialiști − nu contează că stai la etajul zece, ei pot ajunge oriunde.

8. Ia-ți o pisică.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează