Comunitatea maghiară din România continuă să se radicalizeze pe banii Budapestei

La finalul lunii trecute, un proiect de lege catalogat drept anti-LGBT de mai multe organizații care militează pentru drepturile omului trecea pe nesimțite de Senat.

Potrivit inițiatorilor, scopul legii este de a-i proteja pe copiii țării de conținutul (media sau de altă natură) care promovează „devierea de la sexul stabilit la naștere” sau care popularizează homosexualitatea și schimbarea de sex. Inițiativa prevede totodată că sexul este un element al identității stabilit la naștere, de către medic, și nu poate fi decât masculin sau feminin, iar părinții pot refuza să-și înscrie copiii la ore de educație sexuală.

Practic, proiectul înglobează mai toate angoasele dreptei religioase/tradiționaliste legate de gen și sexualitate. Existența în sine a proiectului nu este neapărat surprinzătoare, nefiind prima și nici ultima oară când forțele conservatoare din Parlament inițiază o astfel de lege. Doar că, de data asta, o parte a opiniei publice a fost șocată să descopere că toți cei șapte inițiatorii nu-s nici din AUR, nici din aripile conservatoare ale PNL-ului și PSD-ului, ci din UDMR: Benedek Zacharie, Biró Rozália-Ibolya, Gál Károly, Könczei Csaba, Kulcsár-Terza József-György, Seres Dénes și Zakarias Zoltán. 

Cum e posibil ca o minoritate să inițieze o lege împotriva altei minorități?

Mai ales că, până nu demult, Uniunea Democrată Maghiară din România era percepută drept o formațiune politică moderată. Nu progresistă, nu de stânga, dar moderată, adică străină exceselor ideologice de orice fel. 

Schimbarea la față a UDMR-ului este însă un proces care durează de aproape zece ani deja. În urmă cu patru ani, PressOne a documentat pe larg procesul de radicalizare a formațiunii, dar de atunci și până astăzi, lucrurile par să se fi agravat.

În contextul geopolitic actual, cu o Ungarie tot mai revizionistă și ostilă lumii occidentale, dar și în contextul acestui proiect de lege controversat, considerăm că merită să ne uităm din nou la cum am ajuns aici și la ce ne putem aștepta în viitor de la forțele politice maghiare din România.

UDMR se transformă încet, dar sigur, în filiala locală a Fidesz

Când a preluat Orban frâiele puterii în Ungaria, acum 12 ani, relația dintre UDMR și partidul premierului maghiar, Fidesz, nu era neapărat una prietenoasă. Într-o analiză amplă a publicației transilvănene Transilvania Transparentă (Erdély Átlátszó) se arată că această stare de fapt se datora, în mare parte, relației tensionate dintre Orban și fostul lider UDMR, Markó Béla.

Pe lângă faptul că Markó își dorea un UDMR cât mai independent și care să aibă relații bune atât cu Bucureștiul, cât și cu Budapesta, între cei doi ar fi existat și oarece antipatii personale.

„S-a spus de multe ori că ruptura finală a fost cauzată de faptul că, după primul tur al alegerilor parlamentare din Ungaria din 2002, când nu era încă foarte clar cine a câștigat, Béla Markó s-a grăbit să-l felicite pe Péter Medgyessy, candidatul socialiștilor la funcția de premier”, arată jurnalistul român de etnie maghiară Zoltán Sipos, într-un material din Transilvania Transparentă, care documentează pe larg transformarea UDMR-ului în ceea ce este astăzi.

Lucrurile au început să se schimbe odată ce UDMR a ajuns pe mâna lui Kelemen Hunor, care a fost forțat și de împrejurări să normalizeze relațiile cu Fidesz. Formațiunea lui Orban începuse să pompeze bani în candidați din partidele de opoziție din comunitate, Partidul Civic Maghiar și Partidul Popular Maghiar din Transilvania (organizație apropiată de pastorul László Tőkés), încercând să spargă monopolul UDMR asupra electoratului maghiar din Transilvania.

Partidele de opoziție au obținut puține voturi atunci, dar suficiente încât să-i sperie pe unii politicienii de la Budapesta, care se temeau că o continuare a experimentului ar putea duce UDMR-ul sub pragul parlamentar. 

„E riscant să ținem UDMR cu câteva zecimale peste sau sub pragul parlamentar de 5%, nu trebuie să vă mai asumați acest risc”, spunea vicepremierul Ungariei după alegeri, arată același material din Transilvania Transparentă.

Câțiva ani mai târziu, în 2018, PressOne arăta cum cabinetul Orban intenționa să investească în cursul acelui an peste 100 de milioane de euro în organizații maghiare din Transilvania. Banii se duceau spre diferite biserici maghiare din Transilvania, echipe și academii de fotbal sau hochei din Secuime, programe de susținere financiară a copiilor maghiari din Transilvania care aleg să învețe în limba maternă, dar și către fundații ale UDMR-ului implicate direct în finanțarea presei maghiare din România. 

În paralel, Fidesz și-a creat în Transilvania propriul trust de presă, prin intermediul Asociației Pentru Spațiul Media Transilvan, care primește 5 milioane de euro pe an de la Budapesta, conform unei alte investigații semnate de Zoltán Sipos.

„Datorită acestor fonduri, în câțiva ani, asociația, până atunci necunoscută, a devenit de departe cel mai mare trust media din presa maghiară din Transilvania, cu un portofoliu atât de extins încât e mai ușor să enumerăm organizațiile media care nu fac parte din aceasta”, arată jurnalistul român de etnie maghiară. 

Astăzi, apropierea pe bani grei dintre Fidesz și UDMR se vede mai oriunde te uiți. Când sunt alegeri în România, Fidesz îi îndeamnă pe alegătorii de etnie maghiară să voteze UDMR. Când sunt alegeri în Ungaria, mai marii UDMR-ului îi îndeamnă pe etnicii maghiari cu dublă cetățenie să voteze Fidesz. Iar înainte să fie alegeri în Ungaria, UDMR îi încurajează și ajută pe maghiarii din România să obțină cetățenie ungară, dar și să se înregistreze pentru vot. 

Început ca un aranjament pragmatic, de conjunctură, mariajul dintre cele două formațiuni s-a transformat de-a lungul anilor într-o relație de subordonare cu implicații ideologice. Politicienii UDMR cu porniri mai degrabă progresiste sau liberale au dispărut treptat din peisaj.

În 2018, înaintea referendumului pentru familie, UDMR încă avea un președinte executiv, Bálint Porcsalmi, care își permitea să critice deschis demersul Coaliției pentru Familie, susținând că relațiile și căsătoriile între persoane de același sex nu ar trebui condamnate. Doi ani mai târziu, după alegerile parlamentare, politicianul demisiona din funcție, presa speculând că ar fi făcut-o din cauza rezultatelor slabe obținute de formațiune în câteva județe din Ardeal. 

Fostul consilier prezidențial Eckstein-Kovács Péter, cândva liderul platformei liberale din partid și inițiatorul primului proiect legislativ românesc care prevedea legalizarea parteneriatului civil, a demisionat și el în 2018, ca urmare a colaborării dintre PSD și UDMR pentru modificarea codului penal. Politicianul spune că în UDMR-ul de astăzi vocile liberale au devenit marginale, dacă nu chiar inexistente. 

„UDMR a avut o perioadă bună în care a permis și a încurajat ca toate curentele ideologice, fie de stânga, dreapta, liberale să fie prezente în Uniune. O epocă care putem spune că a trecut, din păcate. (…) Dacă ne uităm la ce înseamnă Fidesz, vedem că în primul rând i-a atacat pe liberali, a ajuns un cuvânt de ocară a fi liberal în Ungaria. După care a început să lovească stânga, spunând că opoziția din Ungaria este de stânga, în condițiile în care liderul opoziției se definește de drepta, e catolic fervent, are șapte copii, tot ce vrei”, explică politicianul într-un interviu telefonic acordat PressOne.

Din cauza acestui viraj ideologic finanțat de Budapesta, astăzi nu mai există mari diferențe între UDMR și Partidul Civic Maghiar (PCM) și Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), două formațiuni considerate cândva radicale de mainstreamul politic maghiar din România.

Dacă le mai desparte ceva, acelea sunt orgoliile personale. În rest, în mare parte, toate curtează atenția lui Viktor Orban și pe a partidului său, Fidesz. 

De altfel, doi dintre parlamentarii de astăzi ai UDMR-ului sunt de fapt din PCM și PPMT, dar aleși pe listele formațiunii conduse de Kelemen Hunor: Zakarias Zoltan (PPMT) și Kulcsar-Terza Jozsef (PCM). Tot ei sunt și artizanii proiectului anti-LGBT trecut de Senat în luna aprilie.

Anul trecut, Zakarias Zoltan apăra un proiect similar din Ungaria, susținând, în mod fals, că legea respectivă este de combatere a pedofiliei de fapt, nu anti-LGBT.

„Ceilalți inițiatori sunt de la UDMR. Și UDMR nici nu se alătură acestei inițiative mârșave, dar nici nu o respinge. Eu am trăit în mediul parlamentar al UDMR mulți ani și nu se fac astfel de inițiative fără a avea un ok din partea conducerii. Nu cred că el (n.r. Kelemen Hunor) crede personal în chestiile astea, dar mă rog, în politică, părerile personale uneori sunt revizuite din alte considerente”, explică Eckstein-Kovács Péter într-un răspuns acordat PressOne.

Sociologul Kiss Tamás, cercetător în cadrul Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, spune că în cadrul UDMR se desfășoară la ora actuală un fel de competiție de loialitate. Mai exact, diferiți oameni din formațiune se întrec să se raporteze la Fidesz și să-i facă pe plac lui Orban, ceea ce duce automat la o radicalizare a partidului ca întreg, cu toate că leadershipul nu este neapărat homofob. 

„Cred că din cauza acestei competiții de loialitate s-a ajuns aici, la o propunere de lege foarte jenantă”, susține expertul într-un interviu acordat PressOne. 

Cum vede comunitatea maghiară din Transilvania războiul din Ucraina?

Când vine vorba de războiul din Ucraina, relația de subordonare dintre UDMR și Fidesz este mai puțin evidentă. Dacă Orban și Fidesz au avut un discurs relativ împăciuitor, „pro-neutralitate”, „pro-pace”, mai prietenos cu perspectiva rusească decât al multor alte cancelarii europene, UDMR s-a poziționat tranșant, condamnând explicit invazia rusească și susținând sancțiunile Uniunii Europene împotriva Kremlinului (chiar dacă Hunor s-a arătat înțelegător cu atitudinea Ungariei, care este dependentă energetic de Rusia). 

În ciuda acestei poziționări cuminți, în acord cu mainstreamul politic european, o parte dintre maghiarii transilvăneni par sceptici la genul acesta de mesaje. Lucru care se vede foarte clar atât pe Facebook, pe grupuri și în comentariile ce însoțesc postările pro-Ucraina publicate de liderii UDMR, dar și-n rubricile de opinie ale publicațiilor sponsorizate de UDMR sau Fidesz. Criticile maghiarilor transilvăneni activi în aceste spații nu diferă foarte mult de cele formulate în bulele populiste vorbitoare de limba română. 

Se insistă pe vina Ucrainei în escaladarea conflictului, Zelenski e văzut ba ca un actoraș/clovn care nu știe ce face, ba ca un lider politic îngâmfat care refuză negocierile, în timp ce îngrijorările lui Putin privind securitatea Rusiei sunt considerate legitime, raționale. De asemenea, o nemulțumire recurentă exprimată în aceste spații se referă la soarta minorității maghiare din Ucraina.

Sociologul Kiss Tamás susține că nemulțumirile maghiarilor români privind minoritatea maghiară din Ucraina pleacă de la o serie de schimbări legislative inițiate de guvernul ucrainean odată cu izbucnirea războiului civil din regiunea Donbas, măsuri care urmăreau să contracareze separatismul pro-rusesc prin impunerea limbii ucrainene în toate școlile.

„Ucraina avea o abordare pluralistă față de uzul limbilor minoritare în context oficial sau față de educația în aceste limbi. Maghiarii aveau școlile lor în limba maghiară, iar în 2017 acest lucru s-a schimbat. De aici au apărut nemulțumiri și în cadrul comunității maghiare, dar și în cadrul guvernului maghiar. Practic, securizarea problemelor comunităților minoritare s-a ivit față de populația rusă, iar maghiarii au devenit victime colaterale în acest sens”, explică expertul pentru PressOne.

În afara Facebook-ului, tonul împăciuitor, pretins nuanțat, este întâlnit și-n câteva publicații afiliate UDMR sau Fidesz, mai ales în rubricile de opinie. Mesajele acestor texte nu-s explicit pro-Putin, dar între două condamnări cu jumătate de gură ale invaziei sunt inserate abil teme și narațiuni ale propagandei putiniste. Fenomenul este remarcat și de Eckstein-Kovács Péter, care spune că există o neconcordanță între mesajele UDMR și cele transmise de presa controlată de Fidesz sau UDMR. 

„Declarațiile politice sunt corecte, în consonanță cu linia politică a României, dacă vreți. Presa de limbă maghiară e deja mult mai colorată și sunt multe articole, luări de poziție favorabile Rusiei, în care Ucraina este considerată răspunzătoare pentru ce se întâmplă în momentul de față”, spune fostul parlamentar UDMR. 

Alternative la discursul oficial al Budapestei sunt puține la număr, pentru că mare parte din presa maghiară din Transilvania e deținută ori de Fidesz, ori de UDMR.

„Există Transtelex, care e cumva o clonă a portalului maghiar Telex. Mai suntem noi (n.r. Transilvania Transparentă), mai este un portal micuț foarte mic, dar foarte fain din Odorheiul Secuiesc”, rezumă Zoltán Sipos peisajul presei independente din comunitate.

Eckstein-Kovács mai atrage atenția că în ciuda acestor poziționări oficiale „corecte”, organizația de tineret a UDMR l-a invitat să vorbească la zilelele orașului Sfântu Gheorghe pe György Nógrádi, un analist maghiar controversat apropiat de regimul Orban și un simpatizant al Rusiei lui Putin. Evenimentul a avut loc chiar în această primăvară, în plin război ruso-ucrainean. 

„Omul este nu numai un fidel al Fidesz, dar și foarte vocal în acest discurs anti-Ucraina”, explică fostul parlamentar UDMR. 

Zoltán Sipos, care a scris mai multe texte despre ecosistemul media finanțat de Budapesta și UDMR, spune că presa maghiară din România s-a arătat neobișnuit de interesată de conflictul din Ucraina. Dacă înainte era o presă concentrată mai mult pe bucătăria internă a comunității maghiare, războiul a venit la pachet cu un val de articole preocupate de teme geopolitice. 

„Nu am date foarte ample, dar am văzut în Krónika – cotidian din trustul media finanțat de Fidesz – mai multe multe articole care urmăresc această schemă consacrată: nu zici că Putin este ok sau că ce face este ok, dar zici că poate și Ucraina și Zelenski au parte din vină. Cumva, arunci acest dubiu în toată ecuația. E o chestie foarte sofisticată, tulburarea apelor fiind o tehnică binecunoscută a manipulării rusești”, explică jurnalistul de etnie maghiară.

Cât de reprezentative sunt Fidesz și UDMR pentru maghiarii din România

Când te uiți la ce se scrie pe Facebook, prin rubricile de opinie ale ziarelor maghiare sau vezi ce proiecte de lege inițiază mai nou parlamentarii UDMR, tentația de a generaliza asupra întregii minorități maghiare din România e mare. În plus, deseori, în presa românească se pune accent pe faptul că o majoritate covârșitoare a românilor de etnie maghiară votează cu Fidesz la alegerile parlamentare din Ungaria. Eckstein-Kovács Péter atrage însă atenția că jumătate din maghiarii din Transilvania nu au cetățenie maghiară, iar dintre cei care au, nu toți se duc la urne ca să pună ștampila pe Orban.

Kiss Tamás spune că, în general, comunitatea maghiară din Transilvania a fost dintotdeauna una conservatoare. Doar că, în trecut, aceste teme ale războaielor ideologice din Occident nu prea erau politizate de politicienii UDMR, fiind mult mai moderați decât omologii lor de la Budapesta, unde Fidesz și Orban au călărit din plin valurile de isterie anti-migrație, anti-progresism și anti-LGBT.

„Din punctul de vedere al valorilor societale, comunitatea maghiară e stratificată. Există și straturi urbane, care sunt mai liberale. Dar dacă vorbim ca un întreg, vedem poziții foarte conservatoare, asemănătoare cu ale etnicilor români.

Și raportarea față de comunitatea LGBT e asemănătoare cu cea a societății românești. Doar că în cadrul clasei de mijloc urbane, maghiarii sunt subreprezentați. Deci vedem mai puțini progresiști maghiari pentru că sunt mai mai puțini maghiari în marile orașe din România, fiind concentrați în regiuni periferice economic”, explică sociologul contextul în care mulți români de etnie maghiară și-au dezvoltat setul de valori.

Pe acest fond conservator se bazează presa sponsorizată de Budapesta când împinge o temă sau alta. Unele prind mai mult, altele mai puțin. De pildă, Zoltán Sipos spune că și-n ziua de azi mai vede comentarii la articolele lui, de la maghiari transilvăneni, care-l pomenesc pe miliardarul George Soros, unul dintre dușmanii de moarte ai regimului Orban.

„Ca să-ți faci o idee, guvernul Orban întotdeauna caută un inamic. Pe cine urâm astăzi? Au început cu Bruxelles, cu migranții – asta a fost o campanie chiar de succes. Acum câțiva ani s-a încercat și această campanie anti-LGBT, dar referendumul pe tema asta a eșuat. Și acum vin cu Zelenski, cu NATO. Ai aceste personaje din care poți construi orice realitate alternativă vrei tu”, explică jurnalistul.

Din punct de vedere identitar, propaganda pro-Orban din presă și din social media pare să fi avut rezultate mixte. Deși destui maghiari din Transilvania votează Fidesz, partid cu o agendă revizionistă față de teritoriile care au aparținut cândva Ungariei, majoritatea românilor de etnie maghiară spun că patria și locul de baștină este Transilvania, nu Ungaria sau România, conform unui sondaj realizat anul trecut.

Pentru a struni procesul de radicalizare a UDMR, Kiss Tamás și Eckstein-Kovács Péter cred că Bucureștiul ar trebui să ofere formațiunii lui Hunor o alternativă la banii și influența lui Orban. Un prim pas în acest sens ar fi menținerea UDMR-ului la guvernare, pentru că asta i-ar da partidului mai multă putere de negociere în câmpul politic românesc. Dacă această putere de negociere dispare, UDMR riscă să rămână doar cu Orban și ambițiile sale revizioniste.

„Kelemen Hunor, ca personalitate politică, e foarte departe de aceste poziții. Dar dacă partidului nu i se oferă nimic, atunci există riscul ca acesta să se radicalizeze și-n viitor să-și asume în mod explicit proiecte de lege precum cel anti-LGBT”, încheie sociologul clujean.

PressOne a încercat să îl contacteze pe Kelemen Hunor pentru un punct de vedere, dar până la publicarea acestui material nu a răspuns solicitărilor noastre.