Un lac toxic a fost deversat în Someş pe baza unei expertize făcute la 500 de kilometri distanţă

Deversarea în râul Someșul Mic a unui lac toxic cu suprafața de 9 hectare s-a făcut pe baza unei expertize tehnice în care se spune că această acțiune nu ar afecta mediul înconjurător.

Autorul expertizei este un profesor universitar din București în vârstă de 77 de ani. Contactat de PressOne, el a recunoscut că nu s-a deplasat la Cluj pentru a măsura toxicitatea apei din lac sau măcar pentru a vedea situația la fața locului.

Decizia de a evacua un volum de apă de ordinul a zeci de mii de metri cubi, acumulat la baza vechii rampe de gunoi de la Pata Rât, a aparținut conducerii Consiliului Județean (CJ).

Tot CJ Cluj a comandat expertiza tehnică și tot CJ Cluj coordonează instituția care a măsurat toxicitatea lichidului din lac – Compania de Apă Someș.

Practic, CJ Cluj a comandat și obținut o expertiză tehnică de la un om căruia i-a trimis măsurătorile efectuate de o instituție subordonată.

Apoi, conducerea CJ Cluj a folosit acel document ca justificare pentru a scurge în Someș întregul lac toxic acumulat la baza rampei de gunoi, deoarece acest lac întârzia realizarea unui proiect cu finanțare europeană.

− Cum justifică un expert recomandarea de a trimite cu bună știință într-un râu apele poluate cu levigat de la groapa de gunoi a orașului?

− Ce date de calitate a apei a folosit expertul pentru a face această recomandare?

− Cum au folosit autoritățile publice recomandările din acest document?

Urmărind să răspundem acestor întrebări, am descoperit o situație foarte tensionată, în care orgoliile președintelui CJ Cluj și calculele electorale sabotează dreptul cetățenilor la un mediu sănătos.

Am mai descoperit că documentele oficiale pot să nu aibă nici o valoare la Cluj și că instituțiile statului se amendează reciproc pentru indolența cu care tratează cea mai gravă problemă ecologică a județului.

Specialistul n-a fost niciodată la Pata Rât

Cea mai recentă expertiză privind situația de la Pata Rât a fost întocmită de profesorul universitar Romeo Ciortan, membru corespondent al Academiei de Științe Tehnice. Are 77 de ani, oferă servicii printr-un PFA înregistrat în București și nu a fost niciodată la Cluj ca să evalueze situația.

În realizarea expertizei, profesorul Ciortan s-a bazat pe probele de apă prelevate în 6 și 11 noiembrie 2017 de Laboratorul de Analiză al Companiei de Apă Someș (regie subordonată Consiliului Județean).

Rezultatele analizelor i-au fost trimise lui Ciortan de Consiliul Județean, iar el a livrat expertiza în februarie 2018, când președintele CJ Cluj, Alin Tișe, era deja strâns cu ușa de mai multe autorități locale pentru felul defectuos în care gestiona situația de la Pata Rât.

PressOne a solicitat Consiliului Județean expertiza semnată de profesorul Ciortan și a primit-o miercuri, 11 aprilie, la o zi după ce Alin Tișe declarase, într-o conferință de presă, că acest document a stat la baza deciziei de a deversa lacul toxic de 9 hectare.

„Probele prelevate au, în general, indicatori a căror mărime este sub nivelul cele (sic!) admise, cu excepția reziduului filtrabil uscat la 105 de grade (RF) și a clorurilor. Această depășire se constată și în pârâul Zapodie, astfel că fenomenul trebuie tratat mult în amonte. Se consideră că apa din lac poate fi evacuată direct în albia pârâului Zapodia”.

Fragment din Expertiza
semnată de Romeo Ciortan (pag. 26)

Rândurile de mai sus spun, paradoxal, că pârâul Zăpodie ar fi fost poluat mai sus, însă nu și în zona Pata Rât, unde muntele de gunoi se prăbușise peste el, generând lacul toxic.

Astfel explică profesorul Ciortan diferențele dintre indicatorii măsurați în pârâu față de indicatorii din lac, pe care îi consideră inofensivi și, ca atare, recomandă scurgerea controlată a apei.

Când vorbește despre etapizarea lucrărilor pe care le propune, Ciortan spune:

„Se consideră că de urgență este necesar să fie luate următoarele măsuri reprezentând și etapizarea lucrărilor: dirijarea levigatului spre Stația de Epurare, amenajarea albiei părâului în zona alunecării Depozitului, evacuarea controlată a apei din lac, gravitațional în albia pârâului […] Soluțiile pentru aceste aspecte trebuie să fie proiectate de specialiști, pe baza unor documentații tehnice”. (pag. 28)

Dialogul dintre reporterul PressOne
şi profesorul Ciortan:

Cu toate că expertiza recomandă ca deversarea să fie făcută pe baza unor proiecte documentate, niciun specialist nu a mai fost întrebat și niciun aviz nu a mai fost dat înainte ca apa din lacul toxic să fie trimisă în jos pe albie.

În conferinţa de presă organizată marţi, 10 aprilie, preşedintele CJ Cluj, Alin Tişe, a spus că decizia sa de a permite scurgerea lacului în Someş s-a bazat pe expertiza profesorului Ciortan.

Faptul că decizia lui Tişe nu a avut aviz de specialitate rezultă din plângerea penală in rem pe care Garda de Mediu Cluj a depus-o împotriva Consiliului Judeţean.

În discuţia telefonică pe care am avut-o cu profesorul Ciortan, l-am întrebat dacă indicatorii apei evacuate în luna martie nu puteau să fie diferiţi de valorile din luna noiembrie, când s-au făcut măsurătorile.

Ciortan a spus că a „luat de bun” ce i s-a transmis de la Cluj, dar a precizat că măsurarea repetată a calității apei trebuia realizată, la o adică, de Consiliul Judeţean.

Ce ne-a mai atras atenţia în expertiza profesorului Ciortan este desenul simplist de mai jos, care se referă la compoziţia apei din lacul de levigat de la Pata Rât.

Studii comparate

În 5 octombrie 2017, deci cu o lună înainte de Compania de Apă, cercetători de la universitatea Sapientia au prelevat probe din lacul de levigat de la Pata Rât în vederea unui studiu independent.

Rezultatele arătau valori alarmante pentru clorid, sulfat, amoniu, nitrați sau bicarbonat.

Analizele probelor prelevate în noiembrie de Compania de Apă arată valori substanțial mai mici.

Spre exemplu, valoarea sulfatului (SO4) din studiul Sapientia era 764 mg/l în apa lacului și de 1640 de mg/l în apa pârâului Zăpodie.

În tabelul expertului Ciortan, același compus are valori, în diverse puncte de recoltare, de la 179 de mg/l la 1328 mg/l.

În râuri, valoarea medie normală a acestui indicator este între 1 şi 20 de mg/l.

În studiul Sapientia, amoniul (NH4, mg/l) depășea de peste 4.000 ori valorile maxime admise în apa potabilă. În lac, era de 313 mg/l, iar în pârâul Zăpodie, 2.025 mg/l.

În tabelul din expertiza comandată de CJ Cluj, acest compus oscilează între 0,69 mg/l şi 1.406 mg/l.

Sapientia a prelevat probe din 10 puncte aflate la baza dealului de deșeuri, dar și de la limita exterioară a lacului, înspre centura ocolitoare a Clujului, pe o plajă de circa 50 de metri.

Compania de Apă − se arată în expertiza lui Ciortan − a prelevat probe din 6 puncte, unul amplasat pe parâul Zăpodie, în amonte de lac, unul din zona de aval a lacului, două din zona de amonte a lacului spre Depozit si două în aval de Depozit, dintre care unul la baza Depozitului și unul pe pârâu.

Nu vom ști niciodată ce concentrații de substanțe periculoase au fost lăsate să ajungă în Someș prin deversarea din 22 martie.

Cele mai recente analize ale apei din râul Someș, puse la dispoziție de Apele Române, arătau că un reziduu rezultat din descompunerea deșeurilor avea indicatori în creștere.

Tișe versus Cluj

Expertiza profesorului Ciortan a primit număr de intrare în registratura Consiliului Judeţean Cluj pe 19 februarie 2018.

În conferinţa de presă din 10 aprilie, președintele CJ Cluj, liberalul Alin Tișe, a încercat să-şi justifice deciziile, arătând că este șicanat de alte instituții ale statului, printre care Prefectura, Garda de Mediu și Apele Române.

Iată un fragment din spusele sale:

„Această apă care s-a adunat ce-a făcut, de fapt? A diluat levigatul: amestecat cu o asemenea cantitate de apă, el a ajuns să nu mai fie, de fapt, levigat.

Expertul a constatat că nu mai există levigat în acel lac, ci este 90 și ceva la sută apă și că, pe fund sau sedimentat sau nu, acolo e orientat către stația de osmoză.

Singura soluție era să testezi starea apei prin expertize și prin teste periodice și, în momentul în care apa ajungea la o stare chimică care să permită lăsarea ei controlată, să se întâmple. Acest lucru l-a zis expertul.

A constatat după 7 luni că, nemaicurgând levigat, care s-a stabilizat, tot ceea ce era în plus era apă. Tot ce am făcut este urmare a unor experți, pentru că nu ne permiteam altfel.

Din ce-a curs până acum, nu este nimic toxic. S-a făcut expertiză și nu există nimic toxic. Expertul face asta periodic”.

Numai că Alin Tișe minte.

Așa cum am arătat, expertul Romeo Ciortan nu a venit niciodată la Cluj ca să măsoare calitatea apei. Dimpotrivă, informațiile folosite de el datează din noiembrie.

De la data la care au fost prelevate probele și până în 22 martie, când lacul a fost debușat înspre Someș, suprafața sa a crescut de două ori.

În expertiza lui Ciortan se spune că lacul măsoară 3 hectare. Înainte de a fi deversat în pârâul Zăpodie, ajunsese la 9 hectare.

Cum își justifică Alin Tișe decizia de a trimite lacul de la Pata Rât în Someș?

La conferinţa de presă din 10 aprilie, Alin Tișe a mai spus că expertiza primită de la București a fost trimisă Administrației Naționale „Apele Române”, Administrației bazinale Someș-Tisa, Agenției pentru Protecția Mediului Cluj, Gărzii de Mediu Cluj și Prefecturii Cluj.

Contactate de PressOne, atât Prefectura, cât și Garda de Mediu au negat că li s-ar fi prezentat soluțiile expertului.

Ulterior, Consiliul Judeţean ne-a pus la dispoziție adresele trimise acestor instituții, care poartă data de 27 februarie 2018. Surprinzător, toate au toate același număr de înregistrare.

Prefectul Aurel Cherecheș a lămurit pentru PressOne cum s-a ajuns la decizia de a deversa lacul, asumată de către preşedintele Consiliului Județean.

Astfel, expertiza lui Ciortan a ajuns la Prefectură în 2 martie. CJ Cluj a revenit cu adresa în 23 martie, solicitând convocarea Comitetului Județean pentru Situații de Urgență, singurul for care-i putea permite să acționeze în cazul acumulării de apă și levigat.

Comitetul s-a întrunit cinci zile mai târziu și a decis, în final, ca CJ Cluj să „valorifice rezultatele expertizei tehnice”.

Însă CJ Cluj intrase încă din 22 martie cu excavatoarele la Pata Rât, creând un şanţ de scurgere în pârâul Zăpodie, afluent al Someșului Mic.

Acum, Alin Tișe spune că a acționat conform deciziei Comitetului și că, deci, acțiunea sa a fost legală.

„Comitetul a dispus valorificarea rezultatelor expertizei tehnice prezentate de către CJ Cluj.

Dar, dacă vă uitați, în expertiză nu scrie să dea pur și simplu drumul acelui lac în Someșul Mic, ci sunt prevăzute acolo avize ulterioare și proiectare, respectarea unor proceduri”, a declarat prefectul Aurel Cherecheș.