Ministerul Sănătăţii este primul pacient care trebuie vaccinat

Ministerul Sănătăţii nu poate să aibă o reacție rapidă în cazul unei epidemii deoarece nu şi-a stabilit proceduri în acest sens şi nu dispune de suficient personal competent.

După articolul referitor la un focar de rujeolă din vestul ţării, am continuat investigaţia pe acest subiect şi am aflat că, la nivelul Ministerului, gestionarea necesarului de vaccinuri se face prin estimări anuale.

Statul român nu are la dispoziție un instrument de control care să arate, zilnic, câte vaccinuri s-au făcut, ce rezerve și ce nevoi există, pentru a putea preveni situațiile de criză.

În Caraș-Severin, de pildă, județ cu mai multe focare de rujeolă, medicii au aşteptat mai bine de 4 luni să li se trimită câteva mii de doze de vaccin ROR.

De ce nu este capabil Ministerul să asigure constant necesarul de vaccinuri?

Am răspuns la această întrebare după discuţii cu epidemiologi, specialiști în management medical şi reprezentanți ai unor Direcții de Sănătate Publică.

Cauzele nevaccinării

Un prim semnal de alarmă edificator îl reprezintă o estimare oficială a acoperirii vaccinale la vârsta de 18 luni, pentru copiii născuţi în iulie 2015.

Această estimare, publicată de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT), arată că, în general, procentul copiilor care nu sunt vaccinaţi din cauză că vaccinul nu e disponibil e mai mare decât procentul celor care nu sunt vaccinaţi ca urmare a refuzului părinţilor.

Foto: Jovanmandic / Dreamstime

Cu alte cuvinte, propaganda anti-vaccin determină mai puțini copii nevaccinați decât incapacitatea Ministerului Sănătății de a asigura stocurile de la nivel local.

Potrivit documentului menţionat, neprezentarea la medicul de familie este principalul motiv pentru care vaccinul nu este administrat, urmată de contraindicațiile medicale, lipsa dozelor necesare și, abia pe ultimul loc, refuzul vaccinului.

Cel mai mare procent al refuzului a fost înregistrat pentru vaccinul ROR (antirujeolic), ceea ce a coincis cu izbucnirea epidemiei de rujeolă din ţară, pe care Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat-o drept cea mai mare din Europa.

Pentru a înțelege de ce Ministerul nu e capabil să se achite de una dintre responsabilitățile sale de bază − asigurarea constantă a numărului optim de doze de vaccin −, trebuie să vedeți cât de birocratizată și anevoioasă este verificarea situației din teritoriu.

Dacă, mâine, un reprezentant al Ministerului ar vrea să vadă câte persoane s-au vaccinat în ultima săptămână sau care e necesarul pe lunile următoare, și apoi să compare aceste date cu stocurile disponibile, el ar trebui (1) să transmită o circulară de la minister către Direcțiile de Sănătate Publică din toată țara.

(2) Direcțiile ar transmite documentul, mai departe, medicilor de familie, care (3) ar realiza individual aceste raportări. Apoi (4) le-ar transmite Direcției de care aparțin, care (5) le-ar centraliza.

Apoi, (6) Direcția ar transmite datele către Ministerul Săntății, care, la final, (7) ar face o centralizare naţională a datelor primite de la toate direcțiile. În acest punct (7) al operațiunii, jumătate dintre datele primite nu ar mai fi valabile.

"Dumneavoastră nu vă închipuiți cum se lucrează acum. Știți cum se adună două coloane în Excel? Se printează foaia cu o coloană, apoi se printează foaia cu cealaltă coloană, și un om cu un calculator de buzunar adună rând cu rând. Se creează apoi un al treilea document Excel și se completează cu datele obţinute așa".

Medic epidemiolog care a preferat să nu-și divulge numele

Nu pregătim specialişti în management medical

Daniel Botgros, purtătorul de cuvânt al Direcției de Sănătate Publică din Caraș-Severin − unul dintre judeţele cel mai afectate de epidemia de rujeolă, confirmă că evaluarea necesarului de vaccinuri se face anual.

În timpul anului, Direcțiile pot solicita, totuşi, vaccinuri suplimentare, dar numai punctual şi dacă trimit o justificare scrisă.

"S-a făcut o cartografiere de tipul acesta anul trecut: medicii de familie fac estimările pe anul următor și le trimit la Direcțiile de Sănătate Publică (DSP-uri). Noi facem centralizarea tuturor datelor primite de la toți medicii de familie și apoi o transmitem mai departe la Minister, unde se centralizează datele primite de la toate DSP-urile. Apoi, în funcție de datele pe care le-am trimis, Ministerul ne transmite vaccinurile în tranșe trimestriale", explică purtătorul de cuvânt al DSP Caraş-Severin.

Botgros spune că, dacă o Direcţie solicită doze suplimentare şi Ministerul nu mai are de unde, atunci o îndreaptă către județe unde nu s-au consumat vaccinurile primite.

"N-a fost această situație de criză de vaccin decât cu cel anti-rujeolic, din cauză că au apărut focarele, iar boala s-a răspândit foarte repede, copiii mergând la școală. Pe de altă parte, sunt părinți și persoane care au început să insiste mai mult cu vaccinarea, și a crescut numărul solicitărilor. Plus că au fost probleme cu contractele încheiate la nivel de Minister, din câte știu".

Daniel Botgros, purtător de cuvânt al DSP Caraș-Severin

*

Însă tocmai asta ar trebui să ne îngrijoreze − faptul că Ministerul nu e capabil să gestioneze un flux în vreme de criză, nu într-o situație normală. Ca atare, am căutat răspunsuri în rândul specialiștilor în health management (management sanitar).

Doctorul epidemiolog Mihai Negrea, care are specializare în management sanitar, spune că Ministerul Sănătăţii nu poate gestiona mai bine stocurile de vaccin și nici alte stocuri de medicamente din cauza personalului redus şi slab calificat.

"Imaginați-vă sistemul medical din România în următorul fel: Ministerul Sănătății este ca un Consiliu de Administrație al unei companii cu 20 de milioane de acționari și vreo 8 milioane de beneficiari direcți.

Gândiți-vă cum arată în străinătate CEO-ul unei astfel de companii: a absolvit o facultate de top la nivel mondial, are o experiență de minimum 10 ani, plus un salariu foarte mare, vorbesc de nivelul de milioane de euro pe an. Iar personalul de sub el este cam la aceeași valoare – absolvenți de universități importante...

Or, noi ce avem? Niște funcționari educați românește, fără specializări complexe, plătiți prost și dezorganizați. Cam asta e problema reală", spune Mihai Negrea.

Mihai Negrea lucrează la Târgu Mureș și este unul din puținii medici români care sunt specializaţi în latura legislativă a managementului sanitar. El spune că asta lipsește în Ministerul Sănătății − experți cu școală de profil, nu doar funcţionari cu pregătire în administraţie publică.

România practică un pionierat absurd în acest domeniu vital, dacă e să ne luăm după ce spune Negrea.

"Ungaria are 4 facultăți de management sanitar  și scoate 300 de absolvenți pe an. Austria are 6 facultăți, Germania − 20, iar Danemarca − 3, dintre care una e de top. Noi nu avem niciuna.

Există o secție la Târgu Mureș și mai este Facultatea de Sănătate Publică de la UMF Cluj, dar ei nu au cadre pe management – vorbim aici de specialiști în administrație publică specifică domeniului medical, economie sanitară, legislație sanitară...

Eu sunt medic epidemiolog și specialist în legislație sanitară, dar nu pot preda asta pentru că nu am doctorat. Dacă vreau să fac doctorat, nu are cine să mi-l coordoneze. Suntem într-un pionierat absurd!", spune Mihai Negrea.

În concluzie, el consideră că, în condiţiile date, nici nu ar trebui să ne așteptăm la vreo performanţă de la acest Minister.

"Ministerul este un fel de coordonator al activității. Rolul său e doar pe sănătate publică. El trebuie să asigure stocurile de vaccin, însă mecanismele de vânzare sunt în afara sa.

Vorbim și de vid legislativ, adică Legea achizițiilor publice împiedică o achiziție urgentă, să zicem. Nu au cum să cumpere brusc cantități mari și nu au nici cum să țină evidențe specializate. Nu cu oamenii care sunt acum în sistem", conchide el.

Imagine din cartierul Măgura al oraşului Bocşa (Caraş-Severin), unul dintre focarele de rujeolă din Banat. Foto: Voicu Bojan

Ministerul refuză să comunice numele responsabililor

După reportajul din Caraş-Severin, PressOne a cerut oficial Ministerului Sănătății să explice cum stabilește necesarul de vaccinuri pentru perioada următoare.

Ni s-a răspuns că această raportare se face anual:

"În conformitate cu prevederile OMS nr. 377 / 2017 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2017 şi 2018, Institutul Național de Sănătate Publică, prin Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, centralizează necesarul de vaccinuri pe baza solicitărilor Direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, necesar care ulterior este transmis Ministerului Sănătății".

Am mai solicitat Ministerului să ne transmită cópii după ultimele raportări privind necesarul de vaccinuri ROR pentru toată țara. Nu am primit această situație: am fost ghidați înspre raportul CNSCBT, citat la începutul acestui text, care nu oferă aceste informații.

Am solicitat, de asemenea, să ne fie furnizate numele și funcțiile angajaților din Minister care răspund de asigurarea necesarului de vaccinuri pentru un an calendaristic. Nici aceste date nu ne-au fost furnizate.

Pentru 2017, Ministerul Sănătății a decis să cumpere peste 450.000 de doze de vaccin ROR. Este cel mai mare număr de vaccinuri de acest tip comandat în ultimii ani.

În 2015, Ministerul a cumpărat 384.950 de doze de vaccin, iar în 2016, 380.000 de doze − livrate, în ambii ani, de compania Farmexpert DCI. Cel mai mic număr a fost comandat în 2013 − 250.000 de doze, livrate de către compania Polisano.

În clasamentul european pe 2016 al calității serviciilor de sănătate, România se află pe locul 35, după Albania, Muntenegru, Lituania sau Cipru.

Studiul spune că avem o structură de organizare învechită, scoasă din uz în majoritatea țărilor europene. Autorii recomandă reformarea întregii structuri a sistemului medical și recomandă ajutor din afara ţării pentru a realiza aceste reforme.