Cum a câștigat Ioan Boieriu un Oscar de mare efect

Undeva prin 1999, în al doilea an de facultate, brașoveanul Ioan Boieriu se angaja la primul studio de animație din orașul său natal, Tiny Creatures.

Tocmai se lansase Amenințarea Fantomei (primul episod din Star Wars), iar Boieriu și câțiva colegi de-ai săi visau ca, într-o zi, numele lor să figureze pe genericul unor filme de box-office. Știți, casetele acelea care invadează ecranul la final, unde munca a zeci de profesioniști este recunoscută chiar în timp ce publicul se înghesuie spre ieșire.

Gala premiilor Oscar din acest an i-a adus lui Ioan Boieriu (37 de ani) o notorietate pe cât de meritată, pe atât de neașteptată aici, în țară. Echipa din care a făcut parte a câștigat Oscarul pentru Cele mai bune efecte vizuale.

Boieriu, Senior Effects Technical Director la producția câștigătoare – Cartea Junglei, a contracarat pe Facebook torentele de complimente primite din România.

„E un premiu al echipei. La producția filmului Jungle Book au participat și alți români. Merită și ei atenția cuvenită: Paul Arion – On-set Technical Breakdown and Layout Supervisor, Alex Popescu – DMP. Sunt mândru că am colaborat cu ei și am reușit împreună să producem un film câștigător de Oscar.”

Boieriu (foto) a explicat rolul său în echipa care a obținut recunoașterea Academiei Americane de Film.

Timp de două luni, l-a ținut în joc de glezne pe regizorul Jon Favreau.

Când românul i-a prezentat prima versiune a modului în care gândise două dintre cele mai importante secvențe, Jon i-a dat mână liberă lui „John” Boieriu:

„Do what you gonna do. We trust you completely!” (Fă ce ai de făcut. Avem încredere totală în tine!)

„Am avut de-a face cu două tipuri de simulări de râuri, unul foarte învolburat, în plină furtună, și unul foarte lent, cu o mulțime de detalii pe suprafața lui.

În al doilea caz a fost nevoie de o inovație tehnică din partea mea, pentru a bifa toate punctele dorite.

Nu le-am arătat nimic până nu am reușit să ating nivelul de prezentare minim pe care mi-l doream. Deveniseră nerăbdători.

După ce le-am prezentat prima versiune, unde nu se așteptau să vadă toate detaliile, mi-au dat mână liberă să duc calitatea și toate detaliile până în pânzele albe, cum s-ar zice”, a povestit Boieriu pentru PressOne.

Ioan Boieriu a avut parte de primul său calculator, cadou de la tatăl său, prin anii ’90: „Bestia” Commodore C64, unul dintre cel mai bine vândute modele din toate timpurile. El l-a folosit pentru programare pe grafuri infinite.

La firma Tiny Creatures a început cu modelare de obiecte, rigging (crearea unui schelet care urmează să se miște), texturare și animație – „noțiunile feroce” din bagajul artiștilor 3D.

Înaintea programului de muncă, Boieriu și prietenii săi luau cu asalt pârtia de snow-board din Poiană.

Câțiva dintre tinerii de atunci, „pionieri” ai animației de la sfârșitul secolului XX, au devenit nume consacrate în breasla celor care creează efecte vizuale – un amestec de talent, creativitate și permanentă adaptare la noutățile tehnologice.

„Situația diferă ca de la cer la pământ dacă e să compar primii mei pași în această meserie și ceea ce se petrece acum. Și asta din toate punctele de vedere, de la puterea de calcul a procesoarelor la cloud render (acces în cloud la oricâte computere e nevoie pentru a crea o secvență animată – n.r.), sau de la camerele de filmat 3D la mediul VR (realitate virtuală), introdus printre uneltele regizorului.”

Boieriu și-a regăsit colaboratori de la Tiny Creatures în toate companiile importante pentru care a lucrat în industria efectelor vizuale, de la Trixter (din Germania), până la Weta, firmă cu sediul în Wellington, Noua Zeelandă, și care îl are printre fondatori pe Peter Jackson, regizorul și producătorul trilogiilor Stăpânul Inelelor și Hobbitul.

„Îmi voi aminti mereu cu plăcere de începuturi. Eram un grup care ne ajutam unii pe alții și încercam să ne dezvoltăm partea tehnică și artistică cât mai mult”, își amintește Boieriu.

Până să ajungă în Noua Zeelandă, pentru colaborarea cu Peter Jackson, „John” a lucrat în Germania.

„Îmi doream să realizez efecte speciale la un anumit standard de calitate. «Unde pot să fac asta?» – așa mi-am pus problema.

Am avut niște tentative la București, dar am simțit că bat la poarta greșită. Și-atunci am zis că e cazul să mă uit spre locațiile unde se fac filme bune, Germania, Marea Britanie, Franța…

Germania «m-a ales» și bine a făcut. Odată ajuns acolo am lucrat la patru-cinci firme, exact în domeniul pe care îl urmărisem. Ideea a fost să adun experiență.

În general, în fiecare firmă există o altă mentalitate și un alt proces de lucru. În momentul în care treci prin experiențe diferite, adaptarea la orice mediu devine mai ușoară. Asta-i o calitate pe care o consider mai importantă decât calitatea artistică”, spune Boieriu.

Interviul cu Peter Jackson de la începutul lui 2013 l-a propulsat la compania neozeelandeză Weta, pentru o nouă provocare: aceea de a întrerupe starea de toropeală a dragonului Smaug și de a-i declanșa furia printre forjele din Erebor.

Două secvențe din Dezolarea lui Smaug i-au revenit românului: The Elven Sluice (evadarea în butoaie din fortăreața elfilor) și The Battle of the Forges (înfruntarea în urma căreia dragonul este alungat din Muntele Singuratic).

„Prima e partea în care eroii sunt în butoaie și călătoresc pe râu. A doua e când dragonul Smaug încearcă să îi prindă, topind aurul din cuptoare.

În ambele cazuri a fost vorba de simulări de lichide cu diferite proprietăți, apa de râu versus aur topit. Softul folosit e unul creat in-house, numit Synapse. A trebuit să mă adaptez la el timp de o săptămână, după care am trecut direct pe producție.

În ceea ce privește râul, aș spune că modul de lucru a fost unul revoluționar, atât ca metodologie, cât și ca soft.

Flexibilitatea softului a permis să creezi mai multe niveluri de simulări ce se bazau una pe alta. Fiecare avea o anumită influență în simularea finală, astfel încât în produsul final se ajunge să nu îți dai seama ce e filmat și ce e simulat / randat.

În majoritatea cazurilor, râul interacționează cu butoaiele și personajele într-un mod realist. Acestea sunt, în proporție de 90%, digitale.

În cazul al doilea, The Battle of the Forges, aurul topit a avut un mod de lucru asemănător cu cel al râului. Diferențele majore au fost în ceea ce privește proprietățile materialului, precum vâscozitatea, temperatura, scoarța, gradul de topire…”, a povestit Boieriu.

După Dezolarea lui Smaug (partea a doua din trilogia Hobbitul), au urmat patru filme nominalizate la Oscar pentru VFX (efecte vizuale) care-l aveau pe Boieriu în echipa de producție: Dawn of the Planet of the Apes, Exodus: Gods and Kings, The Hunger Games: Mockingjay și Jungle Book, care i-a și adus, în sfârșit, premiul Oscar.

Între timp, Boieriu s-a mutat la o firmă din orașul canadian Vancouver. Recent a terminat de lucrat la Power Rangers, care va intra în cinematografe în 24 martie.

E un film pentru care a creat un personaj umanoid format din aur lichid. Nu prea aduce cu cavalerul care își sprijină spada într-o rolă de film, designul original al statuetei Oscar.