Ziua Cucilor. Carnavalul neștiut de lângă București

Tradiția Cucilor renaște la Brănești (Ilfov), localitate aflată la mai puțin de 30 de kilometri de București.

Luni, 14 martie, sute de artiști costumați în haine femeiești și purtând măști spectaculoase au defilat pentru a alunga spiritele rele.

Anul acesta, Cucilor li s-au alăturat trupe din Maramureș, Iași, Sibiu și Vrancea, precum și două formații folclorice din Bulgaria.

Am fost și noi acolo, să întâmpinăm cum se cuvine primăvara.

Ziua Cucilor este un carnaval care a fost descurajat în perioada comunistă și abandonat după ’89, dar al cărui farmec este redescoperit, astăzi, de copii și de tineri.

Obiceiul local spune că, în prima zi după Lăsatul Secului din calendarul ortodox, tinerii satului se plimbă pe ulițe și bat cu pămătuful pe oricine le iese în cale. Dacă n-ai fost măcar o dată altoit în această zi de sărbătoare, vei fi bolnav tot anul.

Cucii poartă clopote mari la brâu și măști supradimensionate, iar cucoaicele, straie muierești și biciuri – ca la Veneția.

„Aceste evenimente permit și câte o glumă mai deocheată, și un pahar de vin în plus, și anumite gesturi care în mod normal nu se fac. Așa-zisele bătăi reprezentau modalitatea prin care oamenii scoteau, la propriu, răul din trup. Se spune că și pământul trebuie bătut acum, ca să elibereze căldură. Aceste mici ‘orgii’ comportamentale, gastronomice și, mai ales, bahice, sunt de fapt modul prin care oamenii doresc să atragă bunăstarea și au aceeași semnificație și la Rio, și la Veneția, și în Germania, și în Balcani”, a explicat, pentru PressOne, Doina Isfănoni, cercetător etnolog la Muzeul Satului din București.

Puștii adunați în sala de sport a Liceului Teoretic „Traian Lalescu” din Brănești abia așteaptă să scoată la paradă măștile la care au muncit în timpul anului, la orele de atelier. Confecționate din carton și hârtie creponată, ele respectă motivele și cusăturile tradiționale.

Masca lui Andrei e realizată din fulgi pe care părinții lui i-au strâns de la oameni din toată comuna, însă efortul nu a fost nerăsplătit.

„A câștigat premiu în fiecare an pentru mască și este foarte mândru de ea. De patru ani participă”, se fălește bunica lui, care nu-l scapă din priviri.

Lângă ea, o mamă îi face cu mâna puștiului ei care poartă o mască pe cât de colorată, pe atât de voluminoasă. „Acum chiar ne bucurăm că participă la paradă. Înainte să se ocupe școala de sărbătoare, eram îngroziți, s-au întâmplat fel de fel de incidente. De câțiva ani însă, e din ce în ce mai frumos”, spune Cătălina.

Mai exact, de patru ani, școlile din Brănești se implică în recuperarea tradiției, în parteneriat cu autoritățile locale și cu asociațiile culturale din comună.

„De când facem cu ei măști, copiii sunt mai receptivi la această sărbătoare. Cei mai talentați lucrează singuri la școală, iar cei mai mici le realizează împreună cu părinții. Fetele se îmbracă în haine populare și îi acompaniază, deoarece tradiția nu le permite să participe la joc”, explică Dan Nicolau, directorul Liceului „Traian Lalescu”.

Ironia face ca o sărbătoare tradițională să renască datorită unei finanțări din străinătate. E al doilea an în care Ziua Cucilor este organizată pe bani norvegieni, în cadrul unui proiect în valoare de 180.000 de euro.

„Binelui să i se ofere cale liberă”

Această tradiție nu este specifică doar comunei Brănești. În Muntenia a fost întreținută în special de comunitățile de bulgari, dar este întâlnită și în Grecia, și în alte țări din Balcani.

„Aici, la Brănești, dar și pe un areal sud-est european, întâlnim, pe un vechi fond tracic, aceste moduri de celebrare a trecerii de la iarnă la primăvară. Știm cu toții că în aceste praguri calendaristice, care corespund cu momente astronomice foarte importante, oamenii civilizațiilor vechi trebuiau să practice o serie de ritualuri prin care purificau spațiul în care trăiau. Spiritele rele, frigul în mod special, trebuiau alungate, ca soarele să fie iar biruitor, iar binelui, înțeles ca sănătate și prosperitate, trebuia să i se ofere cale liberă”, explică etnologul Doina Isfănoni.

*

Primele formații din paradă au fost cele ale școlilor din Brănești. Dacă majoritatea tinerilor au purtat costume tradiționale de cuci, câțiva s-au deghizat în diverse personaje-cheie ale satului, precum Preotul, Baba, Moșneagul și Mirii.

Le-au călcat pe urme fioroșii mascați din Belcești, județul Iași. Obrăzarele Urâților, cum li se mai spune, sunt confecționate din păr de cal. Ei poartă centură din piele de vită, de care atârnă clopote mari, și pantaloni largi, viu colorați.

Un alt personaj este Cerbul, care are, evident, coarne, bot din lemn clămpănitor și blană cu model moldovenesc.

Brondoșii din Cavnic, județul Maramureș, poartă ciorchini de clopote pe șale și măști din blană de oaie.

„Legenda spune că au venit tătarii, și atunci oamenii s-au costumat așa ca să îi sperie. În localitate există și un Stâlp al Tătarului, până unde se spune că au ajuns dușmanii”, explică un băiat din formație, care își trage sufletul după o horă.

Deși rolul lor este tot de a alunga spiritele rele și de a atrage belșugul în comunitate, obiceiul Brondoșilor se defășoară între Crăciun și Anul Nou.

Sibienii din Agnita au venit la Brănești cu „Lolele”, personaje bâlbâite care sar și protejează lăzile de breaslă ale cizmarilor, croitorilor, blănarilor și dogarilor. Este o tradiție întâlnită și în Germania, Austria și Elveția.

Măștile lor pictate sunt „accesorizate” – cum se zice în limbajul de astăzi – cu blană de iepure, jder sau nurcă, iar în spate au o coadă de cânepă împletită.

Lolele pot fi întruchipate deopotrivă de bărbați și femei.

După Lole urmează la paradă uncheșii și babele din Păunești, Vrancea, care produc sunete asurzitoare, pentru a-i scăpa pe săteni de necazuri. Obiceiul se ține de Anul Nou, când tinerii își acoperă fețele cu măști din blană de oaie și își pun la brâu tălăngi mari de cupru.

O altă localitate ilfoveană, Domnești, este reprezentată la paradă de brezoaie sau giumali, personaje din tradiția precreștină readuse la viață în urma unor cercetări etnologice finalizate în 2015. Obiceiul fusese interzis în anii ‘80.

Alaiul de la Brănești este închis de piesele de rezistență ale paradei, două formații din Bulgaria cu costume spectaculoase: mascații din Yambol și kukerii din Kalipetrovo.

*

Lumea din Brănești e strânsă ciorchine pe marginea drumului.

„Ca anul ăsta de frumos n-a fost niciodată”, spune o femeie în vârstă, din fața porții. „Nu vezi că e amiază și abia s-au pornit? Altădată erau gata acum”, îi dă replica o vecină care îi șade alături.

De altfel, doar bătrânii satului mai au un termen de comparație, deoarece tradiția s-a degradat în perioada comunistă și aproape că s-a pierdut după Revoluție.

Două mame care privesc din stația de autobuz își amintesc că, pe vremea lor, obiceiul devenise violent, iar Ziua Cucilor se transformase într-un pretext pentru beție.

O altă tradiție pe care brăneștenii vor să o readucă la viață este Uralia.

În seara de dinainte de sărbătoarea Cucilor se încingea, pe vremuri, un foc mare din coceni, în jurul căruia se adunau băieții și fetele satului. Se făceau urări în cor, adesea ironice, la adresa sătenilor, care erau repetate a doua zi de către Cuci.

„La Uralie se mai cunoșteau oamenii, se mai lega câte o prietenie. Se zicea că băieții cu mai multe prietene primesc costum de cucoaică de la fiecare dintre ele și le schimbă în cursul serii, ca să nu mai fie recunoscuți, și apoi vin și le bat pe fete”, povestește unul dintre brăneștenii care a luptat să țină vie tradiția Cucilor în anii de după Revoluție.

Este motivul pentru care formația lui umblă cu o căruță îndesată cu toate cele de trebuință într-o gospodărie, iar la spectacole reproduce atmosfera din familia tradițională.

„Tot ce era vechi în curte se scotea și oamenii se plimbau cu aceste lucruri prin sat și cu zdrențe pe ei. Toată lumea ieșea la poartă și îi saluta.”