Un summit cât un Eurovision. Sibienii i-au așteptat pe liderii Europei ca pe niște superstaruri

Pentru micul oraș transilvănean care a fost, în 2007, Capitală Culturală a Europei, Summitul informal al șefilor de stat sau de guvern din UE, desfășurat astăzi, a generat un val de emoție din partea rezidenților.

Sibienii au urmărit live, ca la Olimpiadă, delegațiile țărilor europene, în frunte cu liderii lor. Pentru oameni, descinderea din Piața Mare a fost un spectacol pe care l-au comentat ca atare, cu o urmă de dezamăgire, fiindcă, spre deosebire de Olimpiadă, campionii statelor membre au fost rezervați și distanți.

Într-un fel, niciodată Europa nu a fost atât de aproape și, totuși, atât de departe, ca în acele două ore în care câteva sute de sibieni s-au agățat de garduri, pe traseul coloanei oficiale, așteptând un semn prin geamurile fumurii. Sau măcar o fluturare de mână, la coborâre.

Cadrul

Accesul în zona rezidențială din piața centrală a Sibiului s-a făcut prin filtre și control corporal. Untold-ul politic pus la cale în centrul orașului i-a ținut pe riverani prizonieri timp de o săptămână.

Accesul în spațiile publice a fost restricționat, toate școlile au fost închise, iar umbrele lunetiștilor mascați s-au profilat în ferestrele prietenoase ale turnulețelor.

La Starbucks-ul din Piața Mare nici măcar nu ți se mai scria numele pe cana de cafea. Probabil toți mușteriii erau din forțele de ordine, acoperiți sau la vedere.

Măsurile de siguranță excepționale au creat în zona centrală a orașului un soi de cadru butaforic, care se prefăcea că își duce existența într-un firesc al cotidianului. Cafenelele au fost sfătuite să rămână deschise ca orașul să nu pară mort. SPP-ul a verificat incintele afacerilor din perimetru și a sigilat intrările.

Klaus Iohannis, președintele României, fost primar al Sibiului și Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, fost prim-ministru al Luxemburgului (până în 2013) s-au întâlnit la Sibiu cu o zi înaintea Summitului.

Pe cei doi îi leagă o istorie personală mai lungă. În 2007, Sibiul a împărțit cu Luxemburgul titlul de Capitală Culturală Europeană, iar investițiile luxemburgheze în Sibiu au fost semnificative, mai cu seamă în domeniul patrimoniului construit.

De altfel, în comuna Slimnic, se spune că localnicii se pot înțelege cu luxemburghezii într-o limbă germană foarte similară cu cea vorbită în țara natală a lui Juncker. De aici și glumița lui Juncker, întrebat de motivele care au stat la baza hotărârii de a ține summitul aici:

„Am ales Sibiul, Hermannstadt-ul, din motive strict luxemburgheze […] Sibiul este singurul loc din Europa în care oamenii înțeleg luxemburgheză”, a spus el.

– Ișlere aveți?, întreabă un domn corpolent, cu chipiu și lentile solare ridicate, ca flapsurile, deasupra ochelarilor.
– Știu termenul, dar vă rog să mă credeți că habar n-am cum arată, îi spune un barista tot numai un zâmbet. Dar puteți lua un Passion!

E una din puținele cafenele deschise în Piața Mare. De pe geamul mare, ticsit cu tot soiul de echipamente pentru infuzat ceaiul, se vede covorul roșu așezat la intrarea în Primărie.

– Aici afară se va întâmpla totul, încearcă să se asigure domnul cu chipiu, instalându-se într-un fotoliu.
– Ia, cum ați spus, ișler? Să caut și eu pe net să văd cum arată! Un fursec!

Barista e vorbăreț, fiindcă nu are de lucru.
– Dar poza cu lunetistul de pe Continental, ați văzut-o?

Oamenii

„Sibiul este capitala Europei astăzi, ce să mai zic? Sunt din Rășinari, de la Goga și de la Cioran. Am și un mic muzeu etnografic acolo. Îmi place să arăt ce este românesc. Ce loc are România în Europa? Nu știu, să vedem, astăzi se decide! Sper să ne primească și în Schengen”, spune Pavel Diaconu, un nene de vreo 80 de ani, care s-a postat în fața gardului, cu vedere la poza de grup a liderilor Europeni, dimineața devreme.

Diaconu, care e actor amator într-o piesă pe nume „Nunta ciobănească”, s-a îmbrăcat în ie și cu traistă, și are pe cap o pălărie tradițională ciobănească din Mărginime.

E sucevean, dar s-a mutat în zonă și e foarte pătruns de folclorul local. Tocmai ce s-a întors de la București, de la înmormântarea actriței Ilinca Tomoroveanu, nepoata lui Goga. Deci, o fiică a satului, prin contagiune.

Domnul Diaconu nu vrea să discute politică. Spune, cu un zâmbet de mielușel, că nu are nicio părere nici despre Iohannis, nici despre coloniștii străini care ar vrea să ne fure resursele, cum spune Liviu Dragnea, și nici despre roșiile românești sau despre alegeri. De fapt, îi e frică să nu dea un răspuns greșit. Ceea ce e trist. Aproape că se scuză din priviri.

În jurul orei 10, filtrele pentru publicul căruia i s-a permis să străjuiască de-o parte și de alta a gardului de la Continental și până în Pița Mare, s-au aglomerat cu popor. E traseul de intrare în zona unde se vor desfășura lucrările Summitului. Pe aici vor trece toți liderii europeni.

Un bărbat încărcat ca un măgar, cu sacoșe și rucsaci pe toate părțile, plânge în fața unui jandarm civil.

„Justiția e coruptă, am fost la Strasbourg de două ori!”. Omul legii îl convinge să se lase consultat de un echipaj SMURD: „Măcar să vă ia tensiunea!”.

Olimpiada politică

Altfel, jandarmii sunt binevoitori. Lasă pietonii să traverseze din stânga în dreapta culoarului și invers, dacă sunt rugați, ca să-i scutească de încă o coadă și un filtru. „Lasă-mă, șefu, că vreau să intru la bancă!”.

O bunică și-a silit nepoata de clasa a III-a – care, altminteri, ar fi avut astăzi o zi de joacă alături de ceilalți 50.000 de elevi din oraș cărora li s-a prelungit vacanța – să o însoțească la gard. A și învățat-o ce să răspundă, în caz că va fi întrebată de reporteri. Amândouă vânează din ochi orice ziarist cu o cameră de filmat în mână.

„Nu mă întreabă! Pe mine nu mă întreabă nimeni!”, scâncește fetița. I s-a promis o bluză nouă de la Zara, ca premiu, dacă stă cuminte până la 13:45.

– Hai, spune-i lui buni, de ce vin președinții, pui?
– Ca să facă viitorul meu mai bun!
– Și buni de ce-a venit?
– Pentru aia din Germania!
– Nu mă supăra!
– Pentru doamna din Germania, se corectează micuța.

„Сe mi-ar plăcea o poză cu Angela! Îmi place de ea, e fată din asta din popor, taică-so e preot! Dar și dacă vrei să mergi la primărița din Sibiu, tot ai nevoie de audiență, cine știe ce trebuie să faci ca să te apropii de ea”, se confesează bunica unei vecine de rând.

„Angela, ca pe mama lui Alex”, prinde informația din zbor un alt copil. „Da, dar mama lui Alex face prăjituri mai bune!”.

Mașinile oficiale aduc delegația Germaniei. Angela Merkel, în sacoul ei verde crud se vede de la distanță, mică, la fel ca pe un ecran de televizor. Mulțimea se animă și o aplaudă, iar ea le oferă un salut.

– Și dacă împușcă cineva un președinte?

Întrebarea o pune o fetiță de vreo 5 anișori. O parte din lume râde, ceilalți se uită în jur precauți. Din turnul Biserici Romano Catolice, chiar deasupra ceasului, abia profilându-se în cadrul ferestrei, stau doi mascați care studiază mulțimea cu binoclul. Și în partea stângă, din mansarda Casei Albastre, se văd când și când mici gesturi care trădează întunericul.

– Nu ai cum, A. e înăuntru, într-un birou și se uită la noi!
– L-am văzut, i-am văzut freza cu gel! Și el m-a văzut?
– Păi, nu ți-a zis la telefon că ai o fundiță roz în păr?

Coloanele oficiale încep să se precipite. Mașinile poartă în fereastră cartoane cu numele țărilor.

– Uite, Grecia, iubire, unde mergem noi la baie!
– Ăștia cine-s? Malta. Deci tot Grecia.
– Stai aici și trăiește istoria, nu mă enerva!
– Acolo ce scrie? La..t.., nu știu ce țară!
– Letonia…
– Așa….
– Oare pot să mă duc până la Billa? Nu mă duc, că iar mă dezbracă. Și numa’ un țîr de făină mi-ar trebui să direag niște spanac.
– Ea s-a speriat puțin, micuța, că au pus-o să bea din apă la intrare, să nu fie otrăvită.
– Ar trebui să fie punctuali, să dea un exemplu.

Simbolic, singurul lider european care a venit din direcția opusă a fost Viktor Orbán, premierul Ungariei. A trecut la câțiva pași de mulțime și a fost întâmpinat cu „Orban, fascist pig!” și „Go home and eat goulash!”, „Du-te acasă, rasistule!”

Ca să se convingă că a furat, definitiv, inimile românilor, după celebrul discurs din ianuarie de la Ateneul Român, președintele Consiliului European, Donald Tusk, a fost singurul oficial de rang înalt care a venit să salute mulțimea adunată în piață. A fost lăudat și aplaudat. „Așa trebuia să facă fiecare!”

„Și Dumnezeu ține cu ei”, concluzionează o pensionară, care a reușit să pescuiască cu umbrela un steguleț tricolor dus de vânt de cealaltă parte a gardului. „De când au ajuns ei în Sibiu, de ieri, nu mai plouă! Și ce zile urâte și frig a fost!”

Liderii au ieșit să facă poza tradițională de grup. Între ei, promisiunea și oameni, realitatea, este, literalmente, un zid de ziariști.

Declarația de la Sibiu

Pronosticul lui Klaus Iohannis a fost că întâlnirea șefilor de stat și de guvern se va finaliza „fără concluzii şi fără decizii”.

Mizele importante stabilite inițial, o dată cu lansarea ideii organizării unui summit în România, au picat pe rând, ca într-un joc de domino, în ultimul an.

Ar fi trebuit să fie primul summit UE la care participă 27 de membri, după ce Marea Britanie va fi ieșit din Uniune, iar mandatele sale de europarlamentari vor fi fost redistribuite între țările membre. României i-ar fi revenit două locuri în plus în PE.

Ar fi trebuit să se discute și tema care prefigurează o puternică luptă politică în următoarele 12 luni – bugetul UE pe termen lung.

Dar nu a fost să fie.

Marea Britanie a rămas în UE, după ce i s-a acordat o prelungire de grație a perioadei în care își poate negocia condițiile de separare, până în toamna acestui an, iar bugetul multianual al UE a fost pomenit doar tangențial.

Dacă pe plan extern, evenimentul a îmbrăcat hainele simple ale unui format ordinar de Consiliu European, pe plan intern a devenit un vehicul de campanie. Fiindcă în România, pe lângă alegerile europarlamentare din 26 mai, vor avea loc și alegerile prezidențiale, în care Klaus Iohannis pleacă din postura de favorit.

Oamenii din Piața Mare nici măcar nu și-au dat seama că Summitul de la Sibiu s-a consumat în exact 40 de minute, cam tot atât cât au așteptat să apară liderii politici pentru fotografia finală.

La final a rezultat un decalog, care ar urma să ghideze agendă strategică a Uniunii şi priorităţile Uniunii în următorul cincinal.

Mai marii zilei s-au angajat să apere „o singură Europă – de la est la vest și de la nord la sud”, un spațiu pentru care „milioane de oameni s-au luptat pentru unitate și pentru a fi liberi și au doborât Cortina de fier care a împărțit Europa în două timp de mai multe decenii”.

Alte câteva prevederi susțin în mod expres că UE își va proteja cetățenii și modul de viața, democrația și statul de drept „la bine și la greu”.