Stelian Ion (USR), membru în Comisia Iordache: "Se creează mecanisme prin care poţi să-i triezi pe magistraţi cum doreşti"

Deputatul USR Stelian Ion, membru al Comisiei speciale care modifică în aceste zile legile sistemului juridic din România, ne-a acordat un interviu joi, 7 decembrie, la finalul ședinței în care tocmai se votase înființarea unei secții speciale de investigare a infracțiunilor săvârșite de judecători și procurori.

Stelian Ion (40 de ani) este absolvent al Facultății de Drept de la Universitatea din București și practică avocatura de 15 ani.

Am vrut să aflăm de la el care sunt punctele nevralgice din seria de modificări pe care coaliţia PSD-ALDE vrea să le aducă legilor justiţiei.

"Situația e gravă spre foarte gravă"

− Ce i-aţi spune cuiva care ar deschide acum televizorul și ar încerca să înțeleagă ce se petrece în Parlamentul României?

− Situația e gravă spre foarte gravă, pentru că astfel de modificări ale unor legi atât de importante le faci atunci când există o necesitate cerută de sistemul juridic și le faci cu foarte mare atenție.

Avem de-a face cu o improvizație care maschează niște intenții aproape fățiș declarate:

  • de a înlătura principiul independenței procurorului,
  • de a goli de conținut niște atribuții ale președintelui; sau
  • de a încerca timorarea judecătorilor, astfel încât unele dintre declarațiile pe care le dau acești magistrați să fie controlate, de exemplu, de niște comisii parlamentare speciale.

De acum, pe lângă Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), și aceste comisii vor fi abilitate să verifice, de exemplu, declarațiile magistraților cu privire la colaborarea cu serviciile secrete.

Considerăm că este un regres. Era suficient ca CSAT-ul să facă aceste verificări.

Care sunt cele mai scandaloase modificări? 

− Enumerarea nu poate fi exhaustivă pentru că, în momentul în care studiezi bine ce s-a votat la masa acestei Comisii, descoperi noi anomalii la fiecare lectură. Iar când am votat, mi-am dat seama că nu le descoperisem pe toate...

− De exemplu?

− Sunt chestiuni legate de funcționarea profesiei și chestiuni care nu au o miză politică, dar au o mare problemă. De exemplu, este vorba despre modalitatea în care se accede la funcția de magistrat.

Acum, Institutul Național al Magistraturii are un stagiu de 2 ani de zile. Se consideră oportun – dar, fără să existe un studiu – că e mai nimerit să fie un stagiu mai mare, de 4 ani, după care să urmeze o stagiatură de 2 ani. Deci, în total 6 ani.

Eu spun că este greșit. Trebuie să punem accentul pe o practică îndelungată, numai că această durată nu trebuie prelungită foarte mult, pentru că trebuie întinerită această profesie. Judecătorii tineri sunt buni, asta e părerea noastră.

Mai mult, noile prevederi ar permite reactivarea magistraților. Un judecător care și-a dat demisia acum 20 de ani poate reveni fără concurs, în condițiile în care legislația s-a schimbat drastic.

Criteriul examenului de definitivat, care este foarte obiectiv, a fost înlocuit cu niște criterii subiective: un interviu și evaluarea mapei profesionale, ceea ce este un element de subiectivism.

Dacă înlocuiești aceste criterii obiective cu unele subiective, se creează niște mecanisme prin care să poți să-i triezi pe magistrați cum dorești.

La fel se întâmplă cu promovarea magistraţilor la instanțele și parchetele superioare. Sunt mecanisme care pot destabiliza în timp justiția și o pot vulnerabiliza foarte mult.

− Care sunt modificările cu miză politică?

 Toate cele care pleacă de la premisa că în justiţie există un fenomen infracțional de amploare.

Acesta devine un punct de plecare pentru reglementări cum ar fi crearea unei structuri specializate pentru investigarea infracțiunilor săvârșite de magistrați.

Deputatul Florin Iordache, şeful Comisiei speciale. Foto: Lucian Muntean

"E ca și cum un măcelar face operație pe creier"

− Despre secția specială ați discutat astăzi (joi, 7 decembrie).

Toate aceste elemente au încărcătură politică. Se pleacă de la următoarea situație reală: justiția funcționează, dar, de când politicienii au început să aibă probleme cu justiția, s-a considerat nu că ei au o problemă, ci justiția are o problemă.

Este o luptă a politicului cu justiția, pentru că politicienii nu acceptă să fie trași la răspundere de nimeni. Este o luptă pe viață și pe moarte.

Dacă au văzut că în dosarele penale nu mai merge cu influențe politice și că, mai devreme sau mai târziu, vine o condamnare, atunci încearcă să rezolve problema de la rădăcină, adică să modifice legislația care constituie scheletul întregului sistem judiciar, astfel încât să se ajungă la ce se întâmpla în urmă cu 10-15 ani, și anume ședințele acelea de partid prin care se făceau presiuni asupra ministrului Justiției să intervină în dosare, să facă dosare sau să scape anumiți politicieni de dosare.

Modificările de multe ori sunt perfide şi fac ca presiunea asupra magistraţilor să vină din multe direcții.

Dacă le interzici judecătorilor să dea o soluție împotriva unei instituții și consideri că o critică – cei de la putere spun că și o hotărâre judecătorească asupra activității unei instituții reprezintă o defăimare –, deja ai o problemă.

Acesta e un element de presiune asupra magistraţilor. Şi asta s-a votat zilele trecute.

Secția propusă de PSD acum o asemăn cu Biroul de Anchete Speciale din perioada anilor 2000, când s-a produs tragedia cu procurorul Panait, care a fost o victimă a acelui mecanism teribil.

Asta se dorește: presiune.

Va urma reglementarea Inspecției Judiciare. Noi credem că trebuie să rămână în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, fiindcă acesta e singurul organ abilitat care garantează independența justiției.

Nu există altul, și atunci Inspecția Judiciară trebuie să rămână în cadrul CSM. Ei bine, se dorește altceva! Ce? Nici măcar nu știm, pentru că eu cred că nici nu s-au hotărât.

O altă critică pe care aș aduce-o este aceea că se improvizează, adică nici măcar nu fac modificări cu bisturiul. O fac de-a valma nişte persoane fără pregătire de specialitate.

Să recunoaștem: nu e suficient să ai o diplomă de absolvent în Drept după ce ai făcut actorie o viață întreagă. E ca și cum ai fi măcelar și intri într-un halat de neurochirurg să faci o operație pe creier.

Aici sunt chestiuni fine, de reglaj, în care, dacă faci o modificare, implicațiile în sistem se propagă foarte mult.

− Au existat multe discuții referitoare la modul în care magistrații sunt reprezentaţi în Comisia specială condusă de Florin Iordache. Vi s-a părut că au avut un cuvânt de spus?

PSD clamează că există transparență, dar nu există, pentru că nu au fost invitate toate asociațiile relevante.

Relevant este că nu a fost invitat Forumul Judecătorilor, asociația care a avut inițiativa de a strânge acele 4.000 de semnături prin care magistrații se opun schimbărilor.

La solicitarea noastră de a fi invitați și reprezentanții acestui organism, votul a fost unul negativ. Deci, domnul Florin Iordache a interzis acestui Forum să fie prezent la lucrări, sub un anumit pretext că nu s-au depus amendamente.

Este un pretext fals, pentru că Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR), care a fost prezentă la toate lucrările și de la care PSD s-a inspirat în marea majoritate a cazurilor, nu a depus amendamente la toate articolele, dar li s-a permis să facă amendamente pe loc.

Această dublă măsură este un indiciu că doar se invocă transparența.

Persoanele care sunt de față, de la CSM, de la Parchetul General, au fost certate de multe ori de politicieni pentru că și-au permis să exprime opinii pur tehnice – fără încărcătură, fără patos.

Au fost admonestați de domnul Șerban Nicolae, de alți colegi, ceea ce i-a făcut să se retragă de la discuții și să revină ulterior. Nu ești invitat aici ca să ți se ceară o opinie, după care să ți se ia cuvântul.

Deputatul Stelian Ion (cu ochelari), la lucrările Comisiei juridice. Foto: Lucian Muntean

"Miercuri a fost o zi tristă"

− Vorbiți-ne despre ziua de miercuri, când a fost acel scandal în plen. 

 A fost o zi foarte tristă. În mod normal, ar fi trebuit să ne accepte solicitarea de a suspenda lucrările Comisiei pe această perioadă de doliu, până când se vor încheia funeraliile regelui Mihai.

− De ce aţi cerut asta? 

Din respect față de personalitatea regelui Mihai, căruia îi datoram mai mult decât s-a întâmplat miercuri. Dar nici nu putem face jocul Puterii, acela de a trece sub tăcere ce s-a petrecut.

Cred că au dorit să profite de acest eveniment trist, gândindu-se că nu va fi nicio opoziție puternică pe legile justiţiei.

Iar atitudinea noastră, chiar dacă unora li se poate părea deplasată, a fost o reacţie la un abuz incalificabil.

Parlamentul, prin definiția sa, este un loc în care trebuie să dezbați legi. Legile se fac prin schimb de idei. Nu se fac la șaibă şi nici pe repede-înainte, fără să se cunoască foarte bine textele.

Chiar dacă se discută în comisii, este foarte important să urmeze şi în plen aceste dezbateri. Nu toți parlamentarii au urmărit lucrările acestei comisii speciale și trebuie să aibă și ei posibilitatea să asculte argumentele celor din opoziție.

Este singura noastră "armă", aceea de a ne exprima. Noi nu avem un număr de parlamentari suficient pentru a ne impune un punct de vedere, dar avem arma redutabilă a rațiunii, a argumentelor.

Dacă ni se pune pumnul în gură și Puterea nu încearcă măcar să mimeze dialogul, este un fapt de o gravitate maximă.

Aceste legi constituie coloana vertebrală a democrației noastre. Dacă pentru aceste legi nu se respectă acest principiu, am considerat că e de datoria noastră să tragem un semnal de alarmă că lucrurile nu sunt în regulă.

− Legat de asta, am văzut că există o propunere de modificare a Regulamentului: domnul Florin Iordache a propus ca, în clipa în care se încheie timpul alocat dezbaterilor, să nu mai poată fi prelungit. 

Am auzit de o intenție...

Colegii dumneavoastră au găsit propunerea pe site-ul Camerei, în timpul ședinței acestei comisii.

 Da, este tot o chestiune de o gravitate extremă. Ne apropiem cu pași repezi de o dictatură. Într-o dictatură se trage jaluzeaua, se pune bandă adezivă peste gura opoziției, astfel încât lumea să nu mai afle ce se întâmplă.

Am fost criticați pentru că s-au făcut niște transmisiuni live din plen – dar e o chestiune care ține de transparență. Ședințele acestea trebuie să fie publice, oamenii trebuie să știe ce se petrece.

Mai mult, comisiile parlamentare toate trebuie să transmită live și să înregistreze ședințele, dar numai câteva fac asta. Nu e prima oară când schimbă regulile în timpul jocului.

Au schimbat chiar regulamentul acestei Comisii speciale după ce și-au dat seama că au făcut niște greșeli. Nu poți face așa ceva.

Noi am sesizat nelegalitățile la Curtea Constituțională și sper să avem câștig de cauză și să oprim acest tăvălug, pentru că regulamentele au fost încălcate flagrant.

"E o grabă incredibilă"

− Credeți că v-a scăpat ceva din modificările acestor legi?

− Este foarte posibil. E o grabă incredibilă. Termenul pentru depunerea de amendamente a fost foarte scurt, numai o săptămână, în condițiile în care numai una dintre legi are 107 articole. Sunt trei legi de mare amploare, cu mare impact.

Legile acestea le cunoști în amănunțime după ce ai lucrat mult în domeniul respectiv. Cum să te consulți cu specialiști şi să vii cu amendamente în doar o săptămână?

Forumul Judecătorilor, de exemplu, tocmai din această cauză nu a propus amendamente. Nu e realist să ceri cuiva să vină cu modificări importante la nişte legi făcute de pe o zi pe alta.

Lucrurile astea se fac cu studii de impact, cu analize, cu luarea în calcul a opiniilor magistraților.

Vă rog să intrați pe site-ul Camerei ca să vedeți expunerile de motive ale acestor legi – sunt câte 12 rânduri. Deci, pentru o lege atât de importantă cum este Statutul Judecătorilor și Procurorilor, avem câteva rânduri scrise într-un mod total neprofesionist.

Graba cu care se fac aceste schimbări nu este întâmplătoare.

Sunt câteva puncte care, dacă sunt bifate de putere, înseamnă că și-au creat mecanisme de influențare a puterii judecătorești. Influența asta s-a întâmplat cândva. În ultimul timp – mult mai puțin, şi de aceea îi deranjează foarte mult.

De aceea schimbările constau în puncte care privesc anchetarea magistraților, slăbirea DNA, care s-a dovedit a fi o structură eficientă – nu înseamnă că e perfectă –, care a dat rezultate spre deosebire de vremurile în care se numea Parchetul Național Anticorupție.

A înlătura un principiu care era și el sănătos – al independenței procurorilor – este grav. Dacă procurorii nu sunt lăsați să își facă anchetele și să pună pe masa judecătorilor dosare bine întocmite, atunci judecătorii nu se autosesizează și faptele acestea nu vor fi judecate nicicând de nimeni.

 Când vorbiți despre independența procurorilor, ce ne puteți spune, de pildă, despre articolul care reglementează raportul dintre procurori și superiorii lor ierarhici?

 Aici e o chestiune de finețe. Una e ca un procuror ierarhic superior să poată vedea, la sfârșitul instrumentării unui dosar, dacă a fost respectată procedura, și apoi să infirme sau să confirme soluția, și e cu totul altceva să existe o subordonare clară, care să prevadă influențarea sau amestecul în fiecare act săvârșit de acel procuror în acea cauză.

Există acest principiu  care e de rang constituțional al controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public, dar asta nu înseamnă că procurorul de caz poate fi un instrument folosit de șeful său. Trebuie să aibă autonomie până când procurorul-șef își spune punctul de vedere.

Tot în cadrul acestei discuții referitoare la independența procurorilor aștept să vedem relația dintre ministrul Justiției și procurori.

Din propunerile venite de la ministrul Tudorel Toader, era clar că ministrul dobândea puteri sporite, inacceptabile, în raport cu procurorul.

Aceste intenții au fost îmbrăcate într-o haină mai acceptabilă ca formă, dar problema e că există această intenție.

Ce are de gând USR să facă pe viitor? Săptămâna viitoare se va vota pe ce s-a dezbătut miercuri. 

 Această comisie are un ritm de lucru total nepotrivit. Nici măcar ei, care și-au stabilit targetul ăsta, nu sunt în stare să țină acest ritm.

O bună parte din şedința de astăzi (joi - n.r.) s-a derulat fără cvorum. Vom verifica pe înregistrări care a fost momentul în care s-a încălcat cvorumul, după care nu se mai putea desfășura legal această ședință. Vom face tot ce ne stă în putință să împiedicăm adoptarea legilor.

Florin Iordache şi Steluţa Cătăniciu, în Comisia specială. Foto: Lucian Muntean

Curtea Constituţională a fost deja sesizată cu o excepție de neconstituționalitate pe hotărârea care modifică hotărârea de înființare a comisiei. Asta am sesizat noi, USR.

PNL, la rândul său, a făcut o sesizare împotriva hotărârii de înființare a comisiei. Sperăm ca pe 13 decembrie să avem admisă o astfel de obiecție.

Nu știu câtă lume știe, dar CSM a dat aviz negativ pe aceste propuneri, ceea ce e un semnal de alarmă puternic că lucrurile nu se desfășoară cum trebuie.

Mai mult, peste 4.000 de magistrați, deci mai mult de jumătate din total, au semnat un memoriu prin care au criticat aceste inițiative.

"De la Ordonanța 13 încoace, speranțele mele sunt tot mai mari"

− Cât vă bazați pe sprijinul alegătorilor? Azi ați avut niște contre cu deputatul UDMR Marton Arpad, care acuza USR că le-ar fi mulțumit protestatarilor strânşi miercuri în fața Parlamentului așa cum Ion Iliescu le-a mulțumit minerilor în 1990. 

Mi-aș dori ca lumea să conștientizeze pericolul pe care îl constituie aceste legi pentru democrația noastră. Dacă stăm impasibili și nu reacționăm, dacă ni se pare că nu avem legătură cu ce se întâmplă aici, ne înșelăm.

Pentru că, mai devreme sau mai târziu, orice om poate să aibă nevoie de justiție. Orice om se lovește de sistemul sanitar, de faptul că nu avem autostrăzi, iar aceste chestiuni au o problemă comună, și anume că în România există multă corupție.

Sunt foarte mari scurgeri de la bugetul de stat, de la autoritățile locale, și asta e o problemă de care ne lovim toți. Lumea trebuie să conștientizeze că, dacă nu avem o justiție puternică şi independentă, nu avem nicio șansă să ne dezvoltăm ca țară și vom rămâne la coada Europei.

Ba, mai mult, vom fi ejectați. Nu ni se va permite la nesfârșit să ne abatem de la aceste principii europene, democratice.

Mi se pare că reacția cetățenilor este binevenită, este o dovadă că în societate există anticorpi care funcționează și așteptăm ca acești anticorpi să facă în așa fel încât această boală să dea înapoi.

Altfel, doar noi în Parlament nu vom putea face mare lucru. E vorba despre un efort comun pe care trebuie să îl facă toți cetățenii. Îmi doresc foarte mult o susținere populară masivă, pentru că sunt lucruri care ne privesc pe toți.

Comparația făcută de domnul deputat Marton Arpad, care a asemuit protestatarii cu minerii din 1990, mi se pare o jignire incalificabilă adusă oamenilor cinstiți care așteaptă altceva de la politicieni.

Protestele au fost totdeauna pașnice. Nu avem nevoie de violență, nu o dorim și nu o aplaudăm.

De la Ordonanța 13 încoace, speranțele mele sunt tot mai mari și am văzut că există o generație întreagă de oameni care au văzut cum este viața în statele civilizate și care au preluat de acolo acest spirit civic. Ăsta este un lucru extraordinar.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează