Început în România

De mai bine de 6 ani, în luna noiembrie are loc la București conferința How To Web, destinată startup-urilor românești în tehnologie.

La ediția din acest an au participat peste 1000 de oameni din industria IT de la noi și peste 30 de speakeri veniți din alte țări, de la companii cunoscute – precum Mozilla – sau chiar de la startup-uri abia înființate, care se pregătesc pentru asaltul pieței.

How To Web crește de la an la an într-un ritm care ne arată că nu mai e mult până când va ajunge unul dintre cele mai mari evenimente de acest fel din Europa. De asemenea, e o rampă de lansare pentru startup-urile de tehnologie încă românești.

Și spun „încă” fiindcă, dacă nu luăm în calcul afacerile cu statul, e foarte greu, dacă nu imposibil, să ai un startup de succes exclusiv autohton.

Mă refer strict la atingerea scopului unei afaceri: să ofere clientului un produs sau un serviciu cu adevărat util, să crească, să creeze locuri de muncă, să facă profit. În acest caz, imposibilitatea nu e dată de lipsa de viziune a autorităților, de corupție sau de alte obiceiuri proaste, ci de statistici: țara e mică, puțini români folosesc carduri de credit sau debit pentru a face cumpărături online, iar segmentul așa-numiților early adopters – persoanele cel mai dispuse să încerce noutăți de orice fel – se dovedește aproape inexistent.

Asta face ca multe startup-uri create la noi, oricât de bune și inovatoare ar fi produsele sau serviciile pe care le oferă, să nu reușească pe piața locală, prea mică pentru a le asigura supraviețuirea.

Prin amintirile multora dintre noi zac nenumărate povești despre idei, produse, echipe ce rivalizau conceptual sau tehnologic cu nume ca Twitter, Photoshop etc… Dar, pentru a și aplica acele idei, nu-ți rămâne de făcut decât să iei drumul Vestului: Berlin, Londra sau, peste ocean, Silicon Valley.

Din acel moment însă, startup-urile care au finanțare – și care, deci, își pot continua drumul – încetează să mai fie românești. (Excepție făcând, bineînțeles, partea de dezvoltare a produsului, care, de cele mai multe ori, rămâne aici.) Acestea devin UK brand X sau Startup Y based in Silicon Valley. Nimic rău în asta: doar că nu le mai putem numi made in Romania, ci, cel mult, started in Romania.

Se poate face un startup de succes strict în România? Răspund aproape imediat: foarte greu. Desigur, mulți mă vor contrazice. Și e foarte bine să o facă. Poate că ei știu ingrediente secrete și cu impact suficient de mare încât să depășească realitatea din statisticile reci de mai sus.

Atunci, ce-i de făcut dacă ai între 15 și 50 de ani?

O să dau câteva sfaturi, chiar și nesolicitate. Dacă n-ai împlinit 22 de ani, e indicat să-ți termini studiile, în special cele de matematică și informatică.

Apoi, focusul tău trebuie să fie pe un startup de tehnologie. Adică pe idee, pe teorie, pe conceperea și implementarea unui algoritm care să poată fi folosit de către o companie mai mare – Google, spre exemplu – prin achiziție.

În cazul unei astfel de abordări, echipa se concentrează strict pe tehnologie, pentru a o face unică și competitivă. Îmi vin în minte două exemple: DeepMind din Marea Britanie și Interakt din România.

Promovarea e necesară, desigur, și în cazul unei tehnologii, dar asta se face prin mecanisme mult mai simple: depunerea dosarului pentru a obține un patent, participarea la concursuri, expoziții de unde să reiasă performanța și unicitatea noii tehnologii. Dacă aceste ultime două criterii sunt atinse, atunci e probabil să vină și oferta de cumpărare.

Riscul startup-urilor românești în tehnologie – și aceasta vreau să fie concluzia textului – este unul valabil și în alte domenii: să amestece atribuțiile. Să-l pună pe omul de creație să facă și marketing. Sau să-l oblige pe șeful echipei tehnice la networking. Sau dezvoltatorul să intervină în soluția matematică.

Să învățăm acest lucru simplu: inima e una, creierul e alta. Dar ele funcționează în același organism.