Fetele care îți arată secrete din România

Bucureștencele Gabriela Solomon (31 de ani) și Ioana Pătrășcoiu (32 de ani) organizează excursii în locuri "secrete" din România.

Sunt locuri nebănuit de frumoase, dar pe care nu le-am privit niciodată ca pe o destinație de vacanță sau despre care nici măcar nu știm că există. Asta pentru că nu intră în ofertele marilor agenții de turism. Sunt locuri știute mai degrabă de pasionații de natură sau de cunoscătorii tradițiilor.

Acest tip de excursie nu se măsoară în confort și facilități, stele sau margarete, ci în bucurii simple, în emoții care ne scot din rutină.

În urmă cu doi ani și mai bine, Gabriela și Ioana au abandonat confortul unei vieți cu certitudini și au intrat pe un drum nebătătorit, dar plin de surprize: turismul de experiență în România.

Odăi, județul Vâlcea. Foto: Cristi Șuțu

Gabriela și Ioana s-au cunoscut acum patru ani, când scriau pentru blogul de experiențe culturale și culinare viajoa.ro. Colaborarea lor se baza pe voluntariat, așa că, în paralel, fiecare avea jobul ei.

Gabriela este absolventă de Politehnică și a lucrat în domeniul formării profesionale, iar Ioana a terminat Litere și era angajată la un call center.

Blogul le oferea ocazia de a călători și, de multe ori, unii cititori le rugau să îi însoțească prin țară. Cu timpul, s-a format o comunitate în jurul lor, iar excursiile alături de cititori au devenit un obicei.

Foto: Ruxandra Scripcariu

"În 2014 am avut vreo opt excursii cu cititorii blogului. Descopeream locuri faine din România și oameni cu povești.

Sunt lucruri care merită descoperite de mai multă lume. Una este să mă duc eu, și pe urmă să scriu despre experiența mea, alta este să le oferim altora șansa de a le vizita și de a se bucur de propria experiență", explică Gabriela Solomon (foto).

Dar colaborarea cu acel blog se apropia de final, așa că, într-o călătorie în Madeira, cele două prietene au conturat primele idei despre propriul proiect.

"Eu nu mai aveam timp să scriu, dar erau oameni și locuri pe care voiam să le promovez. În plus, exista deja această comunitate care dorea să meargă în excursii cu noi", își amintește Ioana.

Ioana și Gabriela în insula Madeira, locul în care s-a născut ideea lor de afacere. Foto: Arhivă personală

"Acela a fost un turning point (punct de cotitură – n.r.)", completează Gabriela.

"Ce o să facem acum? Vom pierde comunitatea de cititori pe care am muncit să o construim. Să faci un site nou durează ceva, așa că am zis – bine, vom face atunci o pagină de Facebook, My Secret Romania, în speranța că vom veni și cu un site când avem posibilitatea."

Ideea a continuat să se coacă, sub inspirația altor excursii prin lume. Gabriela se afla în Brazilia, unde le preda limba română unor copii, când a realizat că bunicii ei dețin o comoară pe care ea nu o explorase niciodată.

Casa bunicilor Gabrielei din Nucșoara, județul Argeș. Foto: Arhiva personală

"Încercam să le explic brazilienilor despre traista pe care o aveam, confecționată dintr-un ștergar tradițional. Mi-am zis că e foarte greu să construiești în altă parte, pentru că nu ai rădăcini.

Din toate locurile pe care le explorasem în România, rămăsese unul de care nu mă ocupasem până în acel moment, deși era foarte aproape de mine: lada de zestre a bunicilor.

Bunicii din partea mamei au o colecție impresionantă de ștergare și cergi. Crescusem cu ele, dar nu le-am privit niciodată din perspectiva valorii. Mi-am zis că vreau să fac lucruri în zona asta a tradițiilor și a descoperirii poveștilor de la țară."

Acasă, Ioana pregătea niște excursii la Odăi, un cătun izolat, cu aer medieval, din județul Vâlcea.

"Pe Mircea, gazda noastră de la Odăi, l-am găsit la un eveniment al fundației PACT. Am auzit că se face ceva cu cai în mijlocul munților, că au workshop-uri de făcut țuică. S-au aprins beculețele. Rezona mult cu ceea ce îmi doream eu", își amintește Ioana Pătrășcoiu (foto).

"Gabi era pe plajă în Brazilia și eu am luat un prieten și i-am zis – «Azi ieșim puțin din oraș».

L-am găsit pe Mircea lucrând la căbănuța pe care o construia, cu bârne de lemn și cu lână de oaie pentru izolație.

S-au înscris atât de mulți la prima excursie, încât am făcut două până la urmă. Gabi s-a întors, iar eu am primit oferta să merg la Roma, la o școală de vară."

Colaborarea lor s-a închegat și, curând, au ajuns la un incubator de afaceri de la Universitatea Alternativă. Însă planurile lor aveau să mai sufere câteva transformări.

"Am intrat cu idei diferite de afacere. Eu voiam să renovez casa de la Nucșoara și să o transform în pensiune, iar Ioana voia un portal de aventuri. Până la urmă, am ieșit cu proiectul numărul trei", rememorează Gabriela.

Au aflat că urma să se deschidă o linie de finanțare cu fonduri europene și pentru domeniul de care erau ele interesate.

"Îmi imaginez cât de greu ar fi fost pentru cineva care nu avea toate informațiile în mână să acceseze finanțarea. Recomandăm", povestește Gabriela.

În mai 2015, proiectul lor a fost selectat pentru finanțare în cadrul programului România Start-Up.

"În aprilie 2015 aveam o secțiune de WordPress. O versiune nouă a site-ului am avut-o prin octombrie. În vară s-au întâmplat multe lucruri, am deschis firma, am accesat fonduri", își amintește Ioana.

În acel an au organizat vreo 15 excursii cu comunitatea formată la Viajoa, iar în 2016 au ajuns la 43 de excursii.

Cum se mulg oile la stâna lui Nea Sandu, în Munții Lotrului. Foto: Arhiva personală

"Anul trecut, cu toate aceste excursii, am fost mult mai în formă. Urcam pe Vârful Moldoveanu și o dată pe săptămână. E bine să ai și condiție fizică bună, să fii un exemplu pentru ceilalți. Am ieșit mult mai mult din București decât dacă aș fi lucrat într-un birou."

Prețul plătit pentru libertatea de a călători înseamnă însă mult stres și nesiguranță.

"Dacă trebuie să construiască un zid, un angajat într-o corporație are toate instrumentele necesare, toate resursele, are și know-how, trebuie doar să se apuce de treabă. Noi trebuie să găsim și calea, adică să facem o lopată, să găsim resursele, să găsim cea mai bună rețetă de ciment și apoi ne apucăm de treabă", explică Gabriela.

Atelier de olărit în Oltenia. Foto: Arhiva personală

Și străinii sunt bine-veniți

Chiar dacă nu le-a fost ușor, Gabriela și Ioana au reușit să pună la punct câteva circuite foarte apreciate cu care acum încearcă să atragă și turiști străini, pe lângă comunitatea de români care s-a format în jurul conceptului lor.

"Mergem la târguri de turism din străinătate și suntem prezenți pe TripAdvisor", spune Gabriela.

De departe, cea mai îndrăgită destinație din portofoliul lor este Odăi, un cătun din județul Vâlcea, situat pe Valea Oltului, în Munții Lotrului.

Turiștii care ajung la Odăi primesc lecții de călărie de la gazde. Foto: Cristi Șuțu
Foto: Florin Vâlcea

În urmă cu vreo 600 de ani, de teama invadatorilor, oamenii au ocupat versanții unor munți care ajung până la 1.000 de metri, și-au meșterit căsuțe cu o cameră sau două și au sădit grădini. Mai nimic nu s-a schimbat de atunci.

De exemplu, la Odăi nu există nici acum rețea de electricitate. Cei mai mulți locuitori au părăsit satul, astfel încât astăzi mai trăiesc acolo câteva zeci de persoane, printre care și o familie iubitoare de cai.

Turiștii care le calcă pragul dorm într-o cabană de lemn, iau lecții de călărie, fac duș printre fragii de afară și își pregătesc mâncarea la ceaun.

Și dacă e de presupus că la Odăi ar fi greu să ajungi din proprie inițiativă, Gabriela și Ioan spun că există locuri care se ascund în văzul tuturor.

"Organizăm turul mare al Olteniei și turul mic al Olteniei. Sunt o mulțime de locuri minunate în zona asta, pe care încercăm să le scoatem în valoare.

Organizăm aici și expediții cu străini, deoarece circuitul este construit pe ideea de tradiții, meșteșuguri, mâncare tradițională", spune Gabriela.

Zestre din Casa Băniei, Craiova. Foto: Arhiva personală

Turul mare durează opt zile și cuprinde o serie de experiențe inedite. Turiștii vizitează crame, iar dacă au noroc, sunt puși la stors struguri pentru vin. Vizitează case boierești, biserici care ies din tipar, cum sunt bisericile fără turlă sau Biserica potecașilor. Apoi sunt puși la cusut.

"Este o doamnă în sudul Olteniei care face covoare oltenești foarte apreciate. Românii știu sau nu știu de ele, dar străinii le cumpără", spune Gabriela.

Atelier de preparat cozonaci la Novaci, județul Gorj. Foto: Mihaela Dincă
Cozonaci preparați de turiști, la Novaci, județul Gorj. Foto: Mihaela Dincă

În ceea ce o privește pe Ioana, ea se declară îndrăgostită de Oravița, o destinație pe care o vede ca pe un diamant prăfuit.

"Are o istorie foarte bogată și multe lucruri de oferit. Poate că în 15 ani o să devină foarte cunoscută. Deocamdată, sperăm să devină o oprire de câteva ore în drumul turiștilor. Au fost oameni care au venit cu noi în excursia pe care o organizăm în Banat, iar tot ce voiau să vadă era cascada Bigăr. Până la urmă au mers pe mâna noastră și au fost plăcut surprinși de Oravița", povestește ea.

Din Oravița, apreciază cel mai mult clădirea Teatrului "Mihai Eminescu", unde a ajuns și trupa în care poetul era sufleur. Este construită pe o fostă mină de aur, fiind copia unui teatru vienez care a ars apoi într-un incendiu.

"Ideea e că teatrul acela a dispărut, iar acum, dacă vrei să vezi cum arată un teatru vienez de secol XIX, trebuie să vii la Oravița. În timpul Imperiului Habsburgic, aici a fost un centru cultural important.

Erau toți acești specialiști care lucrau pe calea ferată care unea Oravița de Anina, de unde se extrăgea huilă. Însăși calea ferată este o bijuterie a tehnicii, fiind dată în folosință cu trei ani înainte să se inventeze dinamita. Are foarte multe tuneluri și foarte multe viaducte săpate cu târnăcopul.

Bineînțeles, toți acești ingineri aveau soții și ele trebuiau distrate, aveau nevoie de un teatru, și așa a apărut și această bijuterie a arhitecturii."

Un alt tur foarte apreciat este cel din Delta Dunării, pe care cele două prietene îl asezonează cu mici excursii care constituie tot atâtea surprize pentru turiști.

În șapte zile de expediție, oamenii au posibilitatea de a vedea o altă față a Deltei. Totul se întâmplă la bordul unui hotel plutitor, unde o localnică oferă mese dumnezeiești.

"Noi mergem în pădurea Caraorman, chiar dacă lumea știe mai mult de Letea. Avem oprire în comunitățile de haholi și mergem la pescuit cu un pescar dispus să stea la povești ore întregi", explică Ioana.

Pentru anul acesta, Gabriela și Ioana și-au propus să reducă numărul de deplasări la 23, dar să includă cât mai multe grupuri de turiști străini, care să ducă mai departe vestea minunilor ascunse din România.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.