Femeile care suferă de infertilitate se sprijină una pe cealaltă, pentru că statul român nu o face

PressOne a vorbit cu șase femei care se confruntă cu infertilitatea. Acestea povestesc despre costurile mari pe care le implică o procedură FIV, de nevoia de consiliere psihologică atunci când treci printr-un proces lung, la finalul căruia nu știi dacă vei ajunge să fii mamă sau nu, dar și despre cum se simte întrebarea „dar tu când faci un copil?” atunci când suferi de infertilitate.

Programul pentru fertilizare in vitro (FIV) al Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, derulat timp de un an și în cadrul căruia aproape 8.000 de persoane au beneficiat de vouchere, a fost oprit în 2024 de Ministerul Finanțelor. Singurul subprogram FIV, rămas activ, aparține Ministerului Sănătății, însă este slab finanțat și oferă doar 168 de vouchere pentru FIV în 2024, în contextul în care 1 din 5 cupluri suferă de infertilitate, iar în 2023 în România s-au născut cei mai puțini copii din ultimii 100 de ani. 

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Marți, 5 martie, Marcel Boloș, ministrul Finanțelor, a promis reluarea programului din aprilie din fondurile Ministerului Muncii, însă reprezentanții societății civile nu sunt convinși de promisiunea acestuia.

O procedură FIV ajunge să coste, în medie, 5.000 de euro. Fiecare cuplu are un profil medical diferit, iar acest lucru înseamnă analize și medicamente în plus, adică alți bani în plus. Voucherele oferite anul trecut în cadrul programului de la Ministerul Familiei – 15.000 de lei – acopereau doar o parte din costurile pe care le suportă un cuplu infertil. 

În timp ce statul nu reușește să ofere suport cuplurilor infertile, sute de femei se sprijină una pe cealaltă, în grupuri de WhatsApp sau de Facebook, unde postează rezultatele analizelor, își prezintă eșecurile procedurilor și cauzele care au dus la o nouă sarcină pierdută, fac recomandări de medici, clinici și medicamente și se ascultă una pe cealaltă.

Citește și: „Mame cu brațele goale”. Un proiect artistic și educațional pune în lumină doliul nevăzut al pierderii de sarcină

„Grupul ăsta e vital”

Odată primit diagnosticul, întreaga lume a cuplurilor infertile, dar, în special, a femeilor afectate de infertilitate se conturează în jurul bolii. Discuțiile cu familia, prietenii sau colegii de muncă devin greu de dus. Numele de medicamente, proceduri, analize sau clinici specializate își fac loc în discursul de zi cu zi și-l acaparează cu totul. Grupurile de WhatsApp sau de Facebook rămân singurul sprijin și locul unde, la orice oră din zi sau din noapte, cineva răspunde la întrebări. 

„Pentru mine grupul ăsta e vital”, spune Carina Georgescu, inițiatoarea unei petiții online către Ministerul Sănătății și al Familiei. Carina se referă la unul dintre grupurile de WhatsApp unde se strâng, pentru dialog, peste 300 de femei care suferă de infertilitate. Petiția ei a adunat până în prezent peste 17.000 de semnături pentru continuarea programului pentru creșterea natalității, prin fertilizarea in vitro (FIV). 

Carina are 29 de ani, iar în urmă cu un an a fost operată din cauza unei sarcini extrauterine. Tot atunci a aflat că singura variantă de a mai face copii este fertilizarea in vitro, așa că, în martie 2023, a aplicat la programul Ministerului Familiei. Însă banii oferiți de stat nu au fost de ajuns. Pentru a face față costurilor pentru FIV, Carina și-a luat un al doilea job, iar soțul ei, șef bucătar, a început să facă ture în plus. Au urmat apoi împrumuturi la familie sau bănci, pentru care încă mai plătesc rate lunar. 

De când au început procedurile, Carina și partenerul ei au cheltuit în jur de 9.000 euro pentru analize, medicamente sau proceduri, incluzând cei 3.000 de euro oferiți de stat. Acum urmează să facă cel de-al doilea embriotransfer, dar până atunci trebuie să-și trateze o problemă imunologică, care i-ar putea afecta viitoarea sarcină. 

Carina povestește că la început nu știa nimic de infertilitate, dar în ultimul an a citit atât de mult pe subiect, încât acum, înainte de a merge la medic, își interpretează singură analizele. „Am încercat să învăț inclusiv pe partea de imunologie, să văd ce și cum, ce pot să iau”.

Tot singură a învățat să-și facă injecțiile, uitându-se pe Youtube. „Dacă ai nevoie să ți se administreze un tratament, costă 100 de lei să vină cineva să-ți facă o injecție. Apoi, dacă trebuie să-mi fac două injecții intramusculare pe zi – 200 de lei. Ceea ce este enorm de mult.”

Sprijinul psihologic este esențial atunci când treci printr-o procedură FIV. Drumurile la medic, rezultatele negative, analizele eșuate sau, în cel mai rău caz, pierderea sarcinii, afectează enorm psihicul femeilor. Nevoia de consiliere psihologică este mare, însă programul oferit de stat nu acoperă acest lucru.

„Ajungi să te împrietenești cu o persoană pe care poate n-ai văzut-o niciodată, dar știe prin ceea ce treci și numai prin faptul că ți-ai expus o problemă sau o îngrijorare, vezi că ești înțeleasă”, povestește Carina. „Toate fetele de acolo [din grup] sunt surorile mele”, adaugă ea. Își dorește ca la botezul viitorului ei copil, toate femeile de pe grup să îi fie alături „Cred că le vreau pe toate nășici. Vreau să le iau în brațe, să le văd pe toate, să sărbătorim împreună.”

„E ca și cum tu ai pierdut copilul ăla nenăscut”

Monica Udrea-Liuță este psiholog, are 38 de ani și 4 „de călătorie pe infertilitate”. Dacă la început, diagnosticul pentru ea a venit cu furie și cu întrebări ca „de ce eu?” sau „de ce mie?”, acum spune că a luat „călătoria de infertilitate ca pe o zonă de explorare.” 

Anul trecut, împreună cu soțul ei, au accesat programul Ministerului Familiei. Pe lângă voucherele de 15.000 de lei finanțate de stat, cei doi au mai cheltuit încă 12.000 de lei. Însă tot procesul a fost un eșec. „N-am rămas cu niciun embrion, cu nimic. Atunci am văzut că șansele să mai fie încă un program scăzuseră. Deja erau discuții că nu mai vor, că nu au bani, că nu e o prioritate. Și ne-am orientat către străinătate”. Anul acesta cei doi vor merge la o clinică în afara țării.

Până atunci, Monica este sprijin pentru cele peste 300 de femei de pe grup. Răspunde seara târziu la mesaje sau oferă ședințe gratuite de consiliere. „Monica ne ascultă, ne ajută să trecem peste”, spune Cornelia, o femeie de 42 de ani, care a luat o pauză de la proces, după șase FIV-uri nereușite, 13 embriotransferuri și patru sarcini oprite din evoluție. Cornelia nu a aplicat la program, pentru că „erau alte cupluri care aveau nevoie mai multă decât mine”, povestește ea. Cornelia spune că „a fost un efort financiar mare”, dar a reușit să strângă împreună cu soțul ei bani pentru șase FIV-uri. Cei doi au cheltuit în jur de 120.000 euro în decursul a 5 ani, însă fără succes. 

Eșecul unei astfel de proceduri se simte „ca orice proces de doliu”, spune Monica. „E o pierdere. E iluzia, dorința în care investim foarte mult, după care avem încercarea și eșuează. Și e ca și cum tu ai pierdut copilul ăla nenăscut. Pentru că în mintea ta el s-a născut, dar nu a venit și fizic și atunci este uneori chiar comparabil cu o pierdere de sarcină sau a pierde un copil născut. Este la fel de dureros”, explică Monica.

Durerea unei nereușite se suprapune cu frustrarea că nu poți avea ceva ce, în mod normal, oricine poate. „Ai nevoie să stai să plângi pierderea, să o vezi. Da, e o pierdere, e o durere, mă doare. Și atunci e important să stau cu ea cât pot. După care, evident, mă scutur, mă ridic, se naște din nou speranța”, spune Monica. „Dorința e foarte mare când nu poți să ai copii. Ți se pare că e ceva ce toată lumea poate accesa cu ușurință și tu nu”, adaugă ea.

Atunci când lumea din jur nu înțelege cât înseamnă dorința de a avea copii pentru ele, grupul de WhatsApp este locul unde toate se simt ascultate. „Cel mai important pentru mine e suportul psihic. Suntem acolo, una pentru alta. Și da, ne și luăm la harță, ne contrazicem, dar e vindecător”, spune Monica. 

Monica merge la rândul ei la psiholog, pentru că „una e să lucrezi cu cineva, dar alta e să fii tu cel care are nevoie de ajutor. Și ai nevoie, în permanență”. Același lucru și-l dorește și pentru femeile care se luptă cu infertilitatea: „Starea psihică este evident alterată de multe ori. Dar nu mai ai bani pentru asta. Și atunci mi s-a părut foarte important – atât cât pot oferi suport în grup – să fiu acolo prezentă pentru fete. Asta mi s-ar părea de inclus în program. Să aibă un suport psihologic.”

Infertilitatea nu ține cont de vârstă

Alice Tudurii are 24 de ani, iar pe contul ei de TikTok, unde are o comunitate de peste 50.000 de urmăritori, se descrie ca fiind infertility fighter. Clipurile ei, în care povestește despre cum a aflat la 22 de ani că nu poate avea copii, depășesc chiar și un milion de vizualizări. „Am îmbrățișat infertilitatea exact așa cum a venit. Nu o tratez în mod special și nici nu o invit la cafea în fiecare zi”, spune ea pentru PressOne. 

Alice și soțul ei au accesat programul pentru FIV de la Ministerul Familiei, însă nu au mai continuat procesul, pentru că a rămas însărcinată natural cu o lună înainte de a începe procedurile. „A fost ultimul tren înainte de FIV”. Alice nu a reușit să ducă sarcina la capăt. După patru luni, a fost nevoită să facă avort, pentru că sarcina îi punea viața în pericol. „Mi-a fost foarte greu, dar m-am simțit singură când am trecut prin asta și faptul că acum pot ajuta cu câteva informații, mă ține tare”, explică Alice într-un comentariu pe Tiktok.

Comunitatea de pe TikTok i-a fost sprijin lui Alice și a ajutat-o să treacă mai ușor prin durere. Acum încearcă să întoarcă sprijinul primit înapoi și să fie alături de alte femei care trec prin aceeași situație: „Mă bucur ca am dat voce poveștilor lor și că au reușit să ajungă la vindecare.” 

„Dar tu când faci un copil?”

Fie că ai 25, 30, 35 de ani sau mai mult, cel mai probabil ai auzit măcar o dată în viață, la întâlnirile de sărbători sau într-o discuție normală cu cei apropiați, întrebarea „dar tu când faci un copil?”. Pentru cuplurile care suferă de infertilitate, întrebarea se simte ca o presiune în plus și ca un reminder că „ceva e greșit cu ele”. 

„Este cea mai cruntă întrebare”, spune Cornelia, care a fost întrebată acest lucru la puțin timp după ce pierduse o sarcină. A răspuns cu „l-am avut, dar n-a vrut să stea la mine”, apoi s-a lăsat tăcerea. „Este greu de dus. Dar ca să elimini această întrebare, trebuie să fii un pic dur cu persoanele care întreabă, chiar dacă ele nu întreabă din răutate. Trebuie să le spui că sunt anumite întrebări pe care nu poți să le mai pui”, explică ea.

Și pentru Carina întrebarea „e foarte dureroasă”. Spune că „la început izbucneam în plâns. Eu tocmai mi-am schimbat job-ul și sunt angajată de o lună și jumătate și lumea nu știe prin ce trec. Și când îi auzi că întreabă dacă am copii și le zic nu, apoi întreabă dacă nu te gândești să faci, și zic că aș face, numai că nu pot. Dacă îmi dai trompele tale, mă gândesc să fac. Și atunci nimeni nu mai zice nimic.”

Nicole Brunel, președinta Asociației SOS Infertilitatea, spune că „asta este una dintre cele mai dureroase și mai intruzive întrebări”. În noiembrie 2023, cu ocazia European Fertility Week, asociația care de mai bine de 16 ani sprijină cuplurile care suferă de infertilitate, a lansat campania de conștientizare „Just stop asking”, prin care cerea oamenilor să înceteze să mai întrebe femeile când vor rămâne însărcinate.

Nicole Brunel a devenit mamă după șapte proceduri de FIV. În cei 16 ani de activitate, asociația pe care o conduce a sprijinit cuplurile care se confruntă cu infertilitatea, oferind până în prezent 119 proceduri de FIV gratuite, prin care s-au născut 55 de copii, iar alte sarcini sunt în curs.

Sacrificii pentru un copil: credite la bănci și împrumuturi la familie

Voucherele nu acoperă în totalitate procedura de FIV, însă reprezintă „o gură de aer” pentru cuplurile care aplică la program. Procentul de reușită în cazul procedurilor de fertilizare in vitro este în jur de 35% și scade odată cu înaintarea în vârstă. Astfel, de multe ori, cuplurile sunt nevoite să treacă prin mai multe proceduri de FIV până să reușească să aducă pe lume un copil, iar acest lucru înseamnă timp, stres și bani în plus.

Alexandra are 36 de ani și a aplicat anul trecut la voucherele oferite de Ministerul Familiei. Trecuse deja printr-un FIV eșuat, după ce sarcina i se oprise din evoluție la șase săptămâni. „Primul FIV l-am făcut pe banii noștri. Ne-a dus la sapă de lemn. Nu mai avem nicio economie, nimic. Tot am investit în analize și investigații”, povestește Alexandra. Cel de-al doilea FIV a costat 10.000 de euro, incluzând voucherele din program. Însă cheltuielile nu se termină aici, pentru că Alexandra urmează un tratament pentru o infecție care, momentan, nu îi permite să facă embriotransferul și să ducă procedura la bun sfârșit. 

Dacă nu ar fi fost programul de la ministerul Familiei, Alexandra spune că cel mai probabil ar fi apelat la un credit: „Chiar m-a ajutat [programul]. Nu știu ce aș fi făcut, cred că aș făcut credit. Oricum am plătit cu card de credit puncția din decembrie. Era Crăciunul. De unde era să scot banii?”

Cu toate acestea, Alexandra nu își pierde speranța. „Nu-i problemă, am răbdare. Eu nu eram o persoană răbdătoare înainte, dar am devenit cea mai răbdătoare, pentru că nu e ceva ce poți grăbi. Nu poți controla geneza, oricât ai încerca”, spune ea.

Mădălina are 34 de ani și a reușit să rămână însărcinată după opt ani de încercări, dintre care patru ani de analize amănunțite. A făcut un singur FIV, însă abia la cel de al treilea embriotransfer a reușit să rămână însărcinată. „Făcusem la un moment dat un calcul și noi am ajuns să cheltuim, în total, undeva la 10.000 de euro de la prima analiză și până când am reușit să rămân însărcinată”, povestește ea.

Mădălina nu a accesat programul oferit de stat pentru că „în 2019 când am făcut noi FIV era un subprogram de la Ministerul Sănătății care îți dădea 6.000 de lei. Dar avea niște condiții mai stricte, cu anumite analize și nu ne-am încadrat”. Spune că familia ei avea o situație materială bună și că au reușit să strângă banii necesari: „Cu niște eforturi, dar ne-am permis să cheltuim banii ăștia. Dar să ne gândim că sunt cupluri cu salariul minim pe economie și atunci ei ce fac, cum își permit să facă un copil? De unde să strângă atâția bani?”, se întreabă Mădălina.

Ce face statul român?

În decembrie anul trecut, Ministerul Familiei sărbătorea aniversarea de un an a programului național pentru creșterea natalității. Programul era prezentat ca fiind un „succes imens” de către ministra Familiei, Natalia Intotero, care promitea la finalul anului trecut dublarea numărului de beneficiari, la 20.000 de cupluri în 2024. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, pentru că Ministerul Finanțelor a oprit finanțarea programului.

Ajutorul oferit în 2023 prin programul de la Ministerul Familiei a constat în două vouchere în cuantum de 15.000 de lei: 5.000 de lei pentru medicamente și 10.000 de lei pentru procedurile medicale. Programul a acordat aproape 8.000 de vouchere în 2023, după analizarea a peste 11.000 de dosare. 

Rezultatele unui astfel de program se văd pe termen lung. „Este un interval de mai mult de un an între momentul voucherului și momentul nașterii. Procedura nu se face azi, când s-a aprobat dosarul și mâine faci FIV-ul. Durează niște luni până la procedura propriu-zisă, apoi până obții sarcina, până o declari instalată și naști”, explică Nicole Brunel, președinta Asociației SOS Infertilitatea.

Până acum, în urma programului de anul trecut, s-au născut peste 100 de copii, iar peste 2.000 de sarcini sunt în evoluție, potrivit unor date obținute de asociație. 

Singurul subprogram rămas activ care oferă vouchere pentru proceduri FIV este al Ministerului Sănătății. Doar 168 de cupluri vor putea primi vouchere în valoare de 10.000 de lei, însă doar pentru procedurile necesare. „Medicamentele nu sunt acoperite prin program”, spune Nicole Brunel. 

Subprogramul a început în 2011, cu o pauză în perioada 2013 – 2014. Ultimele date oferite de minister asociației arată că într-un deceniu de la implementare, peste 4.000 de cupluri au beneficiat de vouchere, în urma cărora s-au născut peste 1.600 de copii.

Programul oferit de Ministerul Familiei nu oferea doar șanse mai multe cu bani mai mulți pentru cuplurile infertile, ci și posibilitatea de a accesa mai ușor voucherele. Subprogramul de la Ministerul Sănătății are mai multe criterii de îndeplinit, de multe ori, fără o bază medicală, spun specialiștii cu care am vorbit.

„Sunt foarte multe criterii restrictive și n-au neapărat un fundament medical foarte serios. De exemplu, o pacientă cu AMH sub 1,1 (hormon care indică valoarea rezervei ovariene) nu poate accesa programul, indiferent de vârstă. Lucrurile sunt foarte nuanțate, pentru că o pacientă tânără cu un AMH mic poate obține o sarcină și să nască după o procedură de FIV. AMH-ul contează doar după 35 de ani”, explică Dorina Codreanu, medic specialist în fertilizare.

Un studiu din 2021, realizat de Fertility Europe – o organizație paneuropeană care reprezintă asociațiile de pacienți dedicate infertilității –  în colaborare cu Forumul Parlamentar European pentru drepturile sexuale și reproductive, arăta că finanțarea programelor în domeniul fertilității lipsește pe întreg continentul. Doar trei țări finanțau integral în 2021 până la șase proceduri de FIV, iar 35 ofereau finanțare parțială. Totodată, doar Armenia și Marea Britanie aveau în 2021 un program de educație în domeniul fertilității.

Ce este FIV-ul?

Procesul de fertilizare in vitro (FIV) presupune patru etape: stimularea ovariană, puncția, FIV-ul propriu-zis și embriotransferul. Acesta începe cu o etapă premergătoare, în care pacienții trebuie investigați, pentru a se asigura că FIV-ul este cea mai bună opțiune pentru cuplu. 

„Trebuie să corectăm dacă avem diverse deficite de vitamine, de exemplu. Dacă avem anumite infecții, trebuie să le tratăm înainte”, explică Dorina Codreanu, medic specializat în FIV. „Sunt tot felul de investigații care se fac înainte, unele dintre ele costisitoare, din păcate, dar care sunt necesare pentru a asigura șansele maxime de reușită”, spune ea.

„Se fac, în medie, zece zile de stimulare ovariană (cu injecții în fiecare zi), apoi este puncția de extragere a ovulelor, care se fertilizează în laborator cu spermatozoizii partenerului. Embrionii se cultivă până în ziua a cincea, când fie se congelează toți, fie se transferă unul și se congelează restul. Astfel încât, dacă nu se reușește la prima procedură sau dacă cuplul respectiv dorește mai mulți copii, să nu mai fie nevoie de tratamentul cu injecții”, explică Dorina Codreanu, pentru PressOne.

Atât investigațiile premergătoare, cât și analizele care se cer pentru fiecare cuplu, în funcție de complicațiile care apar pe parcurs, înseamnă bani și stres în plus. Costurile unei proceduri FIV trec dincolo de ajutorul oferit de stat. Doar a treia etapă din proces, FIV-ul propriu-zis, costă, în medie, 3.000 de euro. 

„Dacă un cuplu are banii numărați și trebuie să dea banii pe procedura de fertilizare in vitro, de multe ori se mai renunță la anumite investigații”, explică Dorina Codreanu.

„Ajungem să facem FIV, pacienții n-au avut bani să-și facă toate investigațiile, se oprește sarcina din evoluție, apoi ulterior se fac investigații și se constată că, de fapt, situația putea fi prevenită. Întotdeauna când intervin banii în ecuația asta, lucrurile din punct de vedere medical nu merg foarte bine. Un act medical nu se desfășoară așa cum ar trebui atunci când este influențat de partea materială”, mai adaugă medicul specialist în fertilizare in vitro.

În timp ce corpul reușește să își revină repede după un FIV, psihicul este cel afectat pe termen lung. „Fizic, dacă nu apar complicații, revenirea este destul de rapidă. Adică într-o lună organismul își revine la normal. Psihic, însă, este foarte greu de dus eșecul”, este de părere Dorina Codreanu, care, la rândul ei, a devenit mamă după două proceduri de FIV. 

„Infertilitatea este o boală, mai ales că se soldează cu niște complicații. De exemplu, stresul pe care îl induce infertilitatea este un stres cronic de intensitate destul de mare, care a fost comparat cu stresul pe care îl produce diagnosticul de cancer”, spune ea.

Infertilitatea este descrisă de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca fiind o boală a sistemului reproducător masculin sau feminin, definită prin imposibilitatea de a obține o sarcină după 12 luni sau mai mult de relații sexuale neprotejate regulate.

„Fiecare om are dreptul să fie părinte pe lumea asta. E ceva ce trebuie să ne asigurăm noi ca societate că rezolvăm. Nu poți să te apuci să tai niște bugete când în fiecare an se nasc din ce în ce mai puțini copii. Programul ar fi ajutat să se nască niște copii foarte doriți”, spune Dorina Codreanu, medic specialist în FIV.

În 2023 s-au născut puțin peste 155.000 de copii în România, cel mai mic număr de nou-născuți din ultimul secol. Dacă programul Ministerului Familiei ar fi continuat în 2024 cu cei 20.000 de beneficiari anunțați inițial de Natalia Intotero, ministra Familiei, s-ar fi născut ulterior între 7.000 și 10.000 de copii, spun reprezentanții Asociației SOS Infertilitatea.