Din Islanda în deșertul american: șase seriale polițiste cu femei

(Ca să poți trece mai ușor peste dezamăgirea sezonului 4 din True Detective.)

Există o scenă în Fallen Leaves a lui Aki Kaurismäki în care protagoniștii ies de la un film cu zombie (The Dead Don’t Die / Morții nu Mor de Jim Jarmusch, că totuși e film de intelectuali). Înaintea lor însă ies doi cinefili bătrâni care poartă o discuție rapidă – unul pretinde că filmul cu zombie i-a amintit mai mult de Journal d’une cure de campagne de Bresson, celălalt de Bande à part de Godard.

Cam așa arată și internetul cinefil românesc (și nu numai) după finalul sezonului 4 din True Detective, sezonul cu frig și femei. Se fac topuri, se analizează structuri de episod, ce a mers și ce nu a mers, destul cât să simți că trebuie să te apuci să citești Bazin ca să ții pasul. Dincolo de analize, consensul cult e că s-a stricat și ăsta, că a fost prea mult despre femei și prea puțin despre film, stil și bineînțeles, detectivism. 

Mie, personal, sezonul patru mi-a plăcut cam la fel de mult ca sezonul trei, un altul care a lansat certuri și dezbateri despre cum nu mai e ce-a fost serialul cu detectivi. Dar m-am gândit că poate problemele publicului sunt într-adevăr legate de interpretare, de setting și de elemente de construcție narativă. Poate problema nu e că e sezonul cu femei.

Așa că vă ofer șase seriale polițiste cu protagonist feminin, relativ recente, care încearcă să reinventeze ușor genul detectivistic pentru o generație care n-a crescut cu Verdict: Crimă!. 

De 8 ani, jurnalismul pe care îl practicăm este în primul rând în serviciul public al cititorilor, iar relația noastră cu voi rămâne coloana vertebrală a tot ceea ce facem. Așa că ne-am dori să vă cunoaștem mai bine, prin intermediul unui sondaj. Îl puteți completa aici: sondaj PressOne.

Crimă la capătul Pământului (2023)

Unde? Disney+

Părerea mea: 2/5

A Murder at the End of the World – cum se cheamă în original – încearcă să aducă misterul de tip chambre close (o crimă are loc într-o cameră închisă, unde nu putea să intre nimeni) sau Agatha Christie, pentru o generație de zoomeri.

În rolul principal e o autoare de roman polițist, dar nu regretata Angela Lansbury, ci Emma Corrin, pe care o puteți vedea pe Netflix, în The Crown, sezonul 4, fantastică în rolul Prințesei Diana tânără, sau în Amantul Doamnei Chatterley, după gustul fiecăruia. Corrin e millennială, născută în ‘95, dar joacă rolul unei zoomerițe depresive, care e totuși cumva cea mai mare detectivă a lumii și e îndrăgostită de cel mai Banksy artist al lumii (Harris Dickinson din Triangle of Sadness și The Iron Claw) și e invitată la reședința arctică a celui mai mare mogul tech din lume (Clive Owen, pe care îl puteți vedea și în excelentul Monsieur Spade), care are roboți și AI și un copil pe care – pe cuvântul meu – îl cheamă Zoomer și…

Serialul e amuzant (râzi de el, nu cu el), dar în același timp structurat ciudat, plin de toate clișeele despre bogătani, reprezentate prost, la limita SF-ului. Cumva are cam aceeași poveste ca Glass Onion, spusă mai bine, și în același timp mai prost. Dar hei – detectivă, frig, zăpadă – trebuie să fie mai bun ca True Detective 4, nu?

Poker Face (2023)

Unde? Sky/Showtime

Părerea mea: 3/5

Apropo de Glass Onion, Rian Johnson, autorul seriei cu Benoit Blanc are un serial nou, pe care refuz să-l numesc „Față de Poker”, cu Natasha Lyonne în rolul principal.

În stilul lui Johnson, distribuția e de excepție și există un twist. Twist-ul (sau complicația) e că e un serial polițist inversat – știi de la început cine și cum a comis crima și ce e distractiv e să vezi unde apare și cum rezolvă situația Charlie Cale. Charlie, jucată de Lyonne, are un dar, acela de a putea identifica întotdeauna când cineva minte. Degeaba ai poker face cu ea, că te miroase.

Fugind de un mafiot care are boală pe ea, Charlie traversează America și rezolvă tot felul de crime pe parcurs, mai mult de nevoie decât de voie.

Sună bine? Și mie îmi place, deși cred că formatul standard TV de o oră nu îi oferă conceptului destul spațiu, având în vedere că jumătate din fiecare episod e crima și Charlie o cam rezolvă în ultimele 20-30 de minute. Dar e distractiv și bine executat și o antiteză bună la frigul True Detective 4, având în vedere că acțiunea are în mare loc prin deșerturile sudului Statelor Unite.

High Desert (2023)

Unde? Apple TV+ sau Internet

Părerea mea: 3/5

Apropo de femei cu personalitate puternică ce investighează prin deșertul sudului Statelor Unite, Patricia Arquette are un serial nou, High Desert și e pe cât de amuzant pe atât de ciudat. Peggy, o femeie de vârstă mijlocie, s-a lăsat de droguri și, după moartea mamei sale, decide să devină detectiv particular, împotriva dorințelor tuturor, inclusiv a familiei sale și a detectivului particular de la care teoretic învață meserie.

Serialul e un turbion de haos – spre deosebire de precedentele, care erau mai structurate – dar compensează prin tot felul de personaje colorate, Picasso-uri false și piste bizare pe care Peggy ajunge să le investigheze. În orice caz, e serialul perfect pentru cei care s-au plâns de calitatea detectivisticii protagonistelor din True Detective 4. Să vedeți aici detectivă! O veritabilă sister Boniface minus rasa monahală.

Death and Other Details (2024)

Unde? Hulu sau Internet

Părerea mea: 3.5/5

Apropo de mai sus numita soră Boniface, are și ea un serial destul de bun de tip cozy mystery pe care însă nu l-am recomandat în această listă, pentru că sora e un personaj secundar din seria Father Brown. Ce pot să recomand cu căldură, însă, e un alt duo dinamic – atât de dinamic încât serialul e încă în curs de apariție, un episod pe săptămână, ca pe vremuri. Death and Other Details e o altă tentativă de a reinventa pentru o nouă generație poveștile polițiste clasice, de tip Agatha Christie.

O colecție pestriță de bogătani din zilele noastre și aparținătorii lor se află pe un vapor de croazieră retro, construit în stilul anilor 50’, când o crimă are loc. Din fericire, pe vapor se află și autoproclamatul „cel mai mare detectiv al lumii”, Rufus Cotesworth, dar și o tânără pe care a dezamăgit-o în copilărie, nefiind în stare să rezolve crima a cărei victimă a fost chiar mama ei.

Tânăra Imogene (Violett Beane) devine asistenta chic a lui Cotesworth, pe care-l consideră un impostor, și cei doi încep să rezolve crime într-o atmosferă de noir mediteraneean. Crime, chinezi, asociații mafiote internaționale, până și refugiați ucraineni. Death and Other Details le are pe toate.

The Afterparty (2022-2023)

Unde? Apple TV+ sau Internet

Părerea mea: 4/5

The Afterparty e o comedie/parodie de tip Rashomon (perspective diferite în funcție de personajul care narează), în care cineva moare. Ambele sezoane sunt excelente, în primul sezon moare Dave Franco (un bonus) și sunt bine reprezentate diversele minorități americane (asta pentru legătura tematică cu True Detective 4).

Nu vreau să dau prea multe detalii, pentru că serialul e foarte amuzant și distribuția e superbă, dar dincolo de umor conceptul de whodunnit? (cine-i criminalul?) stă bine în picioare și te face să te întrebi la fiecare pas.

Ajută și faptul că „fiecare pas” e diferit, dacă în primul sezon ideea de perspective diferite tip Rashomon e una „clasică”, dacă există așa ceva, în sezonul doi o ia pe arătură și fiecare perspectivă ajunge să și parodieze un gen cinematografic, de la film noir, la erotic thriller nouăzecist, la Wes Anderson.

Christopher Miller din duo-ul dynamic Lord & Miller (Lego Movie, Jump Street, Spider-Verse) e creatorul principal al seriei și ambii sunt producători executivi, așa că știți la ce vă puteți aștepta ca stil umoristic. Tiffany Haddish si Sam Richardson (+ Zoe Chao, din sezonul 2) sunt „investigatorii” noștri, dar elementul cel mai amuzant e restul distribuției, care e de excepție.

Dacă ți s-a părut că sezonul patru din True Detective e „improvizat” și „nu merge”, stai să vezi aici ce bine merge când ai o serie de actori crescuți pe improv.

Deadloch (2023)

Unde? Amazon Prime

Părerea mea: 5/5

Deadloch e și el o parodie de serial cu detectivi, extrem de amuzantă, dar elementele parodice sunt un pic mai subtile. Mă rog, „un pic”… E un serial care imită nordic noir-ul, până la tematica sociala și colorizarea fadă, albăstrie, deși are loc în sudul Australiei. Face asta însă pentru un delicios efect comic.

Da, numitul Deadloch, settingul crimelor macabre, e în Tasmania, nu undeva prin Hebride. Un orășel pescăresc transformat peste ani într-un fel de hub cultural-gastronomic, pe măsură ce zona a fost gentrificată de cea mai periculoasă categorie socială – femeile independente, mai ales lesbiene.

Fostul oraș cu gater și port este acum gazda unui festival cultural feminist de performance art, are restaurant Michelin și o proporție mare saffică, care nu prea interacționează cu bărbații locului, din motive evidente. Una dintre protagonistele noastre, Dulcie, fostă detectivă la oraș, actualmente șefă de post la țară, este la rândul său lesbiană cu o parteneră (de viață) sufocantă și un început de depresie (e ilegal să ai nordic sau, mă rog, southern noir dacă cineva nu suferă de depresie).

Când o crimă se petrece în tăcutul Deadloch, șeful poliției tasmaniene îi trimite o parteneră (de poliție) de pe continent, mai precis din colțul opus al Australiei, Darwin. Bronzată și turbată, Eddie Redcliffe e antiteza tăcutei și calculatei Dulcie. Gata cuplul comic. Ce mai, avem un început în forță, Bron/Broen cu australience.

Doar că Deadloch e o comedie și încă una cu înclinație spre ridicol – Eddie e ridicolă, bărbații satului sunt ridicoli, evenimentele sunt ridicole. Mor atâția bărbați în Deadloch, încât aceștia încep să protesteze împotriva femeilor și apare la final un twist care (sper) să-i facă și pe cei mai aprigi contestatari ai True Detective 4, răniți profund în amor, dar mai ales în artă, să se căiască.

Dealoch e superb, aș dori să fim și noi cababili să producem așa ceva în loc de Clanuri, Gropi și alte atrocități. 

Știu că uneori internetul doare. Știu că atunci când serialul favorit nu e așa de bun pe cât te așteptai e literalmente la fel de dureros ca nașterea sau un cuțit încins. Știu și că în această epocă a social media suntem împinși de algoritmi și alte metode de creat engagement de tip skinner-box să exagerăm, să transformăm orice problemă în dramă și orice părere în manifest. Sper doar ca această mică selecție de seriale polițiste cu femei ok spre bune (cred eu) să poată obloji rănile lăsate în urmă de serialul rău.