Vina e la mine

Dacă nu mi-ar fi plăcut țara asta, m-aș fi cărat din ea. (O singură dată m-am gândit serios la asta: când C.V. Tudor a intrat în turul II al alegerilor prezidențiale; dacă ar fi ieșit, aș fi ieșit și eu…). Chiar și când am fost extrem de cătrănit pe ea, când i-am spus de la obraz una-alta, când i-am strigat că m-am săturat și că nu mai pot, tot n-am avut de gând să plec. Așa sunt eu, mai țăran.

Îmi place aici, în țară. Asta pentru că mi-am dat seama, umblând prin străinătățuri, că în România mă simt cel mai bine în pielea mea. Exact ce ziceam: un țăran! Am fost și la Paris, la Londra, la Zürich, Viena, Roma, Barcelona, Praga, Lisabona, Copenhaga, Berlin, Munchen…

Degeaba. Tot aici e aici. Tot aici e, în ceea ce mă privește, buricul pământului.

Dar nu cred – așa cum deduc că intuiți din întrebare – că mai sunt îndrăgostit de România. (Că mai suntem îndrăgostiți de România). Eu am pentru ea, cum se zice, sentimente statornice, solide, fără întoarcere, dar ele vin și din obișnuință, și din rutină (asta-s peiorative, ca să fim înțeleși), nu doar din iubire.

Ca să mă reîndrăgostesc de România ar fi cazul să mă reîndrăgostesc de mine. Iar ca să se întâmple asta ar trebui, poate, să fiu mult mai reactiv decât sunt în fața lucrurilor nefirești, nedrepte, rău croite, să fiu și mai implicat în viața publică decât sunt, să nu aștept să rezolve alții ce aș putea, cu puțin (sau cu mult?) efort, să rezolv chiar eu, și așa mai departe.

Probabil că nu e suficient să fac bine lucrurile pe care le am de făcut. Nu e îndeajuns să mai fac și altele, care țin de pasiunile proprii (să scriu cărți, să citesc cu voce tare, în public, literatură, să argumentez importanța lecturii și să pledez pentru ea, să vernisez expoziții de artă etc.), nu de job.

Ar trebui să fac și să fiu și mai și! Să mă surprind pe mine, să mă las cu gura căscată, să nu-mi vină să cred de ce-s în stare. Abia după ce se va întâmpla asta aș putea avea un… (re)start ca să mă reîndrăgostesc de România. Până atunci, nu se cade să dau vina pe ea, zău.

Vina e la mine.

*

Robert Șerban este scriitor. Cea mai recentă carte a sa, „Puțin sub linie”, este în curs de apariție la editura Cartea Românească.

*

În cadrul campaniei RoÎNDRĂGOSTIREA, mai puteți citi:

Iulian Tănase: Îmi iubesc țara pentru că îmi iubesc rădăcinile

Mona Dîrțu: Cinicii câștigă mai puțin

Alin Fumurescu: Reîndrăgostirea de România? O soluție în căutarea unei probleme

SCRISOARE DESCHISĂ: Cerem ministrului Culturii să-și precizeze public poziția cu privire la divulgarea pe internet, de către managerul Bibliotecii Naționale, a subiectului la care Emilia Șercan lucrează

Redacția PressOne cere prin prezenta precizarea publică a poziției oficiale a Ministrului Culturii față de conduita managerului interimar al Bibliotecii Naționale a României (BNaR), dl Adrian Cioroianu, care la 29 februarie 2024 a divulgat în mod repetat pe Facebook informații nedestinate publicității despre activitatea profesională a colegei noastre, jurnalista de investigație Emilia Șercan.

Cine (nu) ne mai inspiră. Cum ne putem regăsi lideri în care să sperăm, într-un deșert plin de nulități absolute și mesia contrafăcuți?

Elitele noastre nu au neapărat o problemă - în afara faptului că provin dintr-o cultură mică și recentă. Cunosc zeci de români din eșaloanele doi ale guvernării și politicii care țin, de fapt, țara asta în spate, reparând disperați tâmpeniile comise de eșalonul unu. Ci problema stă mai ales la modul în care ne raportăm noi la ele, fapt care descurajează teribil orice oameni decenți să-și asume responsabilitatea civică și politică și să facă pasul înainte.

Cosmin Perța: Dragostea nu poate fi separată de credință

Andrei Găitănaru: Totul este încă de făcut

Sorin Trâncă: De ce iubim Româniile

Simona Sora: Ar trebui, probabil, să plec din nou

Radu Vancu: Îndrăgostirea de România. Manual de verificare

Liviu Vânău: Mai cu seamă să fim vii

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€