Vina e la mine
Dacă nu mi-ar fi plăcut țara asta, m-aș fi cărat din ea. (O singură dată m-am gândit serios la asta: când C.V. Tudor a intrat în turul II al alegerilor prezidențiale; dacă ar fi ieșit, aș fi ieșit și eu…). Chiar și când am fost extrem de cătrănit pe ea, când i-am spus de la obraz una-alta, când i-am strigat că m-am săturat și că nu mai pot, tot n-am avut de gând să plec. Așa sunt eu, mai țăran.
Îmi place aici, în țară. Asta pentru că mi-am dat seama, umblând prin străinătățuri, că în România mă simt cel mai bine în pielea mea. Exact ce ziceam: un țăran! Am fost și la Paris, la Londra, la Zürich, Viena, Roma, Barcelona, Praga, Lisabona, Copenhaga, Berlin, Munchen…
Degeaba. Tot aici e aici. Tot aici e, în ceea ce mă privește, buricul pământului.
Dar nu cred – așa cum deduc că intuiți din întrebare – că mai sunt îndrăgostit de România. (Că mai suntem îndrăgostiți de România). Eu am pentru ea, cum se zice, sentimente statornice, solide, fără întoarcere, dar ele vin și din obișnuință, și din rutină (asta-s peiorative, ca să fim înțeleși), nu doar din iubire.
Ca să mă reîndrăgostesc de România ar fi cazul să mă reîndrăgostesc de mine. Iar ca să se întâmple asta ar trebui, poate, să fiu mult mai reactiv decât sunt în fața lucrurilor nefirești, nedrepte, rău croite, să fiu și mai implicat în viața publică decât sunt, să nu aștept să rezolve alții ce aș putea, cu puțin (sau cu mult?) efort, să rezolv chiar eu, și așa mai departe.
Probabil că nu e suficient să fac bine lucrurile pe care le am de făcut. Nu e îndeajuns să mai fac și altele, care țin de pasiunile proprii (să scriu cărți, să citesc cu voce tare, în public, literatură, să argumentez importanța lecturii și să pledez pentru ea, să vernisez expoziții de artă etc.), nu de job.
Ar trebui să fac și să fiu și mai și! Să mă surprind pe mine, să mă las cu gura căscată, să nu-mi vină să cred de ce-s în stare. Abia după ce se va întâmpla asta aș putea avea un… (re)start ca să mă reîndrăgostesc de România. Până atunci, nu se cade să dau vina pe ea, zău.
Vina e la mine.
*
Robert Șerban este scriitor. Cea mai recentă carte a sa, „Puțin sub linie”, este în curs de apariție la editura Cartea Românească.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Fără ajutorul tău, nu putem continua să scriem astfel de articole. Cu doar 5 euro pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi și poți face diferența chiar acum!
*
În cadrul campaniei RoÎNDRĂGOSTIREA, mai puteți citi:
Iulian Tănase: Îmi iubesc țara pentru că îmi iubesc rădăcinile
Mona Dîrțu: Cinicii câștigă mai puțin
Alin Fumurescu: Reîndrăgostirea de România? O soluție în căutarea unei probleme
Inițiative legislative europene în care te poți implica și tu. Ce înseamnă Inițiativa Cetățenească Europeană pentru tinerii din România
Poate că este momentul ca și tinerii din România să simtă că sunt implicați în procesul de decizie cu privire la viitorul lor. Se poate porni de la susținerea oricăreia dintre inițiativele deja aflate în curs de strângere de voturi sau de la una complet nouă. Totul depinde doar de voi.
„De ce acum?” Despre abuz, normalizarea tăcerii și complicitatea indirectă a sistemului
Unele dintre persoanele care au intrat în cabinetele lui Cristian Andrei și Ion Duvac nu vor mai avea, poate, niciodată acces la ajutorul real pe care ți-l poate oferi psihoterapia, pentru că și-au pierdut definitiv încrederea în oamenii care exercită această profesie, al cărei scop e vindecarea sau, acolo unde nu se poate, diminuarea suferinței.
Cosmin Perța: Dragostea nu poate fi separată de credință
Andrei Găitănaru: Totul este încă de făcut
Sorin Trâncă: De ce iubim Româniile
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Simona Sora: Ar trebui, probabil, să plec din nou
Radu Vancu: Îndrăgostirea de România. Manual de verificare
Liviu Vânău: Mai cu seamă să fim vii
Avem nevoie de ajutorul tău!
Jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime.
Share this