Ungaria deschide fabrici de armament pe bandă rulantă. Orban investește miliarde de euro prin companiile de casă

Ungaria deschide fabrici de armament pe tot teritoriul țării. Statul maghiar investește miliarde de euro din bani publici, chiar dacă unele dintre ele vând echipamente încă netestate în luptă, pe care alte țări le refuză. Guvernul Orban vrea ca în viitor să obțină venituri din exportul de arme, dar și să țină în țară banii cheltuiți pentru înzestrarea Armatei. În proiect investește masiv și fabricantul de arme german Rheinmetall. 

La Budapesta sunt însă și critici la adresa acestei strategii dictate de Viktor Orban: Ungaria nu investește în drone sau în sisteme de apărare antiaeriană avansate, nu se preocupă de inteligența artificială sau de războiul cibernetic și riscă fie să rămână o țară de asamblare a unor componente militare, fie să devină o anexă la industria de armament a Germaniei. 

PressOne și publicația independentă 444 din Ungaria au analizat felul în care se dezvoltă sectorul național de armament din țara vecină și explică de ce . Tema devine cu atât mai relevantă cu cât toate statele din regiune, inclusiv România, anunță achiziții de tehnică militară fără precedent, dar caută și să atragă producători străini pe teritoriile lor. Spre deosebire de Ungaria, România încă nu face progrese majore în revitalizarea propriei industrii de armament.

Această analiză a fost scrisă de Takács Lili, jurnalistă a publicației 444.hu, de la Budapesta.

Orban vrea să devină jucător pe piața de armament și caută cumpărători

În prezent există șapte proiecte de dezvoltare prioritare în șase regiuni din Ungaria, iar formula este aceeași: statul maghiar, de cele mai multe ori acționar majoritar, înființează societăți mixte, cu parteneri privați, care apoi își stabilesc sediul în regiunile respective. Statul se implică în acționariat prin compania N7 National Defence Industrial Innovation Holding Zrt., condusă de László Palkovics, ministrul Tehnologiei și Inovării. 

Modernizarea armamentului forțelor armate nu este doar un proces nesfârșit de achiziții pe scară largă al guvernului ungar, mai ales că în ultimii ani în Ungaria s-au înființat mai multe fabrici militare. Majoritatea uzinelor noi au legătură cu compania germană Rheinmetall.

Contractele durează zeci de ani, așa că este important să existe cumpărători pentru producția de armament. Dacă fabricile nu pot vinde, statul ungar va trebui să investească resurse uriașe pentru a le menține operaționale și, ca urmare, va ajunge să împiedice de fapt dezvoltarea industriei locale și a armatei. 

Până când Ungaria nu va deveni cu adevărat exportator de tehnică militară, aceste investiții înrăutățesc balanța de plăți, pentru că nu va fi niciodată profitabilă producerea de armament doar pentru piața internă. Prin urmare, guvernul vrea să înființeze în anii următori și mai multe capacități noi de producție pentru industria de apărare.

Executivul condus de Orban vrea să încurajeze, printre altele, producția de praf de pușcă, muniție și arme de calibru mic, pentru că știe că și dacă ar avea banii suficienți, tot nu ar putea produce sisteme de armament majore sau tancuri. 

Ungaria s-a repliat așadar și a început să investească în lanțul de producție pentru industria de apărare. Aceasta este și ideea din spatele producției Lynx, de exemplu: primul vehicul de luptă destinat trupelor de infanterie produs în Ungaria. 

Planul guvernului este de a vinde în viitor produsul fabricat (asamblat) la nivel național cu o soluție tehnologică nouă, ceea ce ar putea genera venituri semnificative la export, deoarece companiile care îl vând sunt deținute în mod majoritar de stat.

Nu este întâmplător nici faptul că majoritatea fabricilor relocate sunt germane sau au legături cu Germania. În concordanță cu cultura politică, guvernele germane au limitat exporturile de arme până la izbucnirea războiului din Ucraina, permițând foarte puține arme în zonele de conflict. 

În Ungaria, însă, atitudinea politico-socială este diferită de cea din Germania, ca să nu mai vorbim de reglementările legale, astfel încât acest lucru ar putea oferi o cale de intrare a produselor germane pe piața mondială, veniturile din exporturile interne fiind completate de producția maghiară.

Tot mai multe fabrici Rheinmetall 

Din cele șapte fabrici construite sau care sunt în construcție, patru sunt legate de Rheinmetall Hungary Zrt., deținută de Rheinmetall AG și de statul maghiar. Legăturile din ce în ce mai strânse dintre Rheinmetall și industria de apărare maghiară sunt demonstrate de faptul că Gáspár Maróth, secretar de stat pentru politica de apărare și dezvoltarea apărării, a fost numit șef pentru Europa de Est al companiei, la doar cinci luni după ce a fost demis (în noiembrie 2022). 

De asemenea, compania germană a intrat în imperiul corporatist al NER, Rheinmetall achiziționând o cotă de aproximativ 25% din capitalul 4iG, una dintre companiile de top ale guvernului Orbán, printr-o majorare de capital și achiziție de acțiuni. Apoi 4iG și Rheinmetall AG au mers și departe și au înființat o filială IT comună în Ungaria sub numele Rheinmetall 4iG Digital Services Kft. 

Ce este NER și de ce e relevantă apropierea germanilor  de la Rheinmetall de această rețea? Sistemul Național de Cooperare sau, pe scurt, NER, este o comunitate politică și economică creată de partidul de guvernământ Fidesz, acuzată de opoziție că beneficiază de contractele publice, prin favorizarea companiilor NER la licitații.  

Ungaria își distribuie fabricile de armament pe tot teritoriul țării 

Zalaegerszeg

Rheinmetall Ungaria produce aproape de granița cu Slovenia și Austria vehiculele de luptă de infanterie pe șenile de tip Lynx, cunoscute în limba maghiară sub numele de Hiúz. Construcția fabricii în sine a costat aproximativ 60 de miliarde forinți (în jur de 157 milioane euro), în timp ce livrarea celor 218 Lynx (sau producția majorității acestora în Ungaria) va costa aproximativ 800 de miliarde forinți (aproximativ 2.1 miliarde euro). Pe lângă fabrică, Rheinmetall Hungary a cheltuit aproximativ 45 de miliarde forinți (118 milioane euro) pentru a construi ZalaZone, o pistă de testare ultramodernă și complexă.

Există însă un mare semn de întrebare cu privire la Lynx-uri: nu este încă clar cine din afara Ungariei va cumpăra aceste vehicule militare, deoarece nu există încă părți interesate. Slovacii, australienii și grecii s-au retras de la cumpărarea lor: Lynx-urile nu au fost încă testate în luptă și nu sunt nici  în serviciul forțelor armate germane.

Várpalota

Rheinmetall Ungaria construiește una dintre cele mai mari fabrici de muniții și explozibili din Europa la Várpalota, unde producția ar trebui să înceapă în a doua jumătate a acestui an. Fabrica din Várpalota nu numai că va produce muniție pentru aproape toate vehiculele de luptă utilizate în Ungaria, dar va aproviziona și rețeaua europeană de fabrici Rheinmetall cu explozibili RDX produși acolo. Statul a anunțat un contract de achiziție pe termen lung ( 2023-2031) pentru muniția produsă aici, “în valoare de sute de milioane de euro”, care va acoperi, cel puțin parțial, nevoile forțelor de apărare.

În ceea ce privește Várpalota, trebuie menționat faptul că statul maghiar – mai exact HDT Védelmi Ipari Kft. – a cumpărat producătorul austriac de obuze de mortier, echipamente de artilerie și muniție Hirtenberger Defense Systems cu o garanție de stat de câteva zeci de milioane de euro și cu un împrumut de la MFB. Compania își desfășoară în prezent activitatea în Austria, dar va fi relocată la Várpalota.

Gyula

Fabrica produce piese de precizie pentru elicopterele Airbus și panouri de ușă. Fabrica din Gyula va furniza aceste piese întregii familii Airbus. Este deținută de Airbus Helicopters Hungary Kft, în proporție de 51% și de compania de stat N7, cu 49% din acțiuni. 

Uzina din Gyula se deosebește de celelalte prin faptul că nu a fost înființată în mod special pentru a fabrica/monta echipamentele achiziționate de Forțele de Apărare, ci “doar” pentru a produce o componentă. Beneficiază însă de o piață de export reală și sigură.

Kaposvár

Integrarea în domeniul apărării a vehiculelor de luptă Gidrán, dezvoltate de Turcia, este în curs de desfășurare la fabrica din Kaposvár: vehiculul este echipat cu echipamente de luptă, radio, electronice și senzori. Gidrán are licență turcească, dar a fost dezvoltat de compania turcă Nurol Makina împreună cu Rheinmetall, iar fabrica este operată de Rheinmetall Hungary Zrt. 

Nu trebuie să căutăm prea mult pentru a găsi interesele unuia dintre antreprenorii favoriți ai NER, László Szíjj: Rheinmetall Hungary nu cumpără echipamentul direct de la producătorul turc, ci prin intermediarul HT Division Zrt. Investiția a fost în valoare de 50 de miliarde de forinți (peste 100 de milioane de euro), iar prețul vehiculelor de luptă nu este cunoscut.

Győr

Cea mai nouă fabrică a fost convenită la sfârșitul lunii octombrie a anului trecut,  între Rába Automotive Holding Plc, Nurol Makina, care a produs Gidrans și N7 Holding Zrt. Conform planurilor, va fi înființată o societate mixtă pentru a construi o fabrică comună de producție la Győr, unde vor fi fabricate vehiculele de luptă Gidran (adică nu doar echiparea, ci și producția acestora se va face în Ungaria, atât pentru uz intern, cât și pentru export). Probabil că acest lucru nu înseamnă că vor fi produse mai multe Gidrans în Ungaria, ci mai degrabă că tancurile care vor fi echipate la Kaposvár vor fi produse la Győr și nu în străinătate.

Nyírtelek

Rheinmetall Ungaria construiește o fabrică de producție de radare și tehnologie de rachete la Nyírtelek, iar localizatoarele radar dezvoltate în Israel, necesare pentru modernizarea sistemului de apărare aeriană maghiar, vor fi, de asemenea, produse la această fabrică, probabil din 2025.

Aceasta nu este prima întreprindere din Nyírtelke care are legătură cu industria de apărare: încă din 1964, în această localitate se desfășoară activități de reparații și întreținere a echipamentelor de apărare aeriană, a sistemelor de rachete și a echipamentelor radar ale Forțelor de Apărare Maghiare, iar din 2008, compania americană Raytheon operează, de asemenea, o fabrică de asamblare și întreținere a rachetelor în cooperare cu HM Arsenal Zrt.

Kiskunfélegyháza

Începând cu 2018, armele de calibru mic au fost fabricate pentru Forțele de Apărare maghiare în locația înființată atunci de HM Arzenál Elektromechanikai Zrt. în localitatea Kiskunfélegyháza, sub licență de la CZ (Ceská Zbrojovka). Fabrica produce în prezent puști mitralieră CZ Bren 2, mitraliere Scorpion EVO3 și pistoale CZ P-07 și P-09 pentru armată și poliție, înlocuind armele de calibru mic sovietice-rusești. În cadrul acordului, Ungaria a pus la dispoziție fabrica de producție, forța de muncă calificată și tehnologia, însă, potrivit surselor noastre, calitatea producției nu a fost atinsă, forța de muncă calificată era insuficientă și exista o piață mică pentru pistoalele fabricate în Ungaria.

Apoi, Grupul CZ, care a achiziționat compania americană Colt în 2021, a intrat în afacerea de producție, numită acum Colt CZ Group, ca parte a unui parteneriat de 51-49% cu N7 Holding Zrt. și armele continuă să fie fabricate în acest sistem. Deși nu la nivel de acționariat, există, de asemenea, o implicare germană în fabrica din Kiskunhalas, în sensul că aceasta produce și puști cu lunetă și mitraliere dezvoltate în Bavaria.

O societate mixtă germano-israeliană Dynamit Nobel Defence (DND) și N7 Holding Zrt. înființată în decembrie 2022, va funcționa în zona Arsenalului HM din localitatea Kiksunfélegyháza, producând inițial blindaje reactive și, ulterior, componente de perforare a blindajelor lansate de pe umăr.

O strategie cu multe semne de întrebare

Guvernul nu a optat pentru un impuls concentrat pe așa-numitele tehnologii difuze, care pot fi dezvoltate la un cost de intrare scăzut și nici nu se concentrează asupra direcțiilor de dezvoltare care vor defini războiul în următoarele decenii: dronele și apărarea acestora, realitatea virtuală și augmentată, inteligența artificială, diverse tehnologii materiale sau războiul cibernetic.

Industria militară maghiară, care oricum nu era foarte mare, nu a fost cu adevărat implicată în valul de achiziții și dezvoltare și, în loc să se bazeze pe capacitățile de producție existente, a  trecut la aducerea unei producții germane complet noi în Ungaria, ceea ce era în concordanță mai degrabă cu interesele comerciale.

În industria de apărare, sistemul apropiat de partidul de guvernământ NER rămâne prezent. Nu este la fel de vizibil ca în multe alte domenii, dar natura clasificată a contractelor și complexitatea întregului sistem îl pot camufla mai bine. Este sugestiv faptul că din ce în ce mai multe întreprinderi de tip “apărare” apar în rețelele de contracte legate de NER.

Înainte de căderea comunismului, în Ungaria a existat o activitate semnificativă de cercetare și dezvoltare militară, dar până la mijlocul anilor 2010 niciun guvern nu s-a concentrat asupra acestei zone, astfel încât construcția a trebuit să înceapă de la zero.

Fabricile care se vor muta aici vor însemna cu siguranță un transfer de cunoștințe și tehnologie pentru industria de apărare maghiară, dar este mai probabil ca, la fel ca în industria auto, industria de armament să fie dominată de asamblarea echipamentelor dezvoltate în altă parte, situație în care caracterul de țară de asamblare va fi întărit și mai mult.

Industria românească de apărare, la pământ 

În 2024 Ungaria alocă 3.3 miliarde de euro pentru apărare, adică peste 2% din produsul său intern brut (PIB), obiectiv asumat de țările membre NATO. 

România alocă de șapte ani la rând 2% din PIB apărării, iar în 2024 acest sector va beneficia de 2,5%, plus alte investiții. Pentru prima dată în istoria sa, Armata va avea la dispoziție un buget care depășește 20 de miliarde de euro, bani ce vor finanța cu prioritate achiziția de armament. 

Pe Flancul Estic, spre deosebire de Polonia, care a optat pentru infanteria mecanizată și echipamentele grele, România s-a concentrat pe achiziționarea mai întâi a elementelor de bază ale apărării cu rază medie și lungă de acțiune, favorizând apărarea antirachetă și artileria cu rază lungă de acțiune. Despre aceste achiziții și efectele lor PressOne a relatat AICI. 

S-au adăugat între timp pe listă 200 de rachete Patriot de peste un miliard de euro, achiziția de sisteme SHORAD/VSHORAD sau de drone militare. Chiar dacă investește masiv în echipamente, România nu reușește să-și revitalizeze propria  industrie de apărare. Compania de stat Romarm produce la sub 40% din capacitate și nu reușește să înregistreze vreun profit substanțial. Anul trecut, Romarm a beneficiat de o alocare de doar 200 de milioane de lei, înaintea rectificărilor bugetare. Producătorul național de armament ceruse de peste patru ori mai mult.

Acest text face parte din seria de articole pe care le propune TEFI, un proiect editorial transfrontalier, dezvoltat de unele din cele mai puternice redacții din centrul și Estul Europei: Gazeta Wyborcza (Polonia), Magyar Jeti / 444 (Ungaria), SME (Slovacia), Bellingcat (Olanda), PressOne (România), unite într-un consorțiu finanțat din fonduri europene și care își propune să promoveze teme ce țin de securitatea națională și regională.