Cum se vede munca pentru un tânăr Gen Z cu două joburi: „Nu mai vrem să fim tratați prost”

Fluturașul de salariu e o emisiune în care discutăm, aflăm și îți spunem ce-am găsit despre muncă, mediul profesional și bani. Nu e doar despre joburi, cum nu e doar despre investiții, economii și salarii. E despre toate și un pic mai mult. Pornim de la întrebarea personală care se aplică unei întregi societăți – De ce muncim? – și explorăm răspunsuri posibile și altfel, nu doar prin frământări personale.

Andrei are 24 de ani, e din Suceava și de la 11 ani e nevăzător. Ține matinalul la postul de radio Viva FM, iar în paralel mai lucrează și la o agenție pe copywriting. Cândva, i-ar plăcea să aibă o emisiune de noapte. Să-l sune oamenii aproape de miezul nopții și să le asculte poveștile. „Să discutăm, să ne mai amuzăm, să ne mai întristăm, dar să interacționăm cât mai mult.”

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Vârsta îl încadrează în Gen Z. E generația despre care se tot vorbește în ultima vreme. Posibil și de bine, dar mai probabil de rău. Societatea se uită tot mai des către ea și pentru că a început să fie activă profesional. Și face asta altfel față de precedenții, ceea ce, pentru unii, vine ca un șoc. Realitatea e că fiecare generație schimbă într-o formă sau alta felul în care muncim, dar mai mereu există surpriza asta că „noua generație” – oricare ar fi ea, orice nume ar purta – vine cu prea multe pretenții. 

Despre tinerii Gen Z s-au vehiculat cel mai des următoarele: nu mai vor să muncească, vor mai mulți bani încă din perioada de juniorat, vor un echilibru între viața profesională și personală, și nu mai sunt dispuși la sacrificii majore pe altarul muncii. Sunt lucruri de care ar beneficia orice angajat, indiferent de vârstă, doar că cei care s-au zbătut până acum și au făcut compromisuri simt că cei noi, mai tineri, vor să fie cocoloșiți.

„Nu mai vrem să fim tratați prost la locul de muncă.”

Povestea lui Andrei demonstrează însă că nu e vorba de-a nu munci, ci de-a o face cu atenție și la tine. Tinerii din generația Z au acum libertatea și mijloacele să se dezvolte, să țintească spre mai mult și să-și dorească mai binele. Iar asta înseamnă și financiar, deoarece munca nu poate exista în vid, fără legătură cu situația economică. Cresc prețurile și facturile, e firesc să vrei salariu mai mare. „Nu mai vrem să fim tratați prost la locul de muncă”, rezumă Andrei. 

Gen Z care a început să muncească în radio

Pasiunea lui Andrei pentru radio a început la 11 ani, când și-a pierdut vederea și a simțit nevoia să înlocuiască televizorul cu un alt tip de divertisment. Oricum, zice el, nici nu mai erau satisfăcătoare programele TV de atunci, că începuseră să fie tot mai tabloide. 

A descoperit în casă un aparat radio cu baterii. L-a pornit și așa a început să se dezvolte pasiunea pentru FM.

I-a plăcut – și încă îi place – intimitatea pe care o oferă.

Mai târziu, a găsit un post de radio online pirat, unde a căpătat prima experiență în domeniu. Dar munca adevărată a început odată cu facultatea. Ajuns la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, a început să lucreze la postul de radio studențesc.

Profesoara care se ocupa i-a propus ulterior să încerce și la radioul local, Viva FM. Propunerea de matinal a venit, zice el, natural. „Chiar m-am implicat în acest tip de activități și mi-a plăcut foarte mult să mă pot auzi pe FM.”

Cu scrisul a avut o relație mai complicată. Oamenii din jurul lui i-au spus de mai multe ori că ar trebui să încerce, că are umor și n-ar strica să știe și alții. Andrei a zis mereu că nu e pentru el. Facultatea l-a împins însă să exploreze și zona asta. Era obligat să scrie teme de seminar și și-a dat seama că era altfel față de ce făcea la școală, când scria eseuri la română. A început să-i placă tot mai mult, așa că scrisul a devenit a doua lui pasiunea.

Primii bani, freelancing și ceilalți 7 ani de acasă

În 2020 a câștigat primii bani din radio. Tot atunci făcea și freelancing prin Fiverr. Așa a ajuns să fie vocea din difuzoare, în timpul pandemiei, pentru români din Spania. „Erau anunțuri făcute în limba română. Eu eram vocea primarului unui orășel.” A dat voci și pentru niște jocuri, dar nu știe dacă au mai apărut sau nu.

În februarie 2021, a început un internship la o agenție de publicitate. Făcea copywriting și i-a plăcut. Când s-a terminat perioada contractului, a vrut o provocare mai mare. Așa că, doi ani mai târziu, s-a angajat la o agenție din Suceava.

Deși are două joburi la care face munca pe care și-o dorește și care-i place, Andrei zice că n-ar putea alege între radio și copywriting. „Radioul e mai mult despre a fi prietenos. Radioul mă răsfață. Eu când intru dimineața în direct cu Petre, colegul meu, și când intru în contact cu subiectele, pur și simplu simt că mă activez.”

În același timp, subliniază Andrei, munca de agenție poate să intre și în rutină. Acolo n-ai mereu clienți care îți permit să fii mereu creativ. Dar îi plac ambele domenii pentru că „satisfac anumite dorințe”.

„Ne-am hrănit și noi în copilărie cu lipsurile părinților noștri.”

Ca răspuns la prejudecata că „tinerii nu mai vor să muncească”, Andrei are un punct de vedere mai nuanțat. Generația lui vrea mai mult și e mai vocală pe anumite planuri.

Tinerii vor, spune el, să fie împliniți financiar, nu să nu mai muncească. „Pentru că ne-am hrănit și noi în copilărie cu lipsurile părinților noștri”, subliniază el. 

„Foarte mulți prieteni de-ai mei sau foarte mulți oameni pe care i-am cunoscut, de-o vârstă cu mine, s-au luptat cu plecarea părinților în străinătate pentru a le oferi un trai mai bun. Asta nu e foarte diferit de lipsa de portocale din comunism pe care o suferea maică-mea când era, nu știu, la 5 – 6 ani.”

Poveștile oamenilor și cifrele arată că lipsurile încă există, ba chiar pentru mulți s-au acutizat. O singură persoană adultă are nevoie de cel puțin 3.807 de lei pe lună ca să ducă un trai decent, după cum arată un comunicat de presă făcut de Fundația Friedrich Ebert România și Syndex România. În peste jumătate din județe salariul mediu e departe de suma asta și doar în câteva orașe (București, Cluj, Timișoara, Sibiu) se duce la peste 5.000 de lei.

În banii ăștia intră tot: chirie sau rate, mâncare, haine, încălțăminte, cheltuieli pentru casă și igienă personală, îngrijirea sănătății, vacanțe sau recreere, educație, cultură și chiar niște economii. 

Sigur, sună bine când apar doar așa. Doar că, din cei 3.807 lei, poți aloca, de exemplu, doar 150 de lei pentru „recreere și vacanță”. Și doar 1.378 de lei pentru chirie sau rate. În București, o chirie într-o garsonieră decentă pornește de la 1.500 de lei.

Nici în Suceava, spune Andrei, nu prea găsești chirie bună sub 1.500 de lei. Așa că înțelege de ce tinerii ar alege să locuiască în continuare cu părinții. Mai ales când multe joburi sunt plătite cu (mult) sub 3.000 de lei.

„Eu sunt și o fire destul de cheltuitoare și mă amăgesc mereu spunând că eram sărac când eram mic și acum vreau toate nebuniile.” Asta e, poate, o experiență prin care trec mulți tineri care au trăit în medii asemănătoare. Deși Andrei încearcă să nu cumpere lucruri de care nu are nevoie, și-a dat seama că prețurile „s-au dus foarte sus”.

„Mă uitam la istoricul meu de comenzi [în Bringo] și am ajuns până în 2020 – 2021. Atunci dădeam 400 de lei pentru lucruri care acum ajung și la 800 de lei.”

Nu există o soluție magică, perfectă, care să rezolve acest trio: muncă – bani – motivație. Dacă rezolvi cel puțin una, foarte probabil suferă celelalte două. Certitudinea e însă că nu Gen Z a dat peste cap piața muncii. Doar a venit cu propria interpretare a sistemului, așa cum au făcut-o și l-au schimbat precedenții. Și dacă afli mai des cum e pentru alții, poate te ajută și pe tine să fie mai bine.