Zâna Merciluță

Alina Țiplea și Daniela Staicu au pornit în 2017 primul cabinet stomatologic mobil din țară, care oferă tratament gratuit copiilor care fie nu au acces la acest serviciu medical, fie ajung cu greu la el.

Zâna Merciluță − așa au denumit ele trăsura cu care merg să redea zâmbetul copiilor.

Dotată cu baghete magice de ultimă generație, Zâna călătoreşte în satele unde nu există stomatolog, la copiii internați la Institutul Oncologic București, precum și la cei aflați în centre de plasament din Capitală.

Grație drumurilor făcute de Zâna Merciluță, peste 600 de copii din țară au avut parte de primul consult stomatologic și au primit prima periuță de dinți din viața lor.

Mai mult, Alina Țiplea și Daniela Staicu, care trăiesc de 15 ani în București, au reușit să convingă Ministerul Sănătății să emită Ordinul care a creat cadrul legal pentru funcționarea cabinetelor medicale mobile în România.

Peste 75% dintre copiii cu vârste între 6 și 11 ani au carii pe dinții temporari

În mediul rural, copiii se spală pe dinți de două ori pe zi doar în 60% dintre gospodării, iar 3% nu se spală niciodată, arată un studiu realizat de World Vision și publicat în 2018.

În sate există 4.600 de cabinete medicale de familie (40,7% din totalul național), iar fiecăruia îi revin, în medie, 2.002 persoane; la orașe, media este de 1.584 persoane pentru un medic de familie.

Conform datelor strânse în proiectul Zâna Merciluță, în mediul rural sunt aproximativ 1,1 milioane de copii care trăiesc sub pragul sărăciei, iar peste 75% dintre copiii din România care au vârste între 6 și 11 ani au carii pe dinții temporari.

În mediul rural există 2.100 de cabinete stomatologice, ceea ce reprezintă 14% din totalul național.

„Am venit la Zâna Măseluță!”

Miercuri, 20 iunie 2018. Purtând pe aripi flori colorate și două măsele surâzătoare, Zâna aterizează în satul Țuglui, la 15 kilometri de Craiova.

Vreo 30 de copii, însoțiți de părinți și bunici, o așteaptă la umbra arborilor pletoși din curtea școlii.

Pe o băncuță chicotește un băiat. Îl cheamă Ionuț, are 4 ani și e foarte sigur pe el: „Am venit la Zâna Măseluță!”

Împreună cu Alina și Daniela, pe Zână o însoțesc două doctorițe voluntare: Asma Năstase Battah și Ștefania Petrache.

Alina și Daniela se pun să curețe instrumentele Zânei, iar Asma și Ștefania îi întâmpină pe copii.

„Ne-am imaginat ce ar trebui să aibă un cabinet dentar, dar pus pe roți”

Zâna Merciluță este unul dintre proiectele asociației Merci Charity Boutique, pe care Alina Ţiplea, originară din Iași, a fondat-o în 2012 și pe care astăzi o conduce împreună cu ploieșteanca Daniela Staicu.

Ele mai au un atelier social de croitorie, împreună cu o altă prietenă, Nadia. Hainele sunt vândute online cu eticheta „Port cu mine o faptă bună”, iar profitul este direcționat către Zâna Merciluță.

„Inițial a fost un magazin caritabil și o ceainărie – lumea venea, dona diverse obiecte, servea un ceai și lăsa o donație dacă voia, iar noi susțineam cazuri de la Institutul Oncologic.

Nu aveam fonduri ca să facem proiecte mai mari. Abia apoi am început să ne dezvoltăm și pe alte zone”, rememorează Alina.

În primă fază, Zâna Merciluță, care avea să capete aripi în 2014, presupunea deplasarea la Institutul Oncologic București, de unde Alina și Daniela îi luau pe copii și îi duceau la dentiști cu care încheiaseră parteneriate.

„La Institut nu exista un cabinet stomatologic, iar pentru copii este o nevoie vitală. De exemplu, dacă au o carie sau o infecție, când fac chimioterapie sau radioterapie sistemul lor imunitar devine vulnerabil, și atunci acea problemă poate deveni chiar fatală”, explică Daniela.

„În timp, ne-am dat seama că asta nu e de ajuns, că e un pic cam complicat să iei din spital copii cu imunitate foarte scăzută.

Noi nu aveam tot timpul o ambulanță la dispoziție. Trebuia să îi luăm cu diferite alte mașini, şi asta nu era foarte bine pentru copii. Atunci ne-am gândit cum să mergem noi către ei”, o completează Alina.

În același timp, cu banii strânși din donații, asociația lor oferea burse de studiu copiilor din zonele defavorizate.

Mergând în sate sărace, Alina și Daniela și-au dat seama cât de acută era și acolo nevoia de tratament stomatologic.

„Singura formă care să îmbine deplasarea și la sate, și la Institutul Oncologic era forma mobilă. Și atunci ne-am imaginat − negăsind un alt proiect asemănător – ce ar trebui să aibă un cabinet dentar, dar pus pe roți într-o mașină”, spune Daniela.

După două luni, mașina, primită donație, era echipată și transformată într-un cabinet mobil, cu toată aparatura necesară.

Zâna a fost gata de drum în 2017. Și totul fusese posibil datorită generozității unor oameni.

A urmat procesul de obținere a autorizației de funcționare, care a durat un an și trei luni.

„Am avut multe întâlniri cu Direcțiile de Sănătate Publică, apoi vreo patru audiențe la Ministerul Sănătății, inclusiv cu un consilier al fostului ministru.

De fiecare dată ni se promitea că ne vor suna ei înapoi, ca să identificăm o soluție, și nu ne mai suna nimeni”, își amintește Daniela.

Între timp, Alina și Daniela au bătut țara în lung și în lat, iar Zâna a primit vizitele a peste 600 de copii.

„Nu am așteptat să iasă legea, ci am mers pe teren și am făcut proceduri non-invazive, profilaxie, și am cules și informații.

Ne-am dat seama de ce nu se duc oamenii la stomatolog, cât de mare e nevoia, și am început să documentăm cu fotografii, cu danturile copiilor. Așa am reușit să contribuim la elaborarea normelor”, povestește Daniela.

În timp ce Alina și Daniela ne povestesc istoria Zânei, doctorițele Asma și Ștefania predau lecția despre periajul corect unei săli pline cu copii, părinți și bunici.

Atenți ca la un basm, copiii răspund în cor oricărei întrebări, într-un val de râsete.

Asma: Astăzi o să vă povestim despre trei arme secrete cu care ne păstrăm dințișorii sănătoși. Cine poate să ghicească care e prima armă secretă?

− Eu, se aude un copil sfios.

− Ia spune!

− Mă spăl pe dinți!

− Asta e prima armă secretă, și azi am venit cu prietenul meu. Vă place?

− Daaa!

După ce li se arată pe măseaua-mascotă cum să se spele corect, câțiva copii se strâng într-o altă sală, în așteptarea marii întâlniri cu Zâna.

GALERIE FOTO:

Cea mai mică dintre viitorii protejați ai Zânei, Delia, are 3 ani și e la grădiniță. Ne spune că tatăl ei a învățat-o să se spele pe dinți.

Rebeca e un pic mai mare: la 5 ani, se mândrește că i-au căzut deja câțiva dinți de lapte: „Ăsta mi l-a tras mama cu ața și ăsta a căzut. Nu m-a durut”.

Nerăbdătoare să ne arate ce-a învățat de la cele două însoțitoare ale Zânei, Rebeca iese din școală și face prima ei demonstrație pe mascotă.

GALERIE FOTO:

*

„Zâna Merciluță veghează”

Zâna este gata să îi primească pe cei 30 de copii veniți să o cunoască, iar prima coadă începe să se formeze.

La umbra unui copac, Alina și Daniela împart zâmbete și voie bună. Înainte de a urca pe scaunul Zânei, copiii trec pe la ele pentru a primi o încurajare și o insignă cu numele fiecăruia.

Asma: Ia să vedem noi, Luca, cum știi tu să muști. Vai, aparat scrie pe tine!

Sub privirile atente ale părinților, doctorițele și-au pus măștile și au purces să folosească baghetele fermecate.

Fiecare copil primește un sfat de urmat, iar, la finalul întâlnirii, face o poză cu ajutoarele Zânei.

GALERIE FOTO:

E adevărat, totuși, că nu toți copiii pleacă zâmbitori de la Zână și că unii nu reușesc să-și învingă frica când aud zumzăitul „albinuței”.

După ce pleacă de la Zână, copiii trec din nou pe la Alina și Daniela.

Fiecare dintre ei primește o diplomă de curaj pe care scrie „Ai grijă de dințișori”, împreună cu un plic în care găsesc o cărticică, o periuță și pastă de dinți.

„Zâna Merciluță veghează”, le spune Alina când își iau „la revedere”.

Unii copii sunt cât plicul de mari. Îl iau și îl flutură învingători prin curte. Printre ei, și Delia:

„Eu nu plânsei. Stai să-ți arăt diploma. Scrie că am fost foarte curajoasă”.

„Cel mai apropiat cabinet era la 30-40 de kilometri”

Zâna Merciluță a făcut primele călătorii în cele mai sărace zone ale țării − Vaslui, Iași, Bacău. Acum face minuni prin Dolj.

Daniela Staicu spune că situațiile diferă de la un sat la altul: fie nu există cabinet, fie dotarea de la dispensar e foarte veche, fie părinții nu au bani să-i ducă pe cei mici la cel mai apropiat cabinet:

„Când selectăm satele, ne uităm să vedem și dacă există dispensar, cabinet stomatologic. Ceea ce am descoperit cu tristețe este că există sate unde sunt înregistrate două-trei cabinete stomatologice, dar, de fapt, acei medici nu practică acolo.

De fapt, în sat ori nu există cabinet, ori infrastructura e foarte veche. Asta am întâlnit și în județul Iași. De exemplu – un cabinet cu o infrastructură foarte veche. Oamenii erau reticenți să se ducă acolo, iar cel mai apropiat cabinet era la 30-40 de kilometri distanță”.

În ceea ce priveşte comuna doljeană Ţuglui, Daniela spune că nu a găsit un cabinet stomatologic.

Mama unei fetițe o contrazice:

− Ba da, avem. Şi cred că are contract cu Casa.

Daniela: Și copiii plătesc?

− Nu știu să vă spun.

− Nu ați fost acolo?

− Nu.

− De ce nu ați fost?

− Pentru că n-am avut nevoie.

„Acest «nu se întâmplă nimic» cred că mă șochează”

Alina și Daniela spun că, în drumurile lor prin țară, danturile foarte cariate ale unor copii foarte mici le-au lăsat fără cuvinte.

Dar ceea ce le-a surprins cel mai mult a fost că au întâlnit copii care nu se spălaseră niciodată pe dinți și care nu aveau în casă periuţă şi pastă.

Şi încă ceva:

„Nu există infrastructură în regulă pentru toți oamenii, dar nici nu există preocuparea să se facă. Nu se întâmplă nimic, iar acest «nu se întâmplă nimic» cred că mă șochează într-un fel: nici o intenție, nici o dorință.

Așa cum mă uimesc și școlile care stau să cadă, școlile care, aparent, au fost reabilitate prin proiecte europene, dar a căror toaletă e tot ca la 1960.

În Mureș, unde am fost de mai multe ori, am întrebat într-un sat de când e toaleta. Era de 50 de ani»”, spune Daniela Staicu.

La „biroul” lor de sub copac vin două fete mai mari − Samira, care are 14 ani, și Daiana, 17. Ce insigne pentru a intra la consult.

Daiana mărturiseşte că nu merge la dentist, dar că acum a venit pentru că o dor nişte măsele.

Sfioasă, Samira mărturisește că e prima dată când vine la un consult.

− Nu te-a durut nimic până acum?

− Decât o măsea.

„Fiecare copil are povestea lui dureroasă și mulţi au părinți plecați în străinătate”

După aproape două ore, Zâna își încheie misiunea în Ţuglui. A văzut 31 de copii, din totalul celor 150 care se anunţaseră înainte ca ea să apară în sat.

Medicul Ștefania Petrache, care lucrează încă din anul II de facultate la un cabinet stomatologic din Craiova, se declară plăcut surprinsă de ce a văzut, spunând că foarte mulți copii aveau o dantură îngrijită.

E prima dată când se implică în planurile Zânei Merciluță, dar de-acum ar vrea să o însoţească şi în alte călătorii.

„E un lucru extraordinar faptul că Zâna merge prin toată România și aș vrea să mă alătur și eu, pentru că orice vorbă le-ar prinde bine copiilor. M-aș bucura să fac asta cât mai curând”.

Colega ei Asma lucrează la un cabinet stomatologic din București şi face parte din suita Zânei din 2016.

„Plecările erau fără caravană, lucram cu unit mobil, adică o valiză cu aparatura necesară, pe scaun.

Este o experiență incredibil de frumoasă, te încarci cu multă energie pozitivă, dar e și foarte obositoare. Vedem în jur de 100 de copii pe zi.

Fiecare copil are povestea lui dureroasă și mulţi au părinți plecați în străinătate. Bunicii îi îngrijesc cu greu, iar mulţi dintre copii nu au fost niciodată la dentist”, spune Asma.

„Încurajăm oamenii să ne scrie”

La finalul zilei, nu mai rămâne timp de altceva, ne spune Alina când o întrebăm dacă, pe lângă asociație, mai are și altă activitate:

„Așa cum susții un cabinet, așa susții și cabinetul ăsta, doar că ăsta e pe roți. Atelierul şi proiectele pe educație sunt un job.

În loc să lucrezi la o companie de la 8 -9 până la 6, noi lucrăm de la 8 la 10 seara, depinde. Este un job, doar că noi am ales să îl facem pentru comunitate.

Încurajăm oamenii să ne scrie. Dacă știu că o anumită comunitate are nevoie de noi, ne pot scrie să ne solicite ajutorul”.