Vaccinare în Obor: mici, muștar și epidemiologie de pahar

E a doua zi a maratonului de vaccinare organizat de autoritățile Sectorului 2, în colaborare cu Centrul Medical Dr. Furtună Dan și cu administratorii pieței. În ajutorul lor a venit și vestita Terasă Obor, această Mecca a amatorilor de mici ieftini, dar și un club al polițiștilor motocicliști din România, Blue Knights România, care colaborează în mod regulat cu Centrul Medical Dr. Furtună Dan.

„Suntem mai multe chaptere, e un club internațional ce a pornit din Statele Unite. Unii suntem cadre MAI, alții sunt din MAPN sau ISU. Președintele clubului colaborează cu Centrul Medical Dr. Furtună Dan și noi la orice campanie de voluntariat încercăm să participăm în număr cât mai mare, cât ne permite timpul, deoarece sunt mulți colegi plecați în misiuni, lucrează în ture, lucrează în weekenduri.

Practic, aici îi ajutăm pe oameni să completeze formularele, îi triem și încercăm să ținem, cât de cât, lumea calmă, să nu se enerveze”, povestește Dorin, un membru al clubului.

„Maraton de vaccinare” e impropriu spus, pentru că centrul din piață funcționează timp de 12 de ore vineri și sâmbătă și alte zece duminică. De ce nu s-a organizat un maraton adevărat, cu vaccinare 24/24, cum s-a făcut la Timișoara și-n alte locuri?

Simplu: autoritățile au trebuit să facă totul în funcție de programul pieței, care chiar așa funcționează: între 8 dimineața și 8 seara vinerea și sâmbăta, între 8 și 6 după-amiaza duminică. 

Anxietăți epidemiologice la grămadă

E un pic ciudat să te înțepi într-un loc atât de circulat precum Oborul. Centrul funcționează chiar vizavi de piață, lângă terasă. Dacă vii cu metroul, pentru a ajunge la caravană trebuie să treci printr-un un șir lung de tarabe în jurul cărora forfotesc zilnic mii de oameni – unii mascați, alții mai puțin. Pentru un om deja vaccinat venit doar cu treburi, poate anxietatea este mai mică. Dar dacă ai venit special pentru vaccin, deci nu ești încă imunizat împotriva noului coronavirus, drumul către caravană e mai riscant decât ar fi fost, poate, într-un centru tradițional. 

Lucrul ăsta e remarcat și nea Vasile, de 60 de ani, pe care-l găsim savurând niște mici și o bere pe terasă. Toată treaba asta i se pare „o porcărie”. Nu pentru că ar fi împotriva vaccinării propriu-zise, pentru că s-a vaccinat imediat cum a prins ocazia, în ianuarie. 

„Circulă multă lume, nu văd cât pot să dezinfectezi acea stație. Stând atâta la rând, ți se poate face și rău, nu am văzut să fie salvare. Erau atâtea clinici în zonă, pentru ce să alegi locul ăsta? E de parcă ar fi un CEC. Dacă nu mă vaccinam în ianuarie, tot n-aș fi participat la așa ceva.

Nu văd cum poți să dezinfectezi într-o piață plină de mâncăruri. Nu știi de unde-s fructele, legumele, unde intri înainte de a sta la coada aia”, ne mărturisește nea Vasile îngrijorat.

În ciuda anxietăților de natură epidemiologică care ne încearcă pe unii dintre noi, sâmbătă, când mergem să vedem care este treaba, coada la imunizare este continuă. În paralel cu ea funcționează o altă coadă, cea de la mici, unde vaccinați și nevaccinați așteaptă cuminți să baloteze câțiva mici înainte de a se întoarce la treburile lor.

Ambele cozi sunt urmărite și înregistrate de camerele televiziunilor venite să raporteze despre minunea vaccinistă de la Obor. Mulți dintre cei luați la întrebări de jurnaliști – inclusiv de noi – evită să vorbească. Pentru ei, vaccinarea e un gest pragmatic, nu un eveniment mediatic. Printre camere de filmat, oamenii încearcă să-și mănânce liniștiți micul și să-și bea apa plată. 

De exemplu, Miluș, 47 de ani, a venit din Călugăreni (județul Giurgiu) să se vaccineze dintr-un motiv foarte simplu: vrea să intre în rând cu lumea, cu societatea.

„Sper să ne aducă beneficii în privința scăpării de această pandemie. Adică acum nu pot intra la un meci de fotbal, pentru că nu sunt vaccinat, dacă vreau să merg la un film, nu pot, dacă vreau să merg cu familia la terasă, din nou nu pot. Astea sunt niște lucruri care te țin separat de ceilalți, care s-au vaccinat”.

Miluș, 47 de ani, Călugăreni

Cum a ajuns o glumă știre la televizor

„Ne-a scăzut vânzarea de bere cu 30%”, la urma urmei, oamenii beau apa plată care vine la pachet cu micii, explică vesel domnul Adrian Rebengiuc, managerul terasei.

Greu de înțeles cărui scop servesc sutienele agățate deasupra meselor, dar nici nu par să deranjeze pe cineva, probabil făceau parte din peisaj cu mult înainte să vină toată presa aici.

Angajații și patronul au constant ceva de făcut, nu prea există moment de respiro, pentru că pe lângă clienții veniți să îmbine imunizarea cu înfulecatul, mai sunt și clienții fideli, pentru care popasul la terasă face parte din rutina zilnică. 

Managerul terasei, Adrian Rebenciuc, ne explică puțin originile demersului:

„Ideea nu mi-a venit chiar mie. TNR (n.r. Times New Roman) a făcut o caterincă acum câteva luni, au scris că la celebra terasă Obor s-a făcut centru de vaccinare. S-a râs, s-a distribuit, a trecut vremea și uite că se pare că n-a prea fost treabă cu vaccinarea prin țară, și oamenii au început să mai deschidă centre de vaccinare.

Când am auzit că se face în Obor, hop, ideea. Dăm și noi. Noi am sunat la primărie, bineînțeles. Eu cu câteva mii de lei îmi fac publicitate de 200 de mii de euro. Am apărut pe la toate televiziunile și site-urile media. Ce vrei mai mult de atât? Marketing și publicitate. Dar fac și un bine”, povestește, foarte senin, antreprenorul.

Nici că există om mai potrivit să pună în practică profeția TNR decât Adrian, care înțelege perfect psihologia de Obor, bazată pe „viață reală”.

Procedura de obținere a micilor gratis e relativ simplă. Te duci, te vaccinezi, primești adeverința de vaccinare la pachet cu un voucher pentru terasă, iar după ce ai stat 15 minute să vezi dacă ai vreo reacție alergică la ser, mergi frumușel și, pe baza voucherului, îți iei micii în primire.

Deci nu-i suficientă adeverința, în caz că te vaccinaseși mai demult și aveai planuri mărețe de a fenta sistemul. 

„N-au încercat să vină cu certificatele vechi de vaccinare până acum, doar verbal. Nu-s chiar așa escroci pentru trei mici. Dar au venit și au zis: «dom’le, dacă m-am vaccinat înainte?» Pentru că foarte mulți au impresia că vaccinarea se ține aici, deci caterinca ălora de la TNR a prins extraordinar”, povestește amuzat managerul terasei.

Coada-i frate cu vaccinul și cu românul

Cu speranța că-n felul ăsta vom mai intra și noi în vorbă cu lumea, ne așezăm la coada de mici. Dăm de o doamnă foarte pornită împotriva campaniei de imunizare anti-COVID-19. N-a venit pentru vaccin, ci pentru mici. Nu se vinde ea pentru 10 lei, ne spune indignată.

Încercăm s-o „mituim”, oferindu-i locul nostru la coadă în schimbul vaccinării. Nu funcționează.

În schimb e curioasă dacă părinții noștri s-au vaccinat. Îi spunem că s-au înțepat mai toți membrii familiei, inclusiv bunicile. „Să fie sănătoși”, ne aruncă ea cu jumătate de gură.

O altă doamnă, de data asta din fața noastră, se tot miră de schema cu voucherele și mărimea cozii de la vaccinare. O întrebăm dacă n-o tentează și pe ea.

„Nu! De ce, ca să mă omoare?”

Chiar în fața ferestrei din care ies mici pe bandă rulantă dăm de un domn care aduce a Vadim în vremurile lui bune. Doar aduce, pentru că se dovedește mult mai calm și înțelept decât a fost vreodată regretatul tribun. Îl cheamă Ilie, are 84 de ani și o însoțește pe fiica lui de 62 de ani, care a venit să se vaccineze. 

„O să vin și eu zilele următoare, ea s-a dus să-i dea hârtia aia că s-a vaccinat. Mi se pare normal să fac acest vaccin, pentru că fac bine și pentru mine, dar și pentru cei din jurul meu. Și stopăm acest virus care s-a abătut asupra noastră.

N-am încercat mai devreme pentru că soția mea este bolnavă de diabet, face un tratament și am așteptat să se simtă mai bine un pic, să mergem împreună să ne vaccinăm. N-am avut rețineri în privința vaccinului, pentru că am credință în Cel de Sus. Eu n-am nimic, sunt sănătos, mănânc orice, beau, mă odihnesc, muncă fizică fac. Dar mă vaccinez ca să nu am vreo remușcare că nu l-am făcut și d-asta mi se întâmplă ceva. Preventiv”, încheie, cu blândețe, vârstnicul. 

Cum să aibă domnul cu pensie de 1260 lei încredere în autorități?

Ne luăm și noi mici și-o bere fără alcool și ne așezăm la masă cu un domn care ne trece scurt prin toată istoria recentă a conspirațiilor. Nu vrea să-și dea numele și nici să-i facem poză, dar aflăm despre dânsul că are 68 de ani, diabet și insuficiență cardiacă – afecțiuni ce nu-s de ajuns pentru a-l convinge să se vaccineze. Nici măcar medicul lui de familie nu s-a obosit să încerce, așa că ce șansă putem avea noi?

Ne povestește în detaliu cum gripa spaniolă a fost o armă biologică, cum domnul Fauci e responsabil de pandemie și distruge vieți omenești, cum el i-a finanțat pe chinezi și cum totul face parte dintr-un plan de distrugere a lumii cu un „microb” scăpat din laborator. E uimit că ne-am vaccinat și că, iată, suntem alive and kicking la un mic cu el la masă. 

Încrederea dânsului în autorități e zero, iar prin autorități înțelege orice, de la doamna Dăncilă, care nu știa aria cercului, până la doamna Țurcan (sic!), care nu înțelege sărăcia. Am vrea să-l contrazicem, dar nu putem. „Ce spune doamna Țurcan? Eu am 46 de ani de muncă și am 1260 lei pensie. Am lucrat în mediu toxic. E normal așa ceva?”.

Mai cere 100 de vodcă și ne spune de unde își ia informațiile: Antena 3, RomaniaTV și la „doamna Monica, aia cu securiștii”, referință pe care nu o prindem, că nu ne uităm la televizor. 

„Ne-am gândit și noi că micii la Obor sunt o referință culturală” – Alexandra Chirilă, viceprimar sector 2

Apropo de autorități, o întâlnim la Obor și pe Alexandra Chirilă, viceprimar la sectorul 2, dar și pe Radu Nedelcuț, consilier local, amândoi bucuroși că la centrul de vaccinare e coadă mare. 400 de oameni au fost vineri, iar sâmbătă, până la 10 jumate, se vaccinaseră deja 100. 

„Unde mai vezi tu coadă la vaccinare zilele astea?”, întreabă Radu Nedelcuț. 

Alexandra Chirilă ne povestește istoria evenimentului pornit dintr-o glumă și ajuns subiect de meme pe Internet. 

„A fost o idee care s-a construit în timp. Am vrut să facem un centru de vaccinare într-un loc aglomerat, iar Oborul este acel loc. Mii de oameni vin să-și facă piața aici. Când am deschis la Cora Pantelimon, am observat că oamenii se vaccinau pentru că le ieșise centrul în cale. Plecau cu sacoșa de cumpărături și ziceau că vor să se vaccineze.

Comportamentul vis-a-vis de vaccin s-a schimbat puțin și trebuie să ducem noi vaccinul unde sunt oamenii. La Obor ni s-a părut locul perfect să mai deschidem un centru”, explică Alexandra.

Primăria nu a cheltuit niciun leu din bani publici pentru asta, subliniază Radu Nedelcuț, ci doar a pus la masă (cu mici oare?) trei entități private.

„Primăria a fost liantul între trei entități private – firma medicală, avizată de DSP pentru centru mobil, Piața Obor și terasa Obor.”

Practic, primăria a invitat un operator privat, avizat de DSP, să deschidă centrul mobil, au vorbit cu administrația pieței și așa au aflat și oamenii de la Terasa Obor, care au sărit cu micul. „De la TNR a venit ideea sincer. Ei au fost primii care au zis asta”, râde Alexandra Chirilă. 

Aflăm că sunt mulți oameni care au vrut să se vaccineze cu Johnson&Johnson, ca să nu mai aștepte după rapel, deși puteau alege și Pfizer. „Trăim într-o țară unde avem privilegiul să ne alegem ce vaccin să facem”, spune Alexandra Chirilă, la care Radu Nedelcuț adaugă că sunt și români plecați afară care vor să vină în țară pentru doza unică. 

Îi întrebăm dacă discuțiile întinse pe săptămâni le-au făcut poftă de mici și ne-au spus că „o să încheiem și noi acest maraton cu o porție de mici la Obor”.

Un kil de roșii, un Johnson&Johnson și trei mici cu muștar – rețeta succesului

După numărul de oameni care se înghesuiau la un vaccin și un mic, mema TNR devenită realitate s-a dovedit un succes. Nu că oamenii respectivi nu s-ar fi vaccinat dacă nu primeau ăia trei mici (buni, am mâncat și noi), dar faptul că le-a fost servit vaccinul la botul pieței unde-și fac cumpărăturile a făcut lucrurile infinit mai simple.

După ce a pornit ca o chestie despre care vorbesc unii-alții în campania sterilă de informare a guvernului, aproape intangibilă prin platforma de programări la început, marele vaccin a coborât printre oameni și le-a arătat că e de-al lor. Aproape, ușor de obținut, la pachet cu trei mici, niște muștar și-o apă plată. 

Celor care se plâng că s-a trivializat ideea de vaccin (am auzit) și că asta e treabă serioasă, nu de tratat la bodegă, le recomandăm să dea o fugă azi sau săptămânile următoare la Obor, dacă planurile administrației locale se împlinesc, să vadă coada aia mare la vaccinare și să vadă cum vaccinul devine, încet-încet, o chestie firească.

Iar firescul și apropiatul, după cum bine știm, mai șterg din conspirații și rețineri. Plus că, dacă tot ajung acolo, au ieșit și roșiile de vară, sunt bune, recomandăm.