Top 10 reguli de deontologie a scriitorului

Micuța noastră lume literară este martora unui scandal care a culminat de curând cu două excluderi din Uniunea Scriitorilor din România (Dan Mircea Cipariu și Grigore Șoitu) și trei avertismente (Daniel Vorona, Paul Cernat, Florin Iaru), toate acestea operate de către orwelliana Comisie de Monitorizare, Suspendare și Excludere a USR.

Motivele invocate se referă, în mod special, la punctul 4 al articolului 8 din Statutul „reformat” al USR, privind obligațiile membrilor USR, care sună așa: membrul este obligat „să respecte normele deontologice ale breslei scriitoricești și să manifeste grijă față de păstrarea prestigiului U.S.R.”.

Un amănunt inofensiv și pasabil la prima vedere, chiar și pentru mine, însă deunăzi, într-o discuție, un jurnalist m-a întrebat, sincer intrigat, dacă există pe undeva o deontologie a scriitorului și care ar fi aceasta.

Și atunci mi-am dat seama că, de fapt, noi, scriitorii, spre deosebire de confrații noștri medici, jurnaliști, avocați, procurori, judecători etc, nu avem o deontologie oficială.

Adică nu e ca și cum, la debut sau la intrarea în USR, am depune jurământul lui Homer, jur să scriu până la orbire, să cânt ca nimeni altul faptele de vitejie ale înaintașilor… sau jurământul lui Shakespeare, jur să devoalez viciile societății și să arăt, în toată splendoarea lui, micimea sufletului omenesc și propensiunea tragică a acestuia… sau măcar jurământul lui Cervantes, jur să fac haz de necaz, iar din cea mai adâncă neputință și spaimă să șlefuiesc diamante pe care să le arunc cu dispreț pe masa istoriei…

Nu. Noi, scriitorii, suntem forțați să ne raportăm la o deontologie intimă și subiectivă, după disponibilitatea etică și conformația morală a fiecăruia.

Bineînțeles, există o etică și o morală mai largi, care guvernează natura umană în general, bazate pe respectarea și propagarea adevărului, a dreptății, a binelui, a frumosului, cărora și scriitorii, ca natură umană, nu ca breaslă, îi sunt subsumați.

Dar e cam greu să penalizezi pe cineva pe baza unor concepte atât de largi și de supuse interpretării, cu atât mai mult cu cât cei penalizați, în cazul strict relatat mai sus, afirmă cu argumente că tocmai ei sunt cei care caută dreptatea și adevărul.

Și atunci, care ar fi cadrul legal prin care ar fi definite „normele deontologice ale breslei scriitoricești”?

Singurul mod care îmi vine în minte este constituirea unui set de norme deontologice prin exemplu, prin chiar exemplul dat de către conducerea USR și de către membrii Comisiei de Monitorizare, Suspendare și Excludere. Pentru că ei, ca păstrători și protectori ai deontologiei, ar trebui să fie cei care o respectă în primul rând, nu?

Prin urmare, privind atent la comportamentul și manifestările publice ale celor menționați, am ajuns la următorul decalog:

1.Modifică legea de câte ori ai ocazia pentru a fi în favoarea ta.
Modificările abuzive ale statutului USR, în 2009 și în 2013, menite să permită mandate de conducere nelimitate și alte „înlesniri”.

2. Nu arăta nimic, fă totul în ascuns.
Lipsa transparenței garantate prin lege a rapoartelor de activitate, a situațiilor financiare, a rapoartelor comisiilor și a dovezilor publicării acestor rapoarte în Monitorul Oficial, a declarațiilor publice de venit.

3. Fă-ți camarila ta și premiaz-o constant pentru a-ți fi supusă și recunoscătoare.
Scandalurile recurente ale Premiilor Eminescu din ultimii doi ani.

4. Urmează-ți oportunismul, coloana vertebrală e supra-apreciată.
Cazul Directorului de Imagine al USR, care în 2009 publica în revista Cultura un articol care cu indulgență poate fi numit virulent, la adresa actualului Președinte al USR, doar pentru a se întoarce sub mângâierea mâinii pe care-a mușcat-o, cu prima ocazie și funcție.

5. Dezinformează și stăpânește.
Cazurile concrete de dezinformare proliferate sub actuala conducere a USR (mai ales la accentul pus asupra unei false intenții uzurpatoare a lui Dan Mircea Cipariu), pentru a muta atenția de la realele intenții ale Grupului de Reformă (punerea în legalitate juridică a USR, updatarea Statutului USR în termeni legali și firești, conform legislației României, obținerea transparenței financiare, realizarea unor alegeri generale constituționale, în cadrul cărora președintele să fie ales prin vot majoritar, nu prin reprezentanți) și pentru a influența astfel reacțiile Filialelor și ale membrilor lor.

6. Ține etica și morala în brațe, dar spionează în ascuns.
Faptul că, în ultima întâlnire a Consiliului USR, au fost prezentate drept „probe” fragmente din discuții private ale membrilor Grupului de Reformă, subtilizate prin intermediul unor „cârtițe” infiltrate în grupul privat de Facebook al GR USR.

7. Constrânge în mod elegant prin șantaj instituțional.
Mărturii ale unor membri USR, nu foarte curajoși, care mi-au relatat cum, prin intermediul unor directori de Filiale USR, s-au făcut presiuni discrete asupra celor care erau bănuiți a adera la Grupul de Reformă.

8. Utilizează trunchiat, în scop public, orice discuție privată care îți folosește.
Cazurile a cel puțin doi membri USR, care au și luat atitudine publică, a căror corespondență privată cu reprezentanți au USR a fost făcută publică, în unele cazuri în mod trunchiat, pentru a servi versiunii USR a conflictului.

9. Folosește organele de presă pe care le controlezi pentru a demoniza imaginea și a ironiza acțiunile celor care te contestă. Preferabil în mod anonim.
Repetatele atacuri la persoană și discreditări din România Literară, în ultimii doi ani, la adresa unor membri ai Grupului de Reformă, multe dintre acestea plasate sub anonimatul unui „cronicar” cu un ochi magic de malițios.

10. Exclude-i pe cei recalcitranți.
Legendele urbane privind concedierea unui redactor al României Literare în urma unui „like” nefericit dat cui nu trebuia, sau privind eliminarea unor colaboratori RL în urma publicării unor articole care „nu conveneau”, plus cazurile concrete ale excluderilor de la care am pornit.

*

Date fiind aceste norme deontologice, deduse factual din manifestările conducerii USR, nu putem decât să fim de acord cu decizia Comisiei de Monitorizare, Suspendare și Excludere și să conchidem că, într-adevăr, cei excluși și avertizați au încălcat în fond cam toate normele de deontologie a scriitorului și, cu reală convingere, nu ne rămâne decât să încurajăm Comisia să sape mai adânc și să aducă în fața justiției alte și alte elemente conturbatoare, Uniunea fiind, cu siguranță, plină de astfel de indivizi.

Avem încredere că, în modul acesta, s-ar putea realiza o absolut necesară separare a elementor dușmănoase de cele docile și, cu o muncă susținută, s-ar putea ajunge la o Uniune formată din câteva zeci de membri întâmplător aflați la conducere.

Până una-alta, eu zic că putem liniștiți să depunem jurământul lui A. Toma, jur să fiu supus și slugarnic, să slăvesc Partidul în infailibilitatea și intangibilitatea lui și să cânt măreția Partidului în fața celor fără de apărare…

Așa să ne ajute deontologia!