Timpul regăsit. Povestea Ceramic Cafe

În curtea acompaniată de muzică te așteaptă Corina. Are pantofii pătați cu glazură pentru pictură. „Salut”, îți spune și te invită în interior, la Ceramic Cafe, cafeneaua pe care a deschis-o cu o lună înainte de instaurarea stării de urgență în România, și unde poți să-ți pictezi singur cana din care vei bei de-acum încolo.

___

„Arta nu-i despre frumos, n-are nimic de-a face cu frumosul”, îmi spune Corina Ilea, fondatoarea Ceramic Cafe, o cafenea concept din Cluj și București.

Am vizitat-o în București într-o miercuri cu vreme incertă – ba prea cald, ba ploaie, și i-am ascultat povestea, care a început în 2016, odată cu întoarcerea la Cluj din Canada, după zece ani petrecuți acolo. Întoarcerea la o realitate cu care nu mai era obișnuită.

După atâția ani petrecuți în străinătate, Corina avea nevoie de oameni, de un “acasă” al ei. Așa că s-a dus spre ce cunoștea cel mai bine bine după mulți ani de studiu: arta.

„În Canada mă obișnuisem foarte mult cu ideea de comunitate. În jurul blocului în care stai, ai o stradă unde oamenii se întâlnesc și fac lucruri împreună. Eu m-am reîntors în țară, dar nu reușeam să percep ideea asta de comunitate. Și aveam nevoie de asta.

Ideea de comunitate nu e un bla-bla, niște vorbe pe care le arunci pur și simplu. Oamenii se strâng pentru că au apartenență la ceva. De aici a plecat ideea. Provocarea a fost cum să facem asta la modul cel mai concret”, își amintește Corina despre începuturile Ceramic Cafe.

Creativitatea e vitală și aduce oamenii împreună

Modul cel mai concret de a aduce împreună o comunitate a fost o cafenea, with a twist: la Ceramic Cafe oamenii pot să vină să-și picteze propria cană și să o ia cu ei acasă. Din 2016, când Corina a deschis Ceramic Cafe în Cluj, până-n pandemie, reușise să creeze acolo un adevărat hub.

 „Datorită poziționării, știam toți studenții de la medicină, știam când au examene, când sunt stresați, nefericiți. Erau momente în care în cafenea se vorbeau și câte 7 limbi.

La Ceramic Cafe ai contextul ca ceva să se întâmple cu tine. Tot procesul se întâmplă cu fiecare persoană în parte când începe să facă alegerile, ce va picta, cu ce culori. Își ia un obiect cu care va petrece mult timp, 2 ore, 2 ore jumate. În tot timpul ăsta, concentrându-se pe ceva care nu mai are nicio legătură cu jobul, cu orașul, mintea se duce într-o altă direcție.

Omul vine aici și se deschide. Toate elementele spre asta îl conduc. Eu când îl primesc aici nu știu ce a făcut astăzi, cine l-a claxonat pe stradă, cine ce i-a zis de bine sau rău, dar îi ofer un spațiu în care să se deschidă”, îmi explică Corina.

Cum funcționează?

Cum intri în cafenea, în sala mare, în dreapta ai rastelul cu biscuiți. Nu de mâncat, ci de pictat. Adică ceramică arsă o singură dată, aflată într-un stadiu intermediar, și prin care curge apă – baza pentru ce urmează să faci cu glazurile. Fiecare își poate alege ce bază vrea – de la cană înaltă, la cană fără toartă, bol sau farfurie.

După, urmează alegerea glazurilor, adică a culorilor cu care vei umple baza, înșirate pe o etajeră plină cu borcane din care să alegi culori. Calde, reci, din aceeași gamă sau complet diferite. Important e să le pui pe paletă și să te apuci de treabă.

La un singur strat de culoare, pe obiectul tău se vor vedea toate urmele de pensulă. Așteaptă câteva minute, mai adaugă un strat de glazură și culoarea se schimbă total. Din nou, e vorba de timp.

La final, nu uita să speli paleta și pensulele. Și să-i lași obiectul pictat Corinei, să-l trimită la ardere. Te va suna ea peste două săptămâni să vii să-l iei acasă.

Și dacă nu termini de pictat, poți să revii la Ceramic Cafe în altă zi.

Ceramic Cafe București sau cum supraviețuiește un business deschis în pandemie

După ce și-a probat ideea în Cluj, Corina a adus Ceramic Cafe și în București. Și a făcut asta în februarie 2020. Doar o lună a stat, însă, cafeneaua deschisă.

„În ultima zi, pe 8 martie, aveam plin aici. Pe 9 martie am plecat la Cluj, aveam avion înapoi în București peste trei zile, dar m-am mai întors abia după 2 luni.

Acela a fost momentul în care ne-am gândit cum să ne reinventăm. Dacă tot am vorbit de creativitate de atâta amar de vreme, ăsta a fost momentul să dovedesc că pot. A fost complicat. Nimic din ce gândisem înainte nu se mai întâmpla, iar asta la nivel de azi pe mâine. Noi am crezut foarte mult că ce facem contează, așa că am mers mai departe”, spune Corina.

La modul concret, a adoptat ideea de „paint at home”. Oricine voia să picteze putea să vină la cafenea și să-și ia acasă un kit format dintr-un obiect de ceramică, culori și pensule. Ulterior, oamenii pictau acasă și reveneau la Ceramic Cafe să lase obiectul pentru ardere.

„În vremea stării de urgență a fost bine, cumva reușeam să ducem în casele oamenilor ce ar fi putut face aici și starea pe care le-o dădea cafeneaua. Multe persoane ne-au zis că au ieșit cu bine din perioada respectivă și pentru că au avut scăparea asta oferită de noi. Creativitatea e vitală. Am văzut asta în pandemie”, continuă Corina.

Pictură-n frig

Când restricțiile s-au mai relaxat, oamenii au putut să vină pe terasă. Iar iarna a fost nebunie, povestește Corina.

„La modul propriu am petrecut iarna cu oameni pe terasă, în zăpadă. Aveam lămpi care dădeau căldură, iar tuturor celor care sunau pentru rezervare le spuneam să-și aducă șosete groase. Și oamenii veneau. E clar că le făcea bine.

Că lucrezi într-o corporație, că lucrezi în bancă, în IT, ai nevoie de treaba aia care desface anumite circuite. Să vezi cum ceva se destinde în oameni. Iar asta te face să mergi înainte chiar și în momente grele”, e de părere Corina.

Anxietatea pandemică, ritm pentru cafenea

Schimbările de pe-o zi pe alta din pandemie au dictat ritmul în care a funcționat Ceramic Cafe și atitudinea oamenilor.

„În funcție de ce se întâmpla, eu vedeam rezultatul în secunda doi. Veneau oamenii sau nu. Cum se apropiau unii de alții, cum intervenea o distanță între ei. Am văzut toate etapele astea. Când a fost dat drumul pe terase, când au fost impuse noi restricții. Toate s-au văzut în comportamentul oamenilor care veneau la cafenea.

Da, anxietatea a fost foarte mare. Dacă stăteai de vorbă cu ei, le acordai puțină atenție, observai asta imediat”, continuă Corina.

Nu există greșeală și ceramica se sparge

Când a lansat Ceramic Cafe, cel mai greu i-a fost să-i facă pe oameni să-i acorde încredere. Ideea de cafenea în care vii să pictezi nu e foarte comună și să-i facă pe oameni să le acorde o primă șansă a fost greu.

După, totul s-a rostogolit ca un bulgăre de zăpadă. Oamenii au început să vorbească, să le recomande prietenilor sau să scrie în social media.

Iar la asta a contribuit și faptul că de la Ceramic Cafe lipsește presiunea timpului și a reușitei, specifice unui atelier de pictură.

„Vin oameni care n-au mai pictat de 10-15 ani, de când erau mici. Și apare ideea de «oare eu pot să fac asta?» Dar tocmai asta e diferit la noi de un atelier de pictură. Că nu vii să înveți. La un atelier, cel de acolo știe mai bine decât mine ce și cum, eu mă duc să învăț, dar mereu e presiunea aia «fac sau nu bine?» Mai e și presiunea de timp a atelierului. În fapt, reiei și la atelier presiunile cu care te confrunți în cotidian.

La Ceramic Cafe nu e vorba despre asta. Noi avem doar câteva reguli de bază: nu există greșeală și ceramica se sparge. Fie că o faci tu, fie timpul, ce ai creat poate dispărea dacă nu-ți place”, adaugă Corina.

„Îi lași pe oameni să-și trăiască propria poveste atunci când intră-n cafenea. Și la final primești o parte din bucuria lor”, îmi spune Corina Ilea la final, în fața creației mele „cu defect”.

Această serie de articole despre antreprenori români este susținută de Raiffeisen Bank, ca o contribuție la promovarea afacerilor românești. Antreprenorii români pot beneficia de finanțare, educație antreprenorială și dezvoltare accelerată prin intermediul programului factory by Raiffeisen Bank.