Maria Hojda: "Îmi venea rândul să cânt și nu știam cum să îmi opresc lacrimile"

Maria Hojda. Foto: Arhiva personală

Maramureșeanca Maria Hojda (27 de ani) a ajuns cântăreață datorită părinților săi. În familia Hojda, toată lumea cântă, iar Maria, alături de surorile sale, Flavia și Ligia, a ales să ducă tradiția mai departe.

Maria s-a remarcat concurând la Megastar, X Factor și Vocea României, despre care spune că au ajutat-o să fie mai încrezătoare.

După colaborări cu alți artiști, ea a reușit să-și lanseze, în noiembrie 2017, primul videoclip din cariera solo, Never Be.

"Am studiat pianul și viola"

– Cum s-a născut pasiunea ta pentru muzică? 

– Părinții sunt cei care ne-au ghidat către muzică. Pentru că își doreau să creștem într-un mediu artistic, mama a insistat să mergem la cursurile Școlii de Muzică și Arte Plastice din Sighetu Marmației, unde am studiat pianul și viola, iar tata ne-a introdus în universul muzicii folk și al cântatului pe voci. Ne-au susținut și încurajat în fiecare moment.

– Când ai urcat prima dată pe scenă? 

– Cred că aveam 5-6 ani când am cântat prima oară pe scenă alături de tata și de sora mea Ligia. Eram niște mogâldețe de fete cu ochi sclipitori și mândri.

– Care a fost momentul în care ți-ai zis: "Asta vreau să fac toată viața"?

Maria Hojda. Foto: Arhiva personală

– În clasa a VIII-a am fost pusă în situația de a alege pe ce drum vreau să merg. Oscilam între a fi psiholog, arheolog, judecător sau cântăreață.

Am ales ideea de a cânta și la sugestia părinților, a profesorilor de la Școala de Muzică din Sighet și chiar a unor dragi profesori de matematică. Așadar, am ales să studiez canto clasic la Liceul de Artă din Baia Mare.

În perioada liceului am cântat într-o trupă de rock, formată din colegi și prieteni. Se numea Utopia și ne doream să demonstrăm că imposibilul este posibil.

A urmat emisiunea Megastar, care mi-a întărit dorința de a urma cursurile Universității Naționale de Muzică din București. De aici au început colaborările cu diferiți instrumentiști, trupe, artiști.

– Cu ce artiști ai crescut? 

– De-a lungul anilor, am ascultat diverse stiluri muzicale. Mă inspiră folclorul din diverse zone ale lumii și din Maramureș. Le admir pe Björk, Lisa Gerard, Yma Sumac, Coco Rosie.

– Care este cel mai valoros sfat pe care l-ai primit de la familia ta privind cariera în muzică? 

– Să nu îți neglijezi niciodată radăcinile, sufletul și credința.

– Care este cea mai frumoasă amintire de pe scenă?

 Un moment foarte emoționant a fost acum un an, când am cântat împreună cu toată familia. Nu mai cântasem de foarte multă vreme împreună și simțeam cum mă copleșesc emoțiile.

Îmi venea rândul să cânt versul meu și nu știam cum să fac să îmi opresc lacrimile. A fost foarte intens!

"Am fost la preselecții, am luat trei de «Da» și nu m-au mai chemat"

– Ce simți că ți-au dăruit cele trei concursuri la care ai participat – Megastar, X Factor și Vocea României

– La X Factor nu se poate spune că am participat. Am fost la preselecții, am luat trei de "Da" și nu m-au mai chemat. Motivul nu îl știu nici în ziua de azi.

Oricum, mă bucur că s-a întâmplat așa, pentru că în anul următor am participat la Vocea României.

Megastar va rămâne veșnic în sufletul meu. A fost primul concurs de anvergură la care am participat. Aveam 17 ani. Am împlinit 18 ani în timpul concursului, treceam printr-o perioadă de transformare și nu eram obișnuită cu atâtea interviuri, lumini, jurați, producători etc.

Îmi lipseau natura, liniștea și aerul de acasă. M-am trezit brusc într-o lume complet diferită de ce știam sau mă așteptam eu.

Bineînțeles că am avut foarte multe de învățat. M-am luptat cu psihicul meu și am văzut câtă muncă este în spatele unui show de televiziune. A fost un start-up extrem de fain.

Vocea României a fost o perioadă minunată din viața mea. Am avut ocazia să lucrez cu Loredana, care m-a îndrumat cu mult drag și care m-a pus în dificultate, dându-mi ocazia să mă autodepășesc.

Faptul că a participat și sora mea Ligia mi-a dat și mai mult curaj. Ne susțineam, ne sfătuiam și încurajam reciproc. Trăiam împreună fiecare moment.

"Loredana ne spune mereu: «Depășește-ți limitele!»"

– Cum ai ajuns în trupa de backing vocals a Loredanei?

– În 2013, Loredana avea nevoie de backing vocals pentru concertul de la Sala Palatului. Andrei Popa (chitarist) m-a chemat la o repetiție, și de atunci am rămas în trupă.

– Ce ai învățat de la Loredana?

– Loredana ne spune mereu: "Depășește-ți limitele!". E un artist pe care îl respect enorm pentru curajul, dăruirea și profesionalismul de care dă dovadă.

– Cum s-a născut colaborarea cu formațiile Souptrip și TM Groove?

– Pe băieții de la TM Groove (Horea Crișovan, Florin Cvasa, Mircea Ardeleanu Jr. și Aurel Dragalina) îi apreciam de multă vreme. Am aflat că nu mai cântă cu Feli și am îndrăznit să le scriu. De acolo, lucrurile s-au legat și iată-ne împreună pe acest drum. Momentan cântăm cover-uri, dar vrem să ne apucăm și de piesele noastre.

Cu Souptrip am început colaborarea în vara acestui an, când Adrian Tăbăcaru m-a chemat să cânt cu ei la Waha Festival. Am fost foarte încântată de idee, acum fac parte din trupă, și în curând vom lansa un videoclip.

– Cu ce alți artiști ai mai colaborat?

– Zdob și Zdub, Allard van Hoorn, Istvan Sky, Vunk.

"Nu am avut voie să cânt aproape trei ani"

– Cu ce greutăți te-ai confruntat ca artist?

– Cel mai dureros a fost atunci când am avut niște probleme cu gâtul din cauza cărora nu am avut voie să cânt aproape trei ani.

Am depășit momentul, am învățat și am mers mai departe. Consider că nu ai cum să știi ce-i lumina dacă nu cunoști și întunericul.

– Ce sfat i-ai da unui tânăr care vrea să devină cântăreț?

– Să fie puternic, curajos, să nu uite de sufletul lui în această lume în care non-valorile și artificialitatea sunt promovate.

Să iubească natura din el și să o transmită mai departe oamenilor. Aș adăuga poezia Vreau să joc! a lui Lucian Blaga, care pentru mine este un reper.

Vreau să joc!

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine –
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine, 
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!".

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează