Obiecte din ceramică și sticlă descoperite recent în situl Udricani din București. Foto: Lucian Muntean

În decembrie 2017, în timpul unor lucrări la rețeaua de alimentare cu apă din strada Cluceru Udricani, aflată nu departe de Piața Unirii din Bucureşti, șanțul săpat de muncitori a interceptat un fragment de zid de la o clădire veche.

Asta se întâmplă frecvent. Oriunde sapi în zona centrală a Bucureștiului, dai peste ruine ale vechilor case. Sistematizările repetate ale orașului, mai ales cea din timpul comunismului, au schimbat radical arhitectura zonei.

Conform procedurii legale, constructorii au anunțat autoritățile. Astfel, la șantier au ajuns specialiștii Biroului de Arheologie al Muzeului Municipiului București, coordonați de Theodor Ignat. Ei au constatat că fragmentul de zid provenea de la vechea clopotniță a bisericii "Sfântul Nicolae" Udricani, din imediata vecinătate.

Arheologii au continuat să monitorizeze evoluția săpăturilor şi au avut şansa unor noi descoperiri. Șanțul în care urmează să fie așezată noua conductă de apă a interceptat o incintă din cărămidă (alimentată de o gură de scurgere), care era complet colmatată.

Verdictul specialiștilor a fost rapid: era o fostă hazna.

Bazinul din cărămidă colecta și decanta apele menajere provenite de la câteva gospodării aflate în cartierul evreiesc al Bucureștiului.

Artefactele au fost găsite la aparoximativ 2,5 metri adâncime, în timpul lucrărilor de la intersecția stăzilor Iuliu Barasch și Cliceru Udricani, în Sectorul 3.

Zona în care s-au descoperit inițial vestigii ale vechi clopotnițe, lângă Biserica Sfântul Nicolae - Udricani.

Surpriza a apărut când, sub nivelul scurgerii în fosă, arheologii au dat peste un mare număr de obiecte aruncate în zona unde se presupune că ar fi fost gaura de vizitare (de golire).

La o adâncime cuprinsă între 1,70 și 2,5 metri, ei au găsit o mulțime de obiecte din ceramică și sticlă, unele intacte, ceea ce se întâmplă extrem de rar.

Se presupune că acele obiecte casante au fost aruncate pe suprafața umedă a fosei, din acel moment.

Specialiștii Muzeului au strâns circa 500 de fragmente − cioburi de sticlă, faianță, porțelan și lut ars. Sunt cam 100 de recipiente de forme și mărimi diferite, precum oale, boluri, farfurii, căni, sticluțe sau casete din porțelan pentru cosmetice.

Este remarcabil cum, în această poveste, termenul de hazna își atinge ambele sensuri.

Conform DEX:

HAZNÁ, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină. 2. (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din turcă: hazine, hazne.

Galerie foto cu obiecte din ceramică descoperite în situl Udricani în luna ianuarie 2018:

Diverse obiecte din ceramică descoperite în situl Udricani din București în ianuarie 2018.
Recipiente din porțelan pentru produse cosmetice
Capac din porțelan al unui recipient de cremă "POMMADE DU LION"
Capac din porțelan al unui recipient de pastă de dinți "ODONTINE"
Capac din porțelan inscripționat: "PARFUMEURS"
Farfurie din ceramică cu decor oriental
Recipiente farmaceutice din sticlă
Farfurie din faianță decorată cu cobalt
Platou cu picior din faianță decorat cu cobalt, fabricat în Anglia.
Farfurie din faianță decorată cu cobalt
Cană din ceramică cu glazură albă și decorată cu pigment negru, păstrată intact.
Căni din ceramică cu glazură albă și decorate cu pigment negru.
Vase din lut ars
Vase din lut ars smălțuite și pictate manual.
Theodor Ignat, șeful Biroului de Arheologie al Muzeului Municipiului București, în timp ce fotografiază și inventariază artefactele din ceramică.

*

Pentru că se află într-o etapă intermediară de lucru, arheologii au două ipoteze în acest moment: 1) obiectele ar putea proveni de la o familie înstărită, care folosea astfel de produse de lux; 2) acolo ar fi funcționat o farmacie sau un magazin care comercializa produse cosmetice.

Se estimează că aceste artefacte datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, maximum începutul secolului XX.

Momentan, toate se află la Departamentul de Arheologie al Muzeului Municipiului București, unde sunt spălate, înregistrate și fotografiate, urmând ca apoi să ajungă la laboratorul de restaurare. Unele sunt doar puțin ciobite, altele prezintă provocarea unui complicat puzzle.

Cele bine conservate și cele care au caracteristici inedite urmează să fie expuse în cadrul Muzeului.

Theodor Ignat, șeful Biroului de Arheologie al Muzeului Municipiului București. Foto: Lucian Muntean

*

Articol realizat cu sprijinul Muzeului Municipiului București.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează