Săgeata din Arcul carpatic

În primul an de viață, cugireanul Andrei Sovereșan a fost transportat de urgență la un spital din Cluj. După un drum cu peripeții, în care ambulanța s-a defectat, a fost operat cu succes de ocluzie intestinală.

25 de ani mai târziu, a traversat Carpații Orientali și Meridionali în alergare, de la granița de nord cu Ucraina la cea sud-vest cu Serbia, pentru a strânge fonduri într-o campanie ce are ca obiectiv construirea unui spital destinat copiilor cu afecțiuni oncologice, proiect susținut de organizația 1leu.org.

Arc peste Carpați s-a numit provocarea lui Andrei. A început pe 1 iulie, la Sighetu Marmației, și s-a terminat 22 de zile mai târziu, la Orșova.

Peste 1.300 de kilometri prin munți și o porție de 55 de kilometri zilnic, în medie, prin masivele Maramureșului, Rodnei, Suhard, Giumalău, Rarău, Bistriței, Ceahlău, Hășmaș, Ciucului, Nemira, Brețcu-Vrancei, Penteleu-Podu Calului, Siriu-Tătaru, Ciucaș, Baiului, Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraș, Cindrel, Șureanu, Godeanu, Cernei.

Din cauza condițiilor meteorologice, ultramaratonistul a trebuit să evite ascensiunea pe Parâng și Retezat și să se mulțumească doar cu alergarea prin văile celor două masive.

Duminică, 23 iulie, aproape de miezul nopții, când a ajuns la Cazanele Dunării, Andrei a dat necăjit din mână: „Gata, ăsta a fost tot concediul meu!”.

Două zile mai târziu, vizibil slăbit, dar cu gândul la o recuperare rapidă care să-i permită participarea la Maratonul Retezat (5 august), Andrei ne vorbea despre insolita sa vacanță.

„Relaxare totală: e ideal să te poți bucura, în același timp, și de munte, și de alergare. Și, peste toate astea, să încerci să ajuți, pe cât poți, un proiect pe care-l consideri important”.

Pe munte, pericolele l-au pândit la tot pasul: vremea capricioasă, animalele sălbatice, atacurile câinilor de la stână. S-a întâlnit cu ursul pe o creastă. Era o ursoaică, de fapt, cu pui, la 50 de metri distanță. S-au salutat doar. „Eu mi-am văzut de treaba mea, ea de-a ei”.

Episodul i-a amintit de un ultramaraton prin Bucegi, Transylvania Trail Traverse, când, la un punct de control pe Jepii Mari, voluntarii avuseseră proasta inspirație să lase mâncarea pe capota unei mașini. Andrei a ajuns în același timp cu ursul. Acesta a avut întâietate, iar el s-a închis în mașină cu unul dintre organizatori.

Arc peste Carpați a debutat în forță pentru Andrei Sovereșan: în ziua de start a parcurs 107 kilometri. Era teleghidat în prima săptămână. Își punea ceasul la 5 dimineața sau două ore mai târziu și se avânta spre creastă cu câteva sendvișuri la pachet.

Oboseala s-a acumulat, l-a urmat și a așteptat ocazia să-l doboare. Făgărașii au fost minunați, dar necruțători.

„Peisaje de o frumusețe uluitoare, dar și parcă un fel de împotrivire, ca și cum mi-ar fi spus tot timpul: «N-ai să reușești»”.

„Făcusem mai bine de 800 de kilometri când am ajuns în zonă. Deja nu-mi mai puneam ceasul să sune, dormeam cât aveam nevoie, mâncam înainte de plecare.

Așa că muntele ăsta mi s-a înfățișat, în același timp, și cel mai frumos și cel mai urât. Din Plaiul Foii până-n Turnul Roșu am făcut 31 de ore, cu 5 ore de somn într-un refugiu. Făgărașul a fost cireașa de pe tort.

Ești obosit, singur pe munte, trebuie să fii tot timpul prudent, să te uiți după animale, să faci gălăgie, fiindcă știi că ești înconjurat de sălbăticiuni, mai ales în Orientali. În plus, nu prea sunt nici trasee marcate, iar orientarea după Gps și hărți te consumă destul de mult.

Am văzut foarte multe zone sălbatice, de o frumusețe ireală. Am avut parte de momente în care îmi propusesem să pun doar un picior înaintea celuilalt și doar să merg, să alerg. Vorbeam cu mine, îmi povesteam diverse, mă încurajam, fluieram, urlam sau cântam refrene care îmi intraseră în cap în locurile unde înnoptasem”.

Despacito. Quiero respirar tu cuello despacito?

Nu!

„Auzeam o melodie în locul din care plecam și-mi rămânea în cap. Nici nu prea le puteam scoate, dar nici nu voiam neapărat. Mă puneau în mișcare cumva. Am avut inclusiv manele în cap, deși nu-s fan deloc, dar plecasem de la o pensiune, undeva-n Moldova, cu melodia-n cap”.

Foamea era și mai greu de gestionat. Pe o creastă, Andrei a simțit miros de pizza. S-a uitat în jur, ca și cum ar fi fost la un street-food festival. A trebuit, firește, să-și pună pofta-n cui.

De-a lungul Arcului său, a încercat să consume cât mai multe grăsimi: slănină și ceafă de porc la grătar. O echipă de susținere tehnică l-a însoțit pe întreg parcursul − îi aranja din timp locurile de cazare sau îl aștepta cu cortul instalat în locul unde stabilise că va înnopta.

Andrei și-a propus să strângă 5.000 de lei din donațiile celor care i-au urmărit cursa. Și-a depășit obiectivul.

„Sincer, mă așteptam să contribuie doar mama, tata și, eventual, bunicii. Până la urmă au fost mult mai mulți oameni, și vreau să le mulțumesc. Dar au fost și reacții dezamăgitoare.

M-am întâlnit la o pensiune cu o tânără, sub 30 de ani. Eram murdar, obosit, ca după alergare. M-a întrebat de ce alerg în astfel de condiții pe munte. I-am răspuns. Reacția ei m-a întristat: «Da’ ce, găsești bani prin pădure și munți?». Mi-a spus-o pe cel mai serios ton posibil”.

Sovereșan s-a apucat să alerge prin 2013. A participat la o tombolă de la Zilele Muntelui, eveniment organizat pe Cetățuie − dealul din centrul Clujului.

Cu două bilete a câte 5 lei a câștigat o pereche de pantofi de alergare și dreptul de a se înscrie la Maratonul Apusenilor. A optat pentru semi-maraton. A parcurs distanța în aproape două ore și jumătate. A ajuns leșinat la finiș, dar microbul fusese plantat.

De atunci a început să se antreneze serios. În prezent, e unul dintre cei mai respectați alergători de cursă lungă din România. A ajuns la aproape 15.000 de kilometri alergați, dintre care doar anul acesta a parcurs 4.000.

Printre alte reușite, a terminat UTMB (Ultra-Trail du Mont-Blanc). Anul trecut, în Croația, a abandonat după jumătatea unei curse de 170 de kilometri. A fost primul său eșec, pe care recunoaște că l-a gestionat prost.

„Eram complet demoralizat, supărat după primul meu abandon. Trei săptămâni n-am mai vrut să aud de nimic, cu atât mai puțin de alergare. Prietena mea m-a bătut la cap și m-a ajutat să trec peste. De atunci a prins contur ideea de a alerga în Carpați de la o graniță la alta”.

Visul său e să participe într-o zi la Western States, cea mai veche cursă din lume de 100 de mile pe teren accidentat. Anul acesta s-au înscris în jur de 6.000 de sportivi pe 370 de locuri. Norocul l-a ocolit pe Andrei la tragerea la sorți. E sigur că va veni și momentul lui.

Până atunci, din tura carpatină a reținut o imagine pe care a fixat-o în memoria telefonului: un ciopor de capre negre, pe Piatra Craiului.