Poetul maghiar Krusovszky Dénes: "La noi, chiar şi Crucea Roşie trebuie să-şi pună etichetă că e organizaţie finanţată de străini"

Krusovszky Dénes este unul dintre cei mai citiți poeţi din Ungaria. Are 33 de ani și a fost deja premiat pentru poemele sale limpezi și pline de luciditate.

Într-un dialog care s-a prelungit pe nesimțite, am descoperit că noi, românii, suntem oarecum norocoși. Fiindcă ungurii trăiesc înghiţind mult mai multă propagandă și isterie din partea propriilor politicieni.

Ceea ce ne aseamănă este că, în timp ce educația și sănătatatea sunt ignorate, iar discursul public se radicalizează, grupul celor aflaţi la putere sau conectaţi cu puterea devine din ce în ce mai bogat.

Uniunea Europeană sau Rusia? Este Soros dușmanul nostru comun? Câtă corupție poate accepta un popor? Unde duc propaganda naționalistă și rasismul? Și cum ajungi ca, în câțiva ani, oamenii să nu mai vorbească decât despre temele politice impuse de discursul oficial al Guvernului?

***

− Simțiți că oamenii sunt radicalizați prin intermediul propagandei în Ungaria? Am văzut acele bannere care împânzesc orașele, cu George Soros…

− Da, sunt așa. Este o problemă tot mai mare acum, în Ungaria. Cred că maghiarii au tradiția asta, le place să se plângă despre lucruri și, în plus, le place să vorbească despre politică, dar acum e din ce în ce mai serios.

Și nu spun că devine periculos, dar toată lumea vorbește despre politică tot timpul și au păreri foarte tăioase, iar unul dintre motive este că Guvernul nostru toarnă benzină pe foc.

Acum câteva săptămâni, au fost proteste uriașe în Budapesta, pentru că politicienii au dat o lege nouă privind educația universitară, și legea asta lovea direct în Universitatea Central-Europeană (CEU), cea mai faimoasă universitate internațională din Budapesta.

Înainte de asta, pot să-mi amintesc că toată lumea era mândră că avem universitatea asta finanțată din bani privați, care își permite să invite cei mai importanți profesori și cercetători.

Universitățile de stat din Ungaria nu sunt suficient de bogate ca să facă asta. Așa că ai nevoie de o universitate bogată. Celălalt lucru foarte bun pe care l-au făcut a fost că au oferit diplome cu recunoaștere internațională. Am foarte mulți prieteni care au doctorate obținute la CEU.

Nu are sens să închizi ceva ce funcționează, dă rezultate și nu costă statul niciun ban – dimpotrivă, îi plătește statului taxe. Purtătorul de cuvânt al guvernului a spus pentru prima dată în mod direct că au închis CEU din cauza lui George Soros, din cauză că George Soros finanțează această universitate. Adică oferă banii pentru studii, dar nu predă el acolo.

− Și în România se dezvoltă povestea asta cu George Soros care vrea să distrugă guvernele…

− Da, nu știu de unde vine isteria asta. În Ungaria, Soros susține mai multe ONG-uri şi este o campanie media și împotriva lor. A trecut legea asta pentru sistemul universitar și, imediat după aceea, guvernul a mai pregătit un proiect de lege, care să reglementeze activitatea ONG-urilor.

Este vorba, practic, despre o copie a legii rusești împotriva acestor organizații: un ONG care primeşte din străinătate o finanţare mai mare de 7,5 milioane de forinți – care nu e o sumă atât de mare – este obligat de lege să își pună lângă siglă această informație, să se eticheteze, și să folosească informația asta pe toate materialele ei: aceasta este o organizație susținută din străinătate. Ca și cum ar fi spioni sau așa ceva.

− Dar există aceeași obligație, de pildă, pentru ziare sau site-uri de presă, să arate cine le finanțează?

− Nu. Partea amuzantă e că există o așa-numită organizație care a organizat câteva proteste în ultimii ani − acum nu mai protestează – și toate protestele sale erau pro-Guvern.

− Cum poți să protestezi pro-Guvern?

− Se numesc marșuri ale păcii, de susținere a Guvernului în așa-numita sa luptă pentru drepturile omului care se poartă cu Bruxelles-ul, care e noua Moscovă, dacă te iei după Viktor Orban. Și sunt ONG-uri care nu primesc finanțare din afară, dar folosesc bani publici – undeva la nivelul de 700 de milioane de forinți, direct din partea Guvernului.

Deci, dincolo, 7 milioane și jumătate de forinți te etichetează drept spion, dar 700 de milioane din banii publici nu trebuie marcați ca furt. Iar, acum, Guvernul are metoda asta nouă de-a-și face campanii.

În anii trecuţi, nu era normal ca guvernul să instaleze panouri publicitare prin țară în afara perioadelor de campanie electorală. Dar guvernul FIDESZ a început anul trecut o campanie puternică prin panouri stradale, cu mesaje foarte dure împotriva migranţilor, de genul: Nu lăsăm migranții în țară să vă fure locurile de muncă.

Era ca să-i facă pe oameni să gândească împotriva migranților și a minorităților – și a fost destul de trist, pentru că avem și rasism, și fascism peste tot în Europoa de Est, dar genul ăsta de campanie acutizează comportamentele de tipul acesta.

Dar guvernul nostru vrea să facă asta. Și când au terminat prima campanie, cu migranții, au început una nouă, împotriva ONG-urilor. Și acum a început o campanie împotriva lui Soros. Puteţi vedea fotografia lui Soros peste tot în Ungaria, alături de sfatul: Nu-l lăsa pe el să râdă la urmă!

− Mergi acasă, deschizi televizorul și începe nebunia?

− Da. Mă întorceam de la Viena acum o vreme, și la graniță începi să vezi panourile astea. E absolut înspăimântător și te ia groaza, pentru că în Austria nu e așa.

A, da, și mai e o lege nouă legată de locurile de afișaj, de panouri, pentru că opoziția noastră, care este puternic radicalizată pe dreapta – Jobbik, au făcut și ei o campanie împotriva guvernului, așa că această nouă lege le interzice partidelor politice să facă astfel de campanii pe panouri de afișaj, în afara campaniei electorale

Și singura scuză e că măsura vine ca o acțiune de educare și luminare a poporului din partea Guvernului.

− Da, e foarte ciudat ca guvernul să vrea să ai revelații…

− E o scuză. Și ei spun că opoziția nu poate să facă campanii de acest fel, în timp ce cheltuiesc miliarde pe propria lor campanie. Și toată lumea vorbește numai despre asta, la toate nivelurile din societate.

Dacă te duci, de pildă, la o prezentare de carte care nu are nimic de-a face cu politica guvernului, după o vreme tot vor apărea niște păreri politice. Și tot așa la masă, în familie.

Și ceea ce e și mai rău: ONG-urile au fost foarte importante pentru noi, pentru societatea noastră. Acum, chiar și Crucea Roșie trebuie să-și pună acea etichetă, că e o organizație finanțată de străini. Și se întâmplă la toate nivelurile, în sistemul de educație, în lumea artelor…

Acum există o Academie de Artă fondată și finanțată de stat, ai cărei membri nu sunt legitimați de lumea artistică, dar au o grămadă de bani publici.

Dar ceilalți artiști, din exteriorul acestei instituții, iau din ce în ce mai puțini bani și li se sugerează că, dacă vor finanțări, trebuie să adere la Academia asta de stat. Probabil speră că, în felul ăsta, forțând pe toată lumea să meargă la ei, vor obține legitimitate.

− Asta se întâmplă și în poezie?

− Nu, poeții oricum trebuiau să câștige bani dintr-o altă sursă și până acum, așa că nu resimt asta. Dar ce vreau să spun e că, în condiții normale, poezia ar trebui susținută și finanțată prin programe de stat.

Aveam un astfel de fond pentru artiști, care era administrat destul de independent, juriul era foarte corect și profesionist și împărțea finanțările după cât de valoroase erau proiectele. Dar acum acel fond primește din ce în ce mai puțini bani, iar Academia aceea națională de arte − tot mai mulți.

Acum spun că vor să le unească sub controlul statului. Poeții sunt furioși, dar ei sunt obișnuiți să nu primească fonduri publice. Însă e frustrant să vezi poeți bătrâni, foarte conservatori și pe care nu-i citește nimeni luând pentru asta salariu de la stat.

Și nu e un salariu mic. Iar cei tineri sau cei foarte cunoscuți și respectați nu primesc nimic, pentru că statul nu dorește să-i sprijine decât dacă intră în Academia asta de arte.

− Sună ca un fel de revoluție culturală.

− Acest guvern are o politică foarte dură împotriva intelectualilor și cred că vine din primul mandat al lui Orban, între 1998 și 2002, când au lăsat totul să meargă normal.

Dar, la un moment dat, au realizat că, dacă fac greșeli, intelectualii lor vor fi primi care vor lua poziție, cei conservatori. Așa că, acum, politica e să nu-i mai susțină deloc pe intelectuali, iar fondurile pentru umanioare, în universități, scad constant.

Au spus că vor să închidă câteva licee, pentru că aceste licee produc prea mulți oameni cu diplomă și asta nu ajută economia să crească. În schimb, finanțează școlile profesionale. Nu finanțează Academia Națională de Științe, dar finanțează Academia asta de artiști care e, mai mult sau mai puțin, o mașinărie de propagandă.

Avem glumițele astea printre poeți; vârsta medie printre artiștii lor e în jur de 80 de ani și se duc acolo pentru că nu-i publică nimeni niciunde altundeva.

Știu că ce spun sună rău, dar partea bună este că piața de carte este independentă – editurile funcționează și refuză să aplice la finanțările Academiei de arte. E rău pentru editurile mici, pentru că ele supraviețuiesc cel mai greu.

− Ce crezi că doresc majoritatea oamenilor?

− E interesant. Cred că există un grad mare de frustrare în societate și cei mai mulți oameni nu mai susțin guvernul, dar problema este că nu au altă soluție politică, o platformă pe care să o susțină. E problematic că nu avem alternative politice.

Opoziția este foarte fragmentată, iar partidele socialiste și-au distrus complet credibilitatea în 2010 și nu sunt capabile să se reformeze… Am citit un studiu care spunea că între 28 și 30 la sută din populație mai susține Guvernul, ceea ce e mult, dar nu exagerat. 15% din populație nu vrea să voteze.

Ceea ce e iar rău. Să mai adăugăm la asta următorul fapt: FIDESZ e cel mai cunoscut partid din țară. Dar următorul cel mai cunoscut partid este Jobbik! Și asta te sperie și mai tare.

− Deci, aveţi de ales între extrema dreaptă și conservatori.

− Da, e foarte trist. Dar măcar nu avem extrema stângă. Din ’89, a rămas o tradiție. Am avut un partid de extremă stânga, dar n-a prins, a dispărut. Și mai avem FIDESZ, socialiștii, Jobbik, și câteva partide mici ca verzii, liberalii, o inițiativă nouă pentru tinerii intelectuali…

− Dar dacă ar trebui să votați mâine, ați avea cu cine?

− Da, e mișcarea asta, Momentum – au organizat referendumul împotriva Jocurilor Olimpice și au reușit să arate că au putere.

Nu cred că sunt de acord cu tot ce spun ei, dar mă pot închipui votând pentru ei. Alegerile sunt la anul. Liderul socialist, fostul primar din Szeged, e cotat ca fiind mai popular decât Orban acum. Problema este că, deși e popular printre votanți, în interiorul partidului nu este susținut așa cum ar trebui.

− Oamenii din jurul tău vorbesc despre orientarea lui Orban pro sau contra Rusiei?

− O, da. E o mare dezbatere dacă Ungaria este acum sau nu sub influența lui Putin. Oamenii cred că e adevărat, dar există o dezbatere între noi dacă asta e bine sau rău.

Cred că votanții pro-guvern, care aprobă și campaniile mediatice, cred că Bruxelles-ul și Uniunea Europeană sunt o amenințare la independența Ungariei, pentru că asta spune Guvernul.

Pentru că toată campania Guvernului e împotriva migranților – și e o campanie rasistă și xenofobă. Și spun că Ungaria are doi dușmani acum. Primul e UE, care ne forțează să acceptăm migranți. Cât de firavă e o țară care nu poate să primească nici măcar câteva mii de migranți?! Și a doua sperietoare a Guvernului sunt Soros și ONG-urile care ajută migranții să intre în țară.

− Dar care e scopul lor?

− O să sune ca o poveste pentru nebuni, dar ceea ce spun ei e că Soros vrea să facă din Europa un continent slab, schimbându-i structura etnică.

Și vrea să distrugă valorile moralei creștine. Și ONG-urile vor ca noi să acceptăm religia islamică și nord-africanii și homosexualii − totul pentru ca să ne îndepărteze de tradiția noastră creștină.

Dar Ungaria nu e o țară foarte religioasă, așa că nu prea pot bate pe moneda cu religia. Dar apelează la rasismul oamenilor și asta merge foarte bine.

− În România merge mai bine cu sentimentul religios…

− FIDESZ și Orban spun că Soros vrea ne distrugă valorile conservatoare tradiționale pentru a prelua puterea, că Uniunea Europeană, alături de Soros, sunt arhanghelii globalizării și numai statul tradițional, bazat pe valori morale și religie, poate opri globalizarea. Așa că Soros a început un război cu aceste state conservatoare pentru că vrea să… nu știu, să câștige Ungaria.

− Dar era Soros un subiect de discuție acum trei ani?

− Trei ani? Nu cred. A început prin 2015, dar Soros este un personaj cunoscut. Îmi amintesc că, acum 10 ani, extrema dreaptă era împotriva lui și-mi amintesc exact când Orban s-a ridicat în Parlament în favoarea lui și i-a rugat pe cei de la Jobbik să-l lase în pace, pentru că nu e rău. Acum exact asta face și el.

Dar Orban are și el o lungă tradiție în a se răzgândi. La început, partidul său era liberal, apoi în timp a devenit conservator, iar acum eu spun că e în extrema dreaptă. E împotriva străinilor, e naționalist…

− E foarte interesant că, în România, partidul de la guvernare, care e social-democrat, promovează tot aceste idei…

− Da? (Râde) Cred că asta spune foarte multe despre societățile noastre și despre felul în care politicienii se gândesc la oameni. Țin minte când socialiștii erau în Guvern, politicienii aveau grijă să nu deschidă subiectele astea sensibile: homosexualii, minoritatea romă… Abia când au ajuns în Opoziție au început să vorbească despre asta.

− În România avem multe dezbateri despre politicile anticorupție. Voi aveți asta în Ungaria?

− Noi avem doar corupție, nu și anticorupție. Unul dintre consilierii lui Orban a spus, la un moment dat, că abordarea noastră nu e să ne luptăm cu corupția, ci să o acaparăm. Și asta s-a întâmplat – nu avem o organizație de stat împotriva corupției, doar neguvernamentale.

Corupția e un subiect fierbinte acum, pentru că avem o nouă generație de oameni foarte bogați, și toți sunt conectați cu Orban, au legături cu el. Orban și-a cumpărat o casă într-o localitate mică de lângă Budapesta și toată lumea a aflat de ea pentru că și-a construit un stadion lângă casă.

Nu v-ar veni să credeți… Circulau meme pe internet cu un stadion construit de Ceaușescu și următorul era al lui Orban și textul spunea că, uite, vom ajunge în câțiva ani aici.

Dar ce e interesant e că primarul acestui orășel de câteva mii de oameni, care obișnuia să fie un muncitor, este acum al doilea cel mai bogat om din Ungaria. Și deține mai mult decât o sută de miliarde de forinți. Face autostrăzi acum.

E foarte clar pentru toată lumea că asta nu e normal. Toată lumea știe că e omul de paie al lui Orban. Și toată lumea vede că oamenii ăștia devin din ce în ce mai bogați, în timp ce sistemele de educație și sănătate sunt din ce în ce mai sărace și mai slabe.

− Dar aveți senzația că oamenii sunt mai degrabă înfricoșați de viitor?

− Cred că, dacă mergi la țară, unde oamenii nu au decât radioul și televiziunea de stat, și întrebi de Uniunea Europeană și Putin, ți se va răspunde: Nu știu, nu mă interesează, dar nu vreau o moschee la mine în oraș.

− În România mai există această discuție, destul de mocnită, că Ungaria va încerca, la un moment dat, să obţină Transilvania…

− Păi, da. Nu e posibil. (Râde) Adică Orban este destul de nebun, dar cred că nici în visele lui cele mai frumoase nu se gândește la asta. Și nimeni nu-și dorește asta, de fapt. Adică nu e ceva ce oamenii să dorească.

Există nostalgia asta, desigur, pentru Ungaria mare și regat – dar nimeni nu vrea să se întoarcă la acea situație. E doar o nostalgie. Și a devenit, din păcate, o parte din discursul naționalist: că nouă ni s-a întâmplat ceva injust la Trianon.

Este un sticker pe care poți să-l vezi destul de des pe mașini, în Ungaria, care are H-ul acela mare și are forma Ungariei mari.

A devenit o parte din melancolia națională. Nici măcar Jobbik nu spune că vrea acest teritoriu, dar spune că e foarte important să vorbim despre ce s-a întâmplat cu noi.

E o parte din frustrarea naționalistă, nu are legătură cu recuperarea teritoriului, cât cu întreținerea sentimentelor naționaliste. Avem o așa-numită sărbătoare, Ziua unității naționale, și a devenit o sărbătoare națională de prin 2011, când FIDESZ a spus că ar trebui să avem o zi în care să fim fericiți și uniți.

Dar, desigur, în acea zi trebuie să vorbim despre ce s-a întâmplat la Trianon. E în 4 iunie. Dar, mă înțelegeți, nu e o chestie serioasă.

Adică e o chestie oficială, în fiecare oraș politicienii țin discursuri în piețe, la monumente, se depun flori… Dar anul acesta, viceprim-ministrul a ținut un discurs în care a spus că trebuie să fim clari că Trianonul a fost dureros și trebuie să vorbim despre ce s-a întâmplat și vrem ca lumea să știe că a fost injust.

Vorbea pe un ton foarte rău. Și-mi amintesc că, acum 15 ani, numai extrema dreaptă avea tipul ăsta de discurs… Cred că e pur și simplu o parte din propaganda lor. Vor să creeze imaginea asta, că suntem singuri între UE și Soros și că nimeni nu vrea să ne ajute.

Dar sunt istorici tineri care scriu pe subiectele acestea, și ale căror cărți chiar se citesc. Ei fac cercetări serioase care spun că Guvernul are dreptate, că noi trebuie să vorbim despre ce s-a întâmplat, pentru a înțelege propria noastră istorie și ce s-a întâmplat cu minoritățile înainte de Trianon.

*

Dialogul cu poetul Krusovszky Dénes a avut loc la festivalul Poezia e la Bistrița!, desfășurat între 6 și 9 iulie la Bistrița și organizat de Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.