Paul Bara, Branding Specialist în SUA: "Nu am încetat să mă gândesc că într-o zi am să mă întorc"

Paul Bara și familia sa. Foto: Arhiva personală

Paul Bara a plecat în SUA la trei zile după nuntă. Acesta e textul lui:
___

Pentru mine, plecarea spre State a fost privită ca o curiozitate de a "gusta" ceva nou. Nu am visat vreodată și nici n-am avut o dorință exagerată de a emigra.

Tot timpul am avut un anturaj foarte bine conturat și am fost foarte implicat în foarte multe activități. Mi-am cunoscut soția într-o tabără de vară. Ea locuia cu familia ei de aproximativ 8 ani în statul american Georgia.

Ne-am îndrăgostit și a apărut ideea să ne căsătorim. Am crezut tot timpul că ea se va întoarce în România pentru mine, dar uite că am plecat eu.

Am realizat că am plecat cu adevărat abia după un an. Atunci au apărut primele "depresii" după locurile natale, gusturile românești și prieteni − care parcă aveau parte de mult mai mult "fun" decât mine…

A fost precum piramida nevoilor a lui Maslow: după satisfacerea nevoilor primordiale, apare melancolia legată de lucrurile nepalpabile, iar în cazul meu era dorul de țară...

Partea pozitivă a fost faptul că nu am început de la zero sau, cum se întâmplă în multe cazuri cu români, de la −10.

Știam limba, am început să vorbesc și să gândesc în engleză mult mai bine și, fiindcă am vrut să mă integrez mai bine, m-am înscris la facultate. Terminasem Științe Economice cu specializare în Marketing, dar am vrut să am și o diplomă aici.

*

Sistemul american se uită și apreciază cât de capabil ești, dar, de multe ori, diploma americană are greutate mult mai mare. M-am acomodat ușor, deoarece eram tânăr și dinamic (23 de ani), dar, uneori, singurătatea și diferența culturală și-au spus cuvântul.

Noi, latinii, suntem mult mai melancolici după locurile natale, familie și prieteni, pe când americanii sunt mult mai reci când este vorba de a lega o relație intimă și de lungă durată.

La început, am lucrat în amenajări interioare (aproximativ un an și jumătate). După-masa mergeam la școală, iar seara, la 9.30, ajungeam acasă.

Apoi, ca o binecuvântare, am fost acceptat să lucrez în domeniul meu de comunicare: Branding and Communications Specialist, pentru o primărie aproape de orașul Atlanta, Georgia − (City of Suwanee).

*

Nu am încetat niciodată să mă gândesc că într-o zi am să mă întorc "acasă". Am păstrat legături foarte bune și apropiate nu doar cu familia din Cluj, dar și cu mulți prieteni și colaboratori.

Având legături puternice cu România, am avut impulsul emoțional de a da ceva înapoi comunității care "m-a crescut", așa că, prin 2016, împreună cu soția mea Eliza, și având ca sponsori o mână de cunoscuți români și americani, am lansat un proiect pilot: #Leaders4One.

Acest proiect-fundație caută tineri și lideri cu potențial, cu viziunea de a îmbunătăți comunitățile de unde provin. Încearcă să îi motiveze în diverse moduri. Esențială este venirea lor în State pentru o perioadă de pregătire și schimb de experiență.

Vrem, cu acest prilej, să încurajăm excelența, ideea de "empowerment", și, nu în ultimul rând, ideea să nu-ți fie frică să visezi.

Vreau să mă întorc în România.

Poate, la început, să vin mai des în țară și să organizez mici workshop-uri de comunicare și leadership, iar mai apoi, definitiv.

*

Eu lucrez după principiul că, atunci când Dumnezeu îți pune ceva pe inimă, îți dă o viziune și nu mai poți sta locului. Acum aștept să îmi pună pe inimă o viziune de a face ceva în România.

Nu există zi să nu urmăresc știrile românești. De multe ori mă deprimă când văd că ne întoarcem înapoi în timp. Dar privesc cu speranță. Generația de tineri școliți și expuși la un alt sistem de valori crește și capătă autoritate.

Eu am speranță și de aceea încerc să pun umărul la ridicarea României "one leader at a time". România duce lipsă de modele ale unor lideri adevărați.

Primul lucru pe care l-au făcut comuniștii începând cu '46-'47 a fost să încarcereze și să ucidă modelele adevărate. Este mai mult de o generație care a crescut fără modele, iar acum se văd roadele.

De cele mai multe ori, lipsa educației trimite la guvernare oameni fără nicio viziune de a dezvolta comunitatea. Ideea de "dezvoltare" apare atunci când spiritul de empatie este foarte puternic față de "aproapele tău" și, în al doilea rând, când ai dorința de a lăsa o "moștenire" culturală.

Ideea divină din Geneză spune așa: dorința de a crea ceva frumos, pentru ca toți să se bucure, iar mai apoi să te odihnești, știind că toate sunt bune. Mesajul meu către politicieni este: "Totul va trece".

Cu cât cauți să te înalți, cu atât căderea va fi mai dureroasă și mai rușinoasă.

#maiviiacasă

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează