Moartea unui jurnalist onest și nemernicia impostorilor din breaslă. În fața atacurilor josnice, munca Iuliei Marin vorbește de la sine

„[De procese] te poți apăra încercând să rămâi cât mai mult la fapte și încercând să eviți interpretările”, spunea fosta noastră colegă, Iulia Marin, acum aproape doi ani. Era martie 2021 iar Florentin Pandele tocmai pierduse definitiv procesul cu PressOne. 

Timp de patru ani, primarul din Voluntari s-a judecat cu PressOne, după ce Iulia a dezvăluit, într-un material minuțios documentat, că acesta și-a plagiat doctoratul. În tot acest timp, deși a pierdut în toate instanțele, iar titlul de doctor i-a fost retras, Pandele a insistat până a epuizat toate căile de atac împotriva redacției, solicitând de fiecare dată despăgubiri morale în valoare de 350.000 de euro. 

Faptele cântăresc mai mult decât vorbele, iar Iulia Marin știa bine asta atunci când documenta un material. Își făcea cu simț de răspundere meseria, indiferent că lucra la anchete grele sau scria despre „bunicile voluntare” care înconjoară de iubire bebelușii internați cu lunile la „Marie Curie”, despre Laura Codruța Kövesi, despre românii care suferă de boli terminale sau despre parlamentarii-pensionari. 

Toate materialele publicate de Iulia pe PressOne de-a lungul timpului, din 2015 până în 2020, pot fi citite aici. În fiecare dintre ele vorbesc faptele, pe care condeiul Iuliei le-a așezat disciplinat în ordine și le-a explicat cu claritate pentru cititori. 

Redacția PressOne a sprijinit-o mereu pe Iulia și a avut încredere în ea. Condamnăm, așadar, atacurile post-mortem de pe 19 și 20 aprilie de pe România TV, ale lui Victor Ciutacu și ale invitaților lui, care nu doar că lezează demnitatea unei persoane care nu se mai poate apăra și stigmatizează persoanele cu afecțiuni psihice, dar sunt de neacceptat pentru toți foștii colegi ai Iuliei, care au cunoscut-o și care acum nu pot face altceva decât să aștepte ca CNA-ul, o instituție care ar trebui să protejeze interesul public, să taxeze aceste derapaje alarmante care se întâmplă la ore de maximă audiență. 

E de neacceptat ca într-o societate decentă un om să poată fi astfel obiectificat și exploatat după ce nu mai e printre noi, fără consecințe.  

PressOne, împreună cu alți peste 300 de semnatari, s-a alăturat apelului formulat de Libertatea, care condamnă România TV pentru limbaj care incită la ură.  

Textul integral al scrisorii 

Noi, instituțiile și organizațiile care semnează acest apel public, respingem ferm discursul împotriva persoanelor cu afecțiuni psihice, promovat în prime-time de postul România TV în seara zilei de 19 aprilie 2023.

O spunem cu toată claritatea și responsabilitatea: astfel de mesaje sunt toxice și încurajează izolarea oamenilor cu afecțiuni psihice.

Nu e întâia dată când, în spațiul audiovizual, se promovează un limbaj și idei care incită la ură. De data aceasta, victima principală este o persoană care nu se mai poate apăra: jurnalista de 32 de ani, Iulia Marin, care a decedat acum câteva zile. 

Iulia Marin a lucrat de-a lungul unei cariere de 11 ani la publicațiile Adevărul, Pressone, Recorder, Gândul și Libertatea. Și-a făcut meseria cu dedicare și cu talent. Integritatea și discernământul ei profesional n-au fost puse niciodată sub semnul îndoielii. 

Ziarista s-a luptat cu o suferință psihică diagnosticată și tratată ani de zile, timp în care Iulia a continuat să muncească, așa cum o fac milioane de femei și bărbați din România, care muncesc în condițiile în care au diverse boli, de la cancer la nevroze și de la suferințe cardiace la diabet sau bipolaritate.

Mai ales pentru oamenii cu boli psihice, munca, mediul colectiv, responsabilitățile sunt recomandate de medici, ca însoțitoare ale tratamentului și terapiei. Iulia Marin însăși a scris de repetate ori cum o ajută munca de ziaristă și viața de redacție „care m-a încurajat și susținut, mi-a acordat încredere când eu nu mai credeam deloc în mine, mi-a cultivat această încredere și m-a ridicat de pe banca de rezerve pe care singură mă așezasem”. 

În redacții, „nu de puține ori, auzeam: «Avem nevoie de tine». O vorbă în care nu credeam, nu-mi mai vedeam utilitatea și nici contribuția”, a mărturisit ea publicului.

Miercuri, 19 aprilie 2023, la emisiunea lui Victor Ciutacu de la postul România TV, a fost atacată nu doar memoria acestei femei care nu mai e. S-a prezentat, într-un stil brutal, și cazul unui alt ziarist, un bărbat care are și el o suferință psihică. Ambele persoane au fost „țintite” pentru ca postul RTV să ilustreze ideea că „Oamenii ăia sunt tulburați psihic, că nu vreau să spun mai mult decât atât, produceau materiale de presă. Pixul domnișoarei Marin e o armă. Care folosită cu ticăloșie poate distruge destine”.

Minute în șir, au fost ridiculizați și atacați oameni, decedați sau vii, pentru că au boli psihice și au fost învinovățiți cei care îi angajează sau colegii alături de care lucrează. 

În locul medicilor, al specialiștilor și al legii, un post de televiziune consideră că poate decide el cine e apt și cine este inapt de muncă, cine merită un salariu și cine nu, cine e de încredere și cine nu. 

Noi, semnatarii acestui apel, refuzăm să credem că România poate asista la normalizarea discriminării la adresa celor bolnavi. Nu este normal, nu este omenește să instigi împotriva celor suferinzi, indiferent de boala lor și să le pui sub semnul îndoielii capacitatea de a-și câștiga existența, în mod liber și demn. 

Ne adresăm următoarelor autorități publice, dar ne adresăm și organizațiilor din domeniul publicității, precum și firmelor private care își derulează campanii publicitare pe postul de televiziune România TV. Aveți aici transcrierea acestei emisiuni. Oricât de rău vă produce lectura, vă rugăm să faceți efortul de a citi, ca să respectăm nu doar șocul din familiile oamenilor atacați direct, dar și oroarea care cuprinde orice om martor la promovarea unor asemenea idei, despre inferioritatea copiilor, părinților și prietenilor noștri bolnavi. 

Pe aceste firme naționale și internaționale, precum și pe organizațiile precum IAA și RAC, care autoreglementează etica din publicitatea românească, le întrebăm: este prevăzută în codul dumneavoastră de responsabilitate socială asocierea cu posturi TV care incită la discriminare?

Către CNA ne adresăm, respectuos, și îi întrebăm când vor face, cu adevărat eficient, din interesul publicului motivul existenței lor ca instituție? Noi, ca societate, am ajuns ca în schimbul licențelor gratuit acordate posturilor TV pentru a ne informa, să primim insulte și instigări la ură.

Către Consiliul pentru Combaterea Discriminării înaintăm rugămintea de a privi minutele acestei emisiuni care, în opinia noastră, a dus limbajul urii la noi cote, chiar și pentru nivelul substandard al unor posturi TV din România.

Încheiem această scrisoare printr-un apel către toți cei care se simt, deseori pe bună dreptate, prea lipsiți de speranță, de putere și de metode de a mai crede că putem schimba ceva: dacă nu ne ridicăm vocile acum, pentru a proteja memoria unui om care nu se mai poate apăra, atunci când merită să vorbim?

„Mi-am dat seama că există mai multă vulnerabilitate în meseria asta decât îmi închipuisem eu la început. Vine la pachet cu niște riscuri”, mai spunea Iulia, în același context. 

Nu și-a imaginat probabil că devii cu atât mai vulnerabil după ce nu mai ești și fiecare rând pe care l-ai scris vreodată poate fi folosit împotriva ta de oameni fără conștiință.